02-10-2009, 08:42 AM
Acest capitol il dedic surorilor mele scumpe :X
De la rapirea mea,au trecut 2 luni.Cand Sasuke ma salvat am crezut ca-si va schimba comportamentul,dar m-am inselat.Tipa la prietenele mele,la toti,iar cu mine,se purta ca si cand ias fi furat ceva,cel mai pretios lucru.
Juliet si Sayuri,imi tot repetau ca tanarul sa indragostit de mine,si ii este frica sa nu dea semne de slabiciune in fata mea,dar eu nu le credeam.
Sa fiu sincera,dupa toate cele intamplate am inceput si eu sa tin la el dar....Cum soarta se rastoarna...a trebuit sa aflu ca el a pus la cale totul.Cum?Pai,intr-o zi destul de frumoasa,m-am asezat langa el,pe canapea,si am incercat sa intru cu el in vorba,dar el a plecat,lasandusi telefonul pe canapea.Curioasa de fel,iam luat telefonul,si am inceput sa umblu prin el.Deodata suna cineva pe nume,Sitaru,asa ca iam raspuns,dar nu am apucat sa spun nimic,si acel om a spus ,,Sasuke ne intalnim astazi in centru,ca sa ne dai si restul banilor pentru rapirea fetei,doar am facuto ca la carte nu?''.Am ramas fara cuvinte,numi venea sa cred ca el a pus totul la cale.Simteam cum nervii puneau stapanire pe fiecare celula din corpul meu.Lui nu iam spus nimic,doar mam dus in camera mea si am inceput sa-mi fac bagajele,in timp ce o sun pe Juliet,pentru a veni la mine si sa-mi dea si mie cheia de la casa ei de la munte pentru a sta acolo ceva timp.Cu inima batand puternic,vocea puternica dar si slaba precum o soapta,am spus ,,Am plecat" apoi am iesit din casa, incercand sa ma controlez dar simteam ca nu pot.
Si de atunci,stau singura,in ditamai casa.Nimeni nu ma cautat,cea ce mi-a demonstrat ca nici unul nu ma iubea.
O frunza galbena cu irizatii aurii plutea lin prin curtea larga a casei.Am prinso din zbor si am ridicato deasupra capului,uitanduma la ea contra luminii.Nervuri rosiatice se intindaeau pe suprafata neteda,ca niste vinisoare de sange,ca niste flacari subtiri.Cand mi-am indreptat privirea spre copacul mare si puternic,vazand si mai multe frunze galbene.Parca erau mii de monede din aur pe pamantul cel negru.Cerul era cenusiu si ploua marunt.Imi umpleam plamanii cu aer curat,apoi mam mai uitat inca o data la frunzele galben-portocalii care parca dansau in jos si in sus.
M-am pus in genunchi si am privit lucul cum era intesat de ciuperci albe.Cateva din ele,destul de mici,de abia se iveau,cu palariile rotunde,facandu-si loc prin pamant si printre radacini de iarba ramase.Incet incet,cerul se inseninase.O raza micuta si plapanda a inceput sa-mi mangaie chipul angelic.
Dupa ce m-am plictisit sa le mai privesc,am lasat frunzele aramii odihnindu-se pe iarba ramasa,si m-am indreptat spre casa.Telefonul suna de zor,cand am vazut ca suna Sayuri,am raspuns,iar aceasta agitata,mia spus ,,Sakura,Sasuke a flat unde esti si de ce te ascunzi si vine spre tine acum,ai grija,e foarte nervos,suparat,omul asta este in stare sa te si omoare,la nervii pe care ii are!".Cand am auzit,i-am spus ca totul va fi bine.Dupa ce am inchis,m-am indreptat spre usa casei,inchisando cu cheia,apoi m-am dus in bucatarie,dant drumul la televizor,si ruganduma in gandul meu,ca totul sa fie bine,si sa nu se intample ceva grav.
Noaptea sa asternut usor,peste natura,iar soarele si-a luat liber si sa dus la culcare.Stand pe canapea,cu o patura pe mine,am atipit.Un zdomot,puternic ma facut sa ma trezesc.Venea de la usa din spate,pe care o uitasem deschisa.Speriata de moarte,am facut cativa pasi,iar lumina,a palpait de doua ori si sa stins.
<<Minunat,acum sa gasit sa se stinga!>>spun eu in timp ce ma indreptam cu pasi marunti si cu mainile intinse sa nu ma izbesc de ceva,pentru a lua o lanterna.Apoi,m-am dus spre usa din spatele casei,care era deschisa.Am privit in jur nu era nimeni,asa ca am suflat linistita si am inchis usa,probabil era vantul.Cand m-am intors,cineva,mi-a pus mana la gura,si ma tinea de maini.Usor,usor,mana lui sau ei sa dat la o parte,era.............
~Va urma~
sar putea sa fie Sasuke,sau Juliet sau Sayuri,nu se stie cine
sper sa va placa acest capitol