Se pare ca nu ati prea comentat. Ce scena aia de sex v-a lasat masca ? =)) Glumeam. Cred. :))
Next :> Poate o sa va surprinda sau nu ;)).
Capitolul 19
Luna Octombrie mi-a adus multe suprize, si o sa imi aduca in continuare. Alexander si cu Anne erau impreuna, desi nu o aratam eram invidioasa. Si eu puteam sa am pe cineva langa mine, sa iubesc pe cineva, nu sa fiu o fata batrana si inca virgina ! Desi o disimulam destul de bine, ma simteam batrana in preajma lor, parca eram o bunicuta care isi privea nepotii. Poate ca exagerez, dar sentimentele mele sunt reale. Ma intristeaza gandul ca pe 20 Octombrie voi implini cei douazeci si trei de ani. Zilele mele de nastere nu mi le-am mai tinut de cand am venit in Franta, in Boston, Taku mai ca ma obliga ca sa imi tin ziua de nastere iar eu acceptam prin simplul fapt sa nu-l enervez. Takumi ... indata gandul mi-a zburat la el. Nu stiu cum, imaginea lui cu o alta fata care sa nu fiu eu mi-a venit in minte, m-am enervat. Am sarit ca arsa de pe pat, nu puteam sa accept acest adevar, acest adevar dureros, sa-l stiu pe Takumi cu o idioata, profitoare si urata. Eu il vroiam pentru mine, iar cand ma voi intoarce in Boston, el v-a fi pentru mine. Am zambit, am inceput sa ma plimb dintr-o parte in celalata a camerei, miscandu-mi ochii intr-un ritm rapid pentru a prinde orice miscare inexistenta in camera. M-am razmat de un perete, si m-am lasat in jos, am incercat sa ma linistesc, se pare ca mi-a reusit. Stiam ca daca mai faceam crize de nervi ma duceau inapoi la sanatoriu, nu trebuia sa mi se mai intample acele atacuri, daca ajunge sa se intample mi-au zis ca ma intorc inapoi si pentru o perioada de timp destul de indelungata. Totusi am facut un efort pentru a-mi schimba starea de spirit, m-am gandit ca cea mai buna 'terapie' ar fi o sedinta de shopping si de ce nu sa-mi tin o petrecere de ziua mea. Era 15 Octombrie, peste exact cinci zile era ziua mea, asa ca trebuia sa ma misc repede. Am insfacat geanta de pe pat si am iesit pe usa parca zburand. Am fugit in camera lui Alexander stiind ca Anne era cu el, asa ca nu am trecut pe la ea in camera. Cand am intrat in camera lui Alex fara sa mai bat, dragutii de ei erau amandoi pe pat giugiulindu-se, imediat ce m-au vazut au sarit amandoi din pat si au rosit. Am chicotit usor.
- Anne, draga mea, am nevoie de tine ca sa-mi planific cea de a 23-a aniversare ! i-am zis entuziasmata.
- Poftim ?! au zis amandoi in acelasi timp.
- Da' ce naiba aveti ? Sunteti surzi ? am facut pe suparata.
- Nu, dar ... a vrut sa-mi zica Anne.
- Atunci asa sa fie ! Anne, hai la cumparaturi !
Am luat-o de mana si am iesit in graba din camera, am coborat scarile in graba deasemenea mai sa cadem pe jos, dar totusi ne-am oprit sa radem de fata tatalui meu cand a vazut cat de bine ne intelegem, i-am povestit pe sarite ce aveam in minte. Mi-a zambit si mi-a inmanat mai multe carti de credit, am scos un scancet de fericire cand am vazut ca era de-acord cu propunerea mea. Am fugit la limuzina si l-am asteptat pe sofer sa vina, i-am zis unde trebuia sa ne duca. Am intrat in masina si ne-am pus de-acord ce aveam sa facem mai intai. Drumul pana la mall a fost mai scurt decat mi-am imaginat. Am coborat rapid din vehicul si ne-am indreptat spre cladire, imi placea aceasta constructie, era doar din sticla pe dinafara, avea niste intrai frumoase si gaseai tot ce vroiai. Primul lucru care l-am facut a fost sa mergem la o firma ca sa imi aranjeze petrecerea. am ales locatia, si anume " D'oro ", era un restaurant privat foarte cunoscut. Am aranjat si cele mai mici detalii renuntand la tot felul de baloane si sculpturi din gheata. Am luat un aranjament floral exotic dar in acelasi timp nu foarte excentric. Am ramas la lista de invitati, urma sa o trimit maine pe e-mailul domnisoarei care s-a ocupat de noi. Am zambit satisfacuta si am iesit in holul mall-ului. Urma sa mergem sa ne alegem niste rochii de gala. Am trecut pe la multe magazine dar nici unul nu mi-a atras atentia. Am intrat intr-unul care a fost pe placul meu si se pare ca nu ma inselasem. Anne isi scalda privirea prin rochiile care mai de care mai excentrice si sofisticate, in timp ce eu ma uitam la cele clasice, am oftat negasind una pe gustul meu, dar chiar atunci mi-a sarit in ochi o rochie superba, nu aveam cuvinte sa o descriu. I-am zis vanzatoarei sa o imacheteze, Anne nu a avut timp sa o vada, asa ca avea sa fie o surpriza. Pana la urma, roscata, si-a ales o rochie albastra ca si cerul, cu un decolteu frumos, nu prea mare dar nici nu lipsea iar la partea de jos era lunga in spate si in fata era mai sus de genunchi. In momentul cand i-am zis ca nu avea sa vada rochia doar peste cateva zile a mai avut putin si imi sarea la gat. Am mers la alte magazine pentru a ne lua pantofi, bijuterii si genti care sa se asorteze cu tinutele noastre.
Indata ce le-am cumparat ne-am chinuit sa ducem sacosele la masina, soferul s-a si speriat cand ne-a vazut, a luat repede pachetele iar eu am rasuflat usurata, nu mai suportam sa le am in mana.
Am ajuns acasa la fel de repede ca si cand ne-am dus la mall. Tatal meu ne-a intampinat spunandu-mi ca era cineva care vroia sa ma vada. Nu imi credeam ce vedeam ochilor, era chiar Elisse. Prietena mea cea mai buna, nu puteam sa realizez acest lucru. Dar m-am trezit la realitate imediat ce i-am simtit imbratisarea.
- Liss! Nu pot sa cred ! Nu-mi vine sa cred ! Am exclamat eu in timp ce ii puneam o mana pe fata asigurandu-ma ca era ea.
- Da Angel, sunt eu , Elisse! Mi-a raspuns inapoi.
- Dar cum? Cum de te-ai decis sa vii? Am intrebat-o in timp ce o sarutam pe frunte.
- Pai e o poveste lunga, dar vreau sa-l cunosti pe acel baiat de care m-am indragostit Angel, el e Eric.
- Eric? Am intrebat mirata, oare era acelasi Eric, prietenul lui Takumi?
- Buna Angelique! Sau ar trebui sa-ti spun. Angel. Mi-a zis o voce din spatele meu.
Imediat ce m-am intors l-am vazut, era el . Era prietenul lui Takumi.
- Eric ! Am exclamat eu de uimire. Ce faci aici? Sau mai bine zis, ce faci cu Elisse? E o gluma de-a voastra? L-am intrebat nerabdatoare sa-mi dea un raspuns.
- Angelique, eu nu sunt ca tine. Eu nu imi bat joc de oameni.
Imediat ce am auzit acest lucru palma mea a cazut asupra obrazului lui. Am tipat la el si apoi am fugit in camera mea. Din nou se intamplase. Am intrat in camera si m-am pus pe pat, corpul imi tremura iar picioarele si mainile mi se miscau fara voia mea, tresareau. Stateam pe intuneric si plangeam. Nu ma opream, nu mi-am mai adus aminte de acest lucru de cativa ani, m-a durut. Dar o meritam. In camera a intrat Liss impreuna cu Anne, au incercat sa ma linisteasca dar eu tot plangeam. Am adormit.
Urmatoarea diminaeta am gasit-o pe Liss langa mine, se pare ca a ramas cu mine, m-am ridicat din pat in asa fel incat sa nu o trezesc, m-am dus spre baie si m-am spalat pe fata si pe dinti. M-am dus spre garderoba si mi-am luat un trening negru pe mine si apoi am iesit. Dupa ce m-am imbracat mi-am luat laptopul si am iesit din camera. M-am dus in sufragerie si am inceput sa scriu lista cu invitatii. In timp ce faceam acest lucru l-am vazut pe Eric coborand pe scari. Mi-am lasat privirea in jos iar apoi am lasat laptopul pe masuta. Am fugit sa il prind din urma. L-am prins de o mana si s-a intors spre mine privindu-ma cu o oarecare scarba.
- Eric. Pot sa vorbesc cu tine? L-am intrebat cu indoiala. Nu mi-a raspuns, doar a aprobat din cap. In primul rand vreau sa-ti cer iertare pentru palma aceea, doar ca desi de cand am iesit din sanatoriu nimeni nu mi-a mai mai amintit de fapta mea. Inca regret si nu stii cate am patit doar pentru ca am inceput sa-l iubesc. Imediat ce am ajuns in Franta i-am simtit lipsa din ce in ce mai mult. Am incercat de mai multe ori sa-mi iau viata, asa ca tatal meu a luat masura de a ma baga intr-un spital de nebuni. Da ! Ai auzit-o bine, spital de nebuni. Iar apoi mi-am inceput viata din nou, dar nu exista clipa in care sa nu regret fapta aceea, nu exista clipa in care sa nu ma gandesc la el.
- Si vrei sa te cred? Mi-a zis ironic.
- Vrei sa-ti arat biletul externarii mele? Tata il tine in birou, i-am zis privindu-l in ochi.
- Nu e nevoie, la partea cu spitalu' te cred, dar cum ai inceput sa-l iubesti? Mi-a zis neincrezator.
- Nu stiu, tu cum ai inceput sa o iubesti pe Liss?
- Nu se pune vorba, nu suntem in acelasi caz.
- Nici eu nu stiu, totusi cand ma gandesc ca ar avea alta fata cu el, ca s-ar culca cu alta, ca ar saruta-o pe alta pur si simplu imi vine sa ma urc in primul avion si sa ma duc in Boston, sa o iau de cap pe cea care e cu el, indiferent cine e. I-am zis putin rusinata. A inceput sa rada.
- Vai, Angelique, nici nu-mi vine sa cred ca esti aceasi fata care era in urma cu cinci ani. Adica, te-ai schimbat .
- Eh. Nu stiu ce sa zic. Umh... Acum ca am lamurit asta ma duc sa fac lista pentru prima mea petrecere din ultimii cinci ani. I-am spus zambind.
Am plecat de indata la laptop, in mai putin de o ora jumatate am terminat lista si am trimis-o. Au inceput sa ma doara ochii de la laptop, in definitive imi facea rau statul prea mult la calculator. Mi-am luat telefonul care era in buzunarul bluzei de trening si am format numarul lui Jean, l-am anuntat de aniversarea mea. A fost foarte fericit sa afle ca vroiam sa imi sarbatoresc ziua de nastere. Cand am terminat convorbirea cu el am pus telefonul pe masuta si am deschis televizorul, aveam nevoie de ceva actiune.
Next :> Poate o sa va surprinda sau nu ;)).
Capitolul 19
Luna Octombrie mi-a adus multe suprize, si o sa imi aduca in continuare. Alexander si cu Anne erau impreuna, desi nu o aratam eram invidioasa. Si eu puteam sa am pe cineva langa mine, sa iubesc pe cineva, nu sa fiu o fata batrana si inca virgina ! Desi o disimulam destul de bine, ma simteam batrana in preajma lor, parca eram o bunicuta care isi privea nepotii. Poate ca exagerez, dar sentimentele mele sunt reale. Ma intristeaza gandul ca pe 20 Octombrie voi implini cei douazeci si trei de ani. Zilele mele de nastere nu mi le-am mai tinut de cand am venit in Franta, in Boston, Taku mai ca ma obliga ca sa imi tin ziua de nastere iar eu acceptam prin simplul fapt sa nu-l enervez. Takumi ... indata gandul mi-a zburat la el. Nu stiu cum, imaginea lui cu o alta fata care sa nu fiu eu mi-a venit in minte, m-am enervat. Am sarit ca arsa de pe pat, nu puteam sa accept acest adevar, acest adevar dureros, sa-l stiu pe Takumi cu o idioata, profitoare si urata. Eu il vroiam pentru mine, iar cand ma voi intoarce in Boston, el v-a fi pentru mine. Am zambit, am inceput sa ma plimb dintr-o parte in celalata a camerei, miscandu-mi ochii intr-un ritm rapid pentru a prinde orice miscare inexistenta in camera. M-am razmat de un perete, si m-am lasat in jos, am incercat sa ma linistesc, se pare ca mi-a reusit. Stiam ca daca mai faceam crize de nervi ma duceau inapoi la sanatoriu, nu trebuia sa mi se mai intample acele atacuri, daca ajunge sa se intample mi-au zis ca ma intorc inapoi si pentru o perioada de timp destul de indelungata. Totusi am facut un efort pentru a-mi schimba starea de spirit, m-am gandit ca cea mai buna 'terapie' ar fi o sedinta de shopping si de ce nu sa-mi tin o petrecere de ziua mea. Era 15 Octombrie, peste exact cinci zile era ziua mea, asa ca trebuia sa ma misc repede. Am insfacat geanta de pe pat si am iesit pe usa parca zburand. Am fugit in camera lui Alexander stiind ca Anne era cu el, asa ca nu am trecut pe la ea in camera. Cand am intrat in camera lui Alex fara sa mai bat, dragutii de ei erau amandoi pe pat giugiulindu-se, imediat ce m-au vazut au sarit amandoi din pat si au rosit. Am chicotit usor.
- Anne, draga mea, am nevoie de tine ca sa-mi planific cea de a 23-a aniversare ! i-am zis entuziasmata.
- Poftim ?! au zis amandoi in acelasi timp.
- Da' ce naiba aveti ? Sunteti surzi ? am facut pe suparata.
- Nu, dar ... a vrut sa-mi zica Anne.
- Atunci asa sa fie ! Anne, hai la cumparaturi !
Am luat-o de mana si am iesit in graba din camera, am coborat scarile in graba deasemenea mai sa cadem pe jos, dar totusi ne-am oprit sa radem de fata tatalui meu cand a vazut cat de bine ne intelegem, i-am povestit pe sarite ce aveam in minte. Mi-a zambit si mi-a inmanat mai multe carti de credit, am scos un scancet de fericire cand am vazut ca era de-acord cu propunerea mea. Am fugit la limuzina si l-am asteptat pe sofer sa vina, i-am zis unde trebuia sa ne duca. Am intrat in masina si ne-am pus de-acord ce aveam sa facem mai intai. Drumul pana la mall a fost mai scurt decat mi-am imaginat. Am coborat rapid din vehicul si ne-am indreptat spre cladire, imi placea aceasta constructie, era doar din sticla pe dinafara, avea niste intrai frumoase si gaseai tot ce vroiai. Primul lucru care l-am facut a fost sa mergem la o firma ca sa imi aranjeze petrecerea. am ales locatia, si anume " D'oro ", era un restaurant privat foarte cunoscut. Am aranjat si cele mai mici detalii renuntand la tot felul de baloane si sculpturi din gheata. Am luat un aranjament floral exotic dar in acelasi timp nu foarte excentric. Am ramas la lista de invitati, urma sa o trimit maine pe e-mailul domnisoarei care s-a ocupat de noi. Am zambit satisfacuta si am iesit in holul mall-ului. Urma sa mergem sa ne alegem niste rochii de gala. Am trecut pe la multe magazine dar nici unul nu mi-a atras atentia. Am intrat intr-unul care a fost pe placul meu si se pare ca nu ma inselasem. Anne isi scalda privirea prin rochiile care mai de care mai excentrice si sofisticate, in timp ce eu ma uitam la cele clasice, am oftat negasind una pe gustul meu, dar chiar atunci mi-a sarit in ochi o rochie superba, nu aveam cuvinte sa o descriu. I-am zis vanzatoarei sa o imacheteze, Anne nu a avut timp sa o vada, asa ca avea sa fie o surpriza. Pana la urma, roscata, si-a ales o rochie albastra ca si cerul, cu un decolteu frumos, nu prea mare dar nici nu lipsea iar la partea de jos era lunga in spate si in fata era mai sus de genunchi. In momentul cand i-am zis ca nu avea sa vada rochia doar peste cateva zile a mai avut putin si imi sarea la gat. Am mers la alte magazine pentru a ne lua pantofi, bijuterii si genti care sa se asorteze cu tinutele noastre.
Indata ce le-am cumparat ne-am chinuit sa ducem sacosele la masina, soferul s-a si speriat cand ne-a vazut, a luat repede pachetele iar eu am rasuflat usurata, nu mai suportam sa le am in mana.
Am ajuns acasa la fel de repede ca si cand ne-am dus la mall. Tatal meu ne-a intampinat spunandu-mi ca era cineva care vroia sa ma vada. Nu imi credeam ce vedeam ochilor, era chiar Elisse. Prietena mea cea mai buna, nu puteam sa realizez acest lucru. Dar m-am trezit la realitate imediat ce i-am simtit imbratisarea.
- Liss! Nu pot sa cred ! Nu-mi vine sa cred ! Am exclamat eu in timp ce ii puneam o mana pe fata asigurandu-ma ca era ea.
- Da Angel, sunt eu , Elisse! Mi-a raspuns inapoi.
- Dar cum? Cum de te-ai decis sa vii? Am intrebat-o in timp ce o sarutam pe frunte.
- Pai e o poveste lunga, dar vreau sa-l cunosti pe acel baiat de care m-am indragostit Angel, el e Eric.
- Eric? Am intrebat mirata, oare era acelasi Eric, prietenul lui Takumi?
- Buna Angelique! Sau ar trebui sa-ti spun. Angel. Mi-a zis o voce din spatele meu.
Imediat ce m-am intors l-am vazut, era el . Era prietenul lui Takumi.
- Eric ! Am exclamat eu de uimire. Ce faci aici? Sau mai bine zis, ce faci cu Elisse? E o gluma de-a voastra? L-am intrebat nerabdatoare sa-mi dea un raspuns.
- Angelique, eu nu sunt ca tine. Eu nu imi bat joc de oameni.
Imediat ce am auzit acest lucru palma mea a cazut asupra obrazului lui. Am tipat la el si apoi am fugit in camera mea. Din nou se intamplase. Am intrat in camera si m-am pus pe pat, corpul imi tremura iar picioarele si mainile mi se miscau fara voia mea, tresareau. Stateam pe intuneric si plangeam. Nu ma opream, nu mi-am mai adus aminte de acest lucru de cativa ani, m-a durut. Dar o meritam. In camera a intrat Liss impreuna cu Anne, au incercat sa ma linisteasca dar eu tot plangeam. Am adormit.
Urmatoarea diminaeta am gasit-o pe Liss langa mine, se pare ca a ramas cu mine, m-am ridicat din pat in asa fel incat sa nu o trezesc, m-am dus spre baie si m-am spalat pe fata si pe dinti. M-am dus spre garderoba si mi-am luat un trening negru pe mine si apoi am iesit. Dupa ce m-am imbracat mi-am luat laptopul si am iesit din camera. M-am dus in sufragerie si am inceput sa scriu lista cu invitatii. In timp ce faceam acest lucru l-am vazut pe Eric coborand pe scari. Mi-am lasat privirea in jos iar apoi am lasat laptopul pe masuta. Am fugit sa il prind din urma. L-am prins de o mana si s-a intors spre mine privindu-ma cu o oarecare scarba.
- Eric. Pot sa vorbesc cu tine? L-am intrebat cu indoiala. Nu mi-a raspuns, doar a aprobat din cap. In primul rand vreau sa-ti cer iertare pentru palma aceea, doar ca desi de cand am iesit din sanatoriu nimeni nu mi-a mai mai amintit de fapta mea. Inca regret si nu stii cate am patit doar pentru ca am inceput sa-l iubesc. Imediat ce am ajuns in Franta i-am simtit lipsa din ce in ce mai mult. Am incercat de mai multe ori sa-mi iau viata, asa ca tatal meu a luat masura de a ma baga intr-un spital de nebuni. Da ! Ai auzit-o bine, spital de nebuni. Iar apoi mi-am inceput viata din nou, dar nu exista clipa in care sa nu regret fapta aceea, nu exista clipa in care sa nu ma gandesc la el.
- Si vrei sa te cred? Mi-a zis ironic.
- Vrei sa-ti arat biletul externarii mele? Tata il tine in birou, i-am zis privindu-l in ochi.
- Nu e nevoie, la partea cu spitalu' te cred, dar cum ai inceput sa-l iubesti? Mi-a zis neincrezator.
- Nu stiu, tu cum ai inceput sa o iubesti pe Liss?
- Nu se pune vorba, nu suntem in acelasi caz.
- Nici eu nu stiu, totusi cand ma gandesc ca ar avea alta fata cu el, ca s-ar culca cu alta, ca ar saruta-o pe alta pur si simplu imi vine sa ma urc in primul avion si sa ma duc in Boston, sa o iau de cap pe cea care e cu el, indiferent cine e. I-am zis putin rusinata. A inceput sa rada.
- Vai, Angelique, nici nu-mi vine sa cred ca esti aceasi fata care era in urma cu cinci ani. Adica, te-ai schimbat .
- Eh. Nu stiu ce sa zic. Umh... Acum ca am lamurit asta ma duc sa fac lista pentru prima mea petrecere din ultimii cinci ani. I-am spus zambind.
Am plecat de indata la laptop, in mai putin de o ora jumatate am terminat lista si am trimis-o. Au inceput sa ma doara ochii de la laptop, in definitive imi facea rau statul prea mult la calculator. Mi-am luat telefonul care era in buzunarul bluzei de trening si am format numarul lui Jean, l-am anuntat de aniversarea mea. A fost foarte fericit sa afle ca vroiam sa imi sarbatoresc ziua de nastere. Cand am terminat convorbirea cu el am pus telefonul pe masuta si am deschis televizorul, aveam nevoie de ceva actiune.
![[Imagine: tumblr_ljy3o2Lf311qzf4bro1_500.gif]](http://i951.photobucket.com/albums/ad355/Mychyeo/tumblr_ljy3o2Lf311qzf4bro1_500.gif)
Always keep the faith !
YunJae, YooSu, ChangSica, HunHan.
The pleasures of the mighty are the tears of the poor
A song will outlive all sermons in the memory
Always Keep The Faith
Deferto Neminem
Hope to the End
A song will outlive all sermons in the memory
Always Keep The Faith
Deferto Neminem
Hope to the End