Teenagers

[Minnie]

Salutik:D! Multumesc pentru comenturile frumoase:X! Apreciez :"> si ma bucur foarte mult ca va place:*:*!...Stiu ca a durat ceva timp cu acest capitol, dar nah scoala ocupa timp..in fine:D! Spor la citit:*:*>:D<!

Cap 10: „Un colt rupt din rai”

Era o seara senina numai buna de o plimbare. Parul lung si negru cu reflexi mov al Hinatei, flutura liber pe spate in bataia vantului ce adia usor. Drumul spre locul-surpriza ales de Naruto a durat in jur de o ora de mers cu scuterul. Cauta cu privirea un loc unde sa parcheze pe care il gasi imediat, apoi o ajuta pe bruneta sa coboare.
- Acum pot sa imi desfac esarfa de la ochii? se aude vocea timida a fetei.
- Nu inca! Mai avem de mers si pe jos! ii zise incantat. Stai linistita ca nu se va intampla nimic de rau! Promit! chicoti acesta, apoi cu o mana o cuprinde de mijloc din spate, iar cu cealalta de mana ei.
La acest gest neasteptat, adolescenta tresari, obraji ei rosindu-se automat, noroc cu intunericul de afara ce ii masca micile impulsuri. Se lasa condusa de baiat, directionandu-i fiecare pas. Simtea si auzea cum mici crengute trosneau sub talpile lor in momentul cand paseau si vantul adia acum un aer mai rece, curat. Cu cat inaintau, auzea sursurul unei ape ce semana cu sunetul unei cascade, apa curgand lin. Simtea cum picioarele i se inmoaie putin in pamant sau mai degraba spus, in nisipul fin.
- Poftim? Nisip? intreba nedumerita oprindu-se in loc, in timp ce Naruto se chinuia sa desfaca nodul de la esarfa.
- Deci, inainte sa deschizi ochii, voiam sa iti spun ca aceasta mica supriza a mea este un fel de a te rasplati pentru tot ajutorul si pentru ca...ei bine...pentru ca esti..esti alaturi de mine cand am nevoie! ii zise aproape soptind ultimele cuvinte.
In momentul urmator, cand blondul isi termina confesiunea, din instinct bruneta deschide ochii, nevenindu-i sa creada ce aude, dar acel minunat peisaj din fata ei o lasa fara suflare neputand sa mai spuna nimic. Ochii ei lila cercetau totul in jur, acea cascada din care apa curgea atat de linistita, isi continua cursul la pas de furnica printr-o mica deschidere facuta de codrul nu foarte des ce inconjura plaja. Luna se oglindea din toate colturile in apa pura, la fel si stele ce o imprejmuiau si straluceau precum licuricii. Nici unul din cei doi nu indrazneau sa rupa acea tacere, ce era precum o melodie suava a unei harpi vechi. Bruneta se apropie de malul apei atat de limpede, apoi se apleaca plimbandu-si degetele fine prin ea. Il aude pe adolescent apropiindu-se si se ridica, ramanand cu spatele spre el, apoi simte cum doua brate ii infasoara in jurul gatului un mic lantisor de argint cu un medalion. Isi duce mana la gat, pipaind bijuteria si observa ca aceasta se deschide, pe parti lasand cate un loc liber pentru doua poze in miniatura.
- Multumesc, Naruto! Chiar m-ai lasat fara cuvinte cu aceasta surpriza care mi-a adus o imensa bucurie! ii zise zambind, iar obrajii ei devenisera rosi precum macul, de aceasta data nereusind sa isi ascunda emotia din cauza razelor Luni imprastiate, luminand acel peisaj binecuvantat.
Adolescentul o saruta indelung pe frunte, apoi o trage intr-o imbratisare asezandu-se pe nisipul marunt.
- De unde sti de acest loc? Este superb! se auzi vocea brunetei cand se elibera din bratele baiatului pentru a-i privi ochii sai senini.
- Unchiul Jiraiya are o cabana pe aproape! Adevarul e ca nu prea a mai dat pe acolo in ultima vreme. Cand eram mic, verile mi le petreceam aici! ii raspunse acesta cercetand bolta cereasca si parca amintirile copilariei reveneau la viata. E neschimbat! Acest loc este foarte special pentru mine si de aceea am vrut sa te aduc si pe tine! ii spuse privind-o in ochii de aceasta data. „Un colt rupt din rai!”, asa imi place sa-l denumesc! ii zise chicotind si rosind in acelasi timp.
Bruneta ii raspunse cu un zambet, apoi isi lasa capul rezemat de umarul lui, privind la fel ca el, stelele.
Ceva mai tarziu, Naruto ii propuse adolescentei o plimbare cu barca, asigurand-o ca totul va fi bine, iar dupa ce aceasta accepta se indreptara spre schela ce se afla intr-un colt al plajei, stiuta de el. Adolescentul se pricepea destul de bine la vaslit, indepartandu-se considerabil de plaja. Au inceput sa discute, amuzandu-se pe diferite teme, o ora se scurse pe nesimtite. In timp ce se intorceau la mal, fata isi stranse bratele in jurul corpului dand de inteles ca frigul incepe sa isi puna amprenta.
Naruto se ofera sa ii dea camasa ce era de culoare gri cu dungi de diferite nuante, el ramanand intr-o bluza neagra ce ii venea ca turnata. Hinata accepta intr-un final dupa o lupta zdravana cu insistentele acestuia. Cand se ridica sa se apropie de colegul sau, deoarece ea se afla la un capat al barci, se dezechilibreaza destul de primejdios. Ingrijorat ca va cadea, avand in vedere ca apa era adanca unde se aflau, baiatul cu parul auriu se ridica repezindu-se sa o prinda, facand totodata o mare greseala. Acea miscare brusca a sa face ca barca sa se miste si mai rau, rasucindu-se cu fata spre apa si o data cu ea, cei doi imbratisati, tipand. Cum mai rau nu se putea, o vasla nezarita, zbura in sus si un capat al sau il lovi puternic in tampla pe adolescent, lasandu-l inconstient.
- NARUTOOO! tipa bruneta cand simte ca acesta se scufunda in apa rece, prizandu-l inainte ca el sa se faca nevazut.
A inceput sa inoate spre mal, cu o mana tinandu-l pe baiat. Noroc cu acele ore de inot pe care le-a luat mai mult obligata decat de placere si acum ii prindeau foarte bine. Ajunsi la mal, adolescenta il trage pe prietenul sau pe nisip, intr-un loc ferit de apa, valurile parca facand intrecere cine va tinti portiunea de uscat cel mai departe.
Lacrimile ii curgeau siroaie pe obrajii deja udati de apa, tremurand din toate incheieturile si privind in acelasi timp la el cum zacea cu fata in sus, nemiscat. Bruneta isi aseza capul pe abdomentul lui, continund sa planga vazand ca baiatul pe care il iubeste cu toata fiinta sa nu isi deschide ochii, ca nu schiteaza nici un gest, parca pierzandu-l cu fiecare secunda ce trecea.<<Esti proasta iar?! Chiar vrei sa il pierzi definitv? Lasa plansul pentru copile de 4-5 ani si ajuta-l, doar sti cum trebuie facuta chestia asta!>> parca o alta Hinata se auzea precum un ecou in mintea sa, o Hinata mai curajoasa pe care acum era momentul perfect sa o scoata la suprafata.
Fata isi ridica fruntea ce se odihnea pe trupul baiatului privindu-i chipul angelic, apoi cu o miscare isi sterse lacrimile, dupa care isi impreuna palmele una peste alta apasand usor de cateva ori pe abdomenul lui, iar dupa aceea se apropie de buzele sale, aplicandu-i asa numitul „tratament” – respiratie gura la gura. Relua procesul si in acel moment tacerea este sparta de tusetele inabusite ale lui Naruto ce dadeau afara apa luata la bord. Se ridica cu greu in sezut, uitandu-se nedumerit in jur, apoi cele doua cristale albastre alea sale se oprira pe chipul copilei ce se abtinea cu greu sa nu planga de fericire.
- NARUTO! Ce ma bucur ca esti bine! Slava Domnului! sari Hina in bratele sale, izbuncnind si mai rau in plans.
Blondul o imbratisa si el la randul sau soptindu-i de nenumarate ori „Multumesc! Esti o mica eroina Hin!”, apoi dupa ce o calma spunandu-i ca se afla inafara oricarei primejdi, o intreba ce s-a intamplat mai exact, avand in vedere ca parti din acel episod erau precum niste foi albe, nescrise in mintea sa. Bruneta ii povesti cu lux de amanunte, cutremurandu-se la gandul ca l-ar fi putut pierde, dar bucurandu-se totodata ca o noua Hinata s-a trezit la viata. Cand sfarsi „povestea”, acesta ii pronunta alte laude la adresa ei pentru curajul sau, surprins de ce bijuterie de fata este.
Ajutat de Hina, Naruto se ridica in picioare sprijinindu-se cu o mana de gatul ei, apoi se indreptara spre cabana unchiului sau Jiraiya ce se afla in partea opusa fata de drumul pe care venisera. In mai putin de 20 de minute erau deja in fata casutei. Aceasta era facuta din lemn si avea un singur etaj ce era mansardat. Luminile erau stinse, ceea ce insemna ca nu se afla nimeni acasa, asa ca baiatul cotrobai in locurile stiute de el, in final fluturand victorios cheia in mana dupa care o indesa in broasca si o rasuci de doua ori, usa deschizandu-se cu un clic.
Dupa ce au pasit inauntru, blondul pipai peretele in cautarea intrerupatorului si aprinse lustra ce lumina intregul living. Era o incapere destul de mare, pe stanga se afla o canapea si un fotoliu de diferite nuante de maro si in mijlocul acestora un televizor, iar in partea dreapta se putea distinge o biblioteca plina ochi cu volume de carti vechi si bibelouri. Aproximativ, totul era decorat dintr-un lemn frumos slefui si lacuit, pana si scarile, ce se aflau fata in fata cu usa de la intrare ce duceau spre dormitor aflat in partea dreapta chiar deasupra bucatariei, iar in paralel cu acesta, in partea stanga, se afla baia. Cei doi se indreapta spre scari, urcand spre camera ce nu demult ii apartinuse in totalitate lui Naruto. La o simpla apasare a butonului de la intrerupator, lumina invada camera in care se distingeau un pat de doua persoane, la capatul sau un televizor urcat pe o noptiera, intr-un colt al camerei se afla un sifonier mare cu o oglinda si in coltul opus, un birou pe care se aflau caiete si foi frumos aranjate.
Adolescentul se dezlipi de Hinata luand in primire dulapul cu haine, cautand cate ceva de schimb pentru amandoi, apoi ii inmana fetei niste lucruri facandu-i semn unde se afla baia.

***

- Mi-am lasat hainele ude sa se usuce pe o sarma din baie. Sper ca nu te deranjeaza..se aude vocea ragusita a Hinatei.
Statea in pragul usi privindu-l pe Naruto stand in pat, cercetandu-si in oglinda rana de la tampla ce incepuse sa il doara si sa sangereze grav. Acesta isi indreapta privirea spre bruneta si o analizeaza din cap pana-n picioare, parca dorind sa spuna ceva, dar doar ramase cu gura deschisa cuvintele ne facandu-se auzite. Acum era imbracata intr-o pereche veche de pantaloni scurti deschisi la culoare de-ai baiatului, lasand la iveala picioarele ei frumoase, iar in sus avea un tricou albastru ce era mare de ea, dar si asa, formele trupului se puteau distinge. Parul lung si negru il avea strans la spate intr-un coc din care ieseau cateva fire rebele, doar bretonul si cateva fire ciufulite ii mai dezmierdau pielea alba ca laptele. In mana tinea un castronas cu apa si un mic buretel.
- Pentru „semnul” de la tampla! ii raspunse la o intrebare nerostita, dar care se citea pe chipul lui cand isi atinti ochii albastrii in dreptul bratelor ei.
Fata se aseaza pe marginea patului foarte aproape de blond, privita cu ardoare de doua diamante albastre precum oceanul vara si incepu sa ii panseze finut rana pentru a nu-i provoca dureri, dar in ciuda acestui fapt, el schimba fete si fete de disconfort instigate de acea leziune. Isi aprinse televizoru si incepu sa butoneze telecomanda pentru a gasi ceva bun de vizionat sa ii acapareze total atentia pana va termina Hinata de oferit primul ajutor.
- AUCH! Asta a durut Hin...se isteriza Naru, mutandu-si privirea de la tv spre fata, nereusind sa isi termine fraza. Hinata, ce ai patit? se alarma acesta luandu-i din brate castronasul si buretele, asezandu-le pe noptiera de la marginea patului.
Pe obraji ei rosii ca niste petale de trandafir, lacrimile se rostogoleau oprindu-se pe cearceaful moale de culoarea ierbii. Baiatul se aseaza mai aproape de ea, prizandu-i mainile in ale sale.
- Imi..imi pare rau Naruto! Totul s-a intamplat doar din cauza mea! izbucni si mai rau in plans, lasandu-si capul aplecat privind doar la mainile lor impreunate. Daca nu as fi fost eu o neindemanatica, o impiedicata buna de nim...dar isi inghiti cuvintele in momentul cand adolescentul o cuprinse cu o mana de barbie, ochii ei mari lila privindu-i pe ai lui.
Era serios si suparat, din cauza lucrurilor pe care le spunea despre ea care, din punctul lui de vedere, nu erau adevarate. Pana la urma totul a fost un pur accident si oricum, datorita ei, el se afla acolo pe pat, alaturi de ea, imbratisand-o.
- Doar nu vorbesti serios! Hin, nu imi place sa ma repet! Sti foarte bine ca nu e asa! A fost doar o mica neatentie si oricui i se poate intampla! ii spuse incercand sa o linisteasca, mangaind-o lin pe spate. Si acum lasa plansu’, OK? chicoti descolacindu-si bratele din jurul ei pentru a o privi.
Bruneta aproba din cap schitand un zambet, apoi Naruto lua dintr-un sertar al noptierei o batistuta mov, cu care ii sterge obrajii udati de lacrimile ce acum incetasera sa ii scalde fata. In tot acel timp se priveau intens in ochii. Adolescenta se apleaca spre el dorind sa il sarute pe obraz in semn de multumire, dar blondul ii anticipa miscarea si in momentul cand se aflau atat de aproape incat isi simteau respiratia unul celuilalt, isi intoarse capul sarutand-o apasat pe buze. Fata facu ochii mari si ramase precum o statuie, in timp ce el se dezlipea usor din acel scurt sarut, incoltindu-i cele doua cristale lila.
Continuau sa se priveasca, iar in secunda urmatoare, fara sa isi spuna nici macar un cuvant, Naruto o cuprinde de gat, degetele sale atingandu-i lobul urechii si o saruta. Buzele lui se jucau cu al ei, incercand sa i le dezghete de acea timiditate. Bruneta simtea cum mii de fiori ii tranversau trupul, provocandu-i o stare euforica de nedescris, traind acea imensa fericire prin fiecare por si pentru prima data se lasa prada acelor sentimente luand initiativa. Mana ei se urni cu usurinta in parul lui auriu adancind acel sarut. Acum blondul o saruta cu mai multa pofta, mai multa pasiune, limba lui strecurandu-se bland printre buzele ei umede. O lasa domol pe spate in patul mare si moale aplecandu-se deasupra lipindu-si trupul de-al ei , fata ghemuindu-se sub bratele sale protectoare, in timp ce o mana ii explora pielea fina, facand-o sa tresara la fiecare gest. Cu greu se dezlipi de acel sarut lipicios, buzele lui croindu-si drum catre urechea ei.
- Deci nu e o simpla simpatie, e chiar mai mult! ii sopti. Se pare ca ce se auzea nu erau minciuni...se aude din nou vocea lui Naruto in timp ce se ridica in sezut pe pat urmarindu-i reactia.
Hinata nu ii putea nega cele spuse, prin simplu fapt ca avea mare dreptate si oricum acum era decisa sa nu mai dea inapoi, dar nu destul de hotarata cat sa spuna un „DA!” tare si raspicat, ci doar privea rusinata in orice alta parte decat acei ochii albastrii ce o faceau mereu sa tremure de emotie si inima sa ii bata ca o nebuna.
- Stiu...cu temele mereu la zi, mai mereu ieseam nesifonat din probleme, in care intram fara sa ma gandesc la consecinte! Credeam ca Saku este salvatoare mea, dar nu....erai tu! Mereu ai fost tu! Doamne ce prost am fost! Cum de nu mi-am dat seama mai devreme?! isi zise ducandu-si mana la frunte.
- Naru...
- Nu...nu spune nimic, inca...Sakura mi-a dat un mic imbold. M-am dus sa o intreb ceva in legatura cu o tema cica facuta de ea si atunci...

~FLASHBACK~
Alerg pe hol, ajung in fata clasei si o strig. Ce bine! Era in clasa.
- Saku...am si eu o nelamurire aici! deschid caietul la pagina respectiva si ii arat paragraful. Nu inteleg ce scrie pentru ca ai sters de prea multe ori!
- Aaa...me..ma...pff! isi duce mana la cap ciufulindu-si parul rozaliu. Ah! Nu mai are nici un rost sarada asta! O sa ma omoare, dar e spre binele ei! o priveam nedumerit cum vorbeste cu o persoana imaginara. Uite ce e Naru, temele nu eu ti le fac. Niciodata nu ti le-am facut, dar nici nu pot sa iti spun cine este, pentru ca i-am promis! Eu am fost doar intermediarul. Pot doar sa spun ca acea persoana a facut mult mai multe pentru tine fara ca tu sa stii si face asta datorita sentimentelor pe care le are pentru tine! Iar daca vrei sa afli, fa-o pe cont propriu, s-ar putea sa te surprinda chiar intr-un mod foarte placut! imi zise acestea dintr-o suflare sfarsind cu un zambet imens ce ii aparu pe chip.
Am ramas privind-o pierdut, gandu-l zburandu-mi in mii de parti si la alte mii de intrebari. Oare cine este misteriosul meu ingeras?
~END FLASHBACK~

- Eram sigur ca este aceeasi persoana care ma scoate din belele si datorita careia am reusit sa trec cu brio prin liceu, continua cu o voce linistita. M-a pus mult pe ganduri si faptul ca scrisul de la „meditatile” cu tine imi parea foarte cunoscut, dar cum sunt mai greu de cap mi-am dat seama tarziu ca este acelasi scris ca cel din caietele cu teme primite de la Saku! ii spuse razand usor.
- Imi pare rau ca ai aflat in felul acela...voiam sa iti spun chiar eu. Poate ca esti suparat, dar eu nu vreau ca...incepu timid fata.
- Suparat?! o intrerupse acesta. Cred ca glumesti! Nu as putea fi suparat pe tine! Mai ales acum....
Naruto isi continua povestirea marturisindu-i ca in timpul petrecut impreuna sentimentele pentru ea cresteau fara macar sa observe acest lucru, dar intamplarea aceea cu Karin si tovarasele ei, apoi ce simtise cand o vazuse cu Kiba, facuse ca totul sa iasa la iveala clar in mintea si inima sa, desi nu voia sa recunoasca. O lunga si dura batalie dandu-se in sufletul sau ca acum sa-i spuna...
- ... sunt sigur ca am inceput sa tin la tine, am inceput sa..ezita dupa care continua, obrajii prinzand o culoare rozalie; sa te iubesc...poate nu atat de mult ca tine, dar as vrea sa impart zi de zi cu tine acest sentiment ce ma face asa fericit. Si as putea asta, daca ai accepta propunerea de a fi cu mine...parca ii sopti ultimele cuvinte, in timp ce ochii lui ii analizau fiecare parte a trupului ei.
Hinatei nu ii venea sa creada. Il privea pe baiat atat de pierduta cum se fastacea spunandu-i <ei> ca o place, ca il face fericit. Visase la multe momente ca acesta, dar nu erau nici pe departe atat de speciale, de romantice. Se apropie de el zambindu-i scurt, dupa care il saruta apasat pe buze. Blondul intelese imediat raspunsul ei si transforma acea scurta sarutare intr-unul lung, trantindu-se in pat langa ea. Stateau imbratisati bucurandu-se la maxim de acel moment, dar din cauza oboselii acumulate, somnul ii prinse in mrejele sale mai devreme decat si-ar fi dorit.