Teenagers

[Minnie]

Wouw:-o! Ma simt flatata:blushing:! Mii de multumiri pt laude:*:*>:D<:X! Chiar m-ati lasat fara cuvinte...:blushing:! Ma bucur ca va place! Sper sa nu va dezamagesc in continuare:D! Spor la citit:*!

Cap 9: O surpriza cat o mie de cuvinte...

Nu era chiar o seara linistita, vantul mangaia totul in jur adiand destul de puternic. Luna isi recupera tronul pe cer dominand asupra stelelor ce nu se vedeau din cauza norilor negri ce se imprastiau deasupra orasului.
<<Cred ca in curand va incepe ploaia! Mai bine m-as grabi sa ii duc medicamentele lui Sasuke si sa ajung acasa inainte ca acest lucru sa se intample!>> gandi Sakura in timp ce privea in sus si isi strangea bratele in jur, semn ca incepuse sa i se faca frig.
In mai putin de 20 de minute era deja in fata casei, poarta scotand un sunet destul de tipator cand rozalia o deschise, facand-o sa tresara. Cei doi Uchiha detineau o casa destul de mare, cu etaj mansardat si un garaj subteran. Fata suna la usa, dar vazand ca nu ii raspunde nimeni, mai insista de cateva ori stiind sigur ca adolescentul nu era plecat, mai ales in starea lui. Saturandu-se sa astepte ca acesta sa isi faca aparitia, se hotara sa plece, dar in momentul acela usa se deschise si o lumina orbitoare din casa ii invada ochii, obligand-o pe adolescenta sa isi mute privirea spre acel abis intunecat ce se asternuse afara.
- Wow! Era si timpul! Am crezut ca ai surzit de tot! ironiza fata situatia. Poftim, m-a trimis mama sa iti dau....dar cand isi intoarse privirea spre baiat, amuti.
Acesta abia se tinea de tocul usi. Era palid la fata si picaturi de transpiratie i se prelingeau pe frunte, iar sub ochii sai mari si negri se distingeau cearcanele provocate de noptile pierdute, probabil din cauza racelii. Era acoperit intr-un capod bej ce il tinea crapat lasand la vedere faptul ca era imbracat intr-un tricou alb si o pereche de pantaloni de trening bleumarin.
- Sasuke! tipa fata cand observa ca acesta usor-usor se prabuseste, prinzandu-l in brate. O, Doamne! Serios, arzi! se alarma cand ii simti tricoul ud de transpiratie.
- Rozalio...ce faci aici la ora asta? reusi sa spuna brunetul privind-o in ochii, iar mana lui dreapta o tinea de gatul fetei pentru as mentine echilibrul.
- Initial, sa iti aduc medicamentele pe care trebuia sa le primesti de la frate-tu, dar se pare ca mi s-au marit responsabilitatile! ii zise chicotind. Haide, trebuie sa stai in pat! si cei doi intrara in casa.
Usa de la intrare dadea direct in living, iar in fata, undeva mai pe dreapta, o alta usa spre bucatarie. Fata in fata cu usa de la intrare, in capat, se afla baia, iar pe stanga era un hol unde se aflau scarile ce duceau la cele doua camera mansardate. Rozalia il ajuta pe Sasuke pana in camera sa, facandu-i semn sa se aseze comod la televizor pana se va intoarce. Aceasta cobora la parter si se indrepta spre bucatarie unde ii prepara un ceai si ii incalzi o farfurie cu supa, dupa care i le duse pe o tava.
Incepu sa il hraneasca precum copii mici, amuzandu-se putin de figura brunetului nemultumit de „tratamentul” aplicat si desi la inceput refuza, se lasa in final pagubas neavand rabdarea necesara pentru a intra intr-o discutie contradictorie. Dupa supa, urmarara ceaiul si medicamentele, apoi Sakura se indrepta spre sifonier, cotrobaind prin lucrurile lui.
- Trebuie sa te schimbi! ii zise zambind fluturand un tricou alb in mana stanga.
Sasuke aproba din cap ingandurat in timp ce o privea patrunzator in ochii. Rozalia se apropie de el facandu-i semn sa isi ridice mainile, apoi ii trase tricoul lasand la vedere bustul lui bine sculptat. Incepu sa il mangaie cu un prosop curat, stergandu-l de picaturile de traspiratie pe umeri, pe spate si pe abdomenul lui perfect. Dupa aceea il ajuta sa se imbrace cu tricoul curat moment care ii apropie surprinzator de mult unul de cealalalt, adolescenta rosind usor. Brunetul care nu o scapase nici o secunda din raza lui vizuala, o trase in bratele lui strangand-o la piept, capul lui rezemandu-se pe umarul ei drept.
- Multumesc, Rozalio...Ma bucur ca esti aici...ii sopti la ureche.
Fata se rupse din imbratisare raspunzandu-i doar cu un zambet cald ce i se imprima pe chilpul ei adorabil, apoi ii indica sa se intinda pe pat. Un traznet puternic o facu sa tresara, indreptandu-si privirea spre geamul ce era lovit puternic de picaturile mari de ploaie, scuturate de norii negri.
- Ah! S-a zis cu hainele uscate pana acasa! se plangea fata.
- Te rog....ramai in seara asta cu mine..! ii spuse Sasuke prizand-o usor de mana avand o expresie rugatoare, ceea ce o facea sa simta cum mii de fiori ii strabateau corpul precum mici socuri electrice.
Rozalia isi indrepta cele doua cristale de un verde pur spre el, facand ochii mari. Nu ii venea sa creada ce tocmai era rugata si ce era mai rau, nu il putea refuza. Sentimentele pentru brunet prindeau contur adanc in sufletul ei, formand o baza ce tot crestea in latime si inaltime. Il privea pierduta nestiind ce sa faca, dar cum inima ei, cea a unui mic ingeras, nu cunostea refuzul, il asigura ca nu il va lasa la greu mangaindu-l bland pe frunte. Simtea pielea lui infiebantata sub palma ei ceea ce a facut-o sa iasa imediat din camera si sa se intoarca in cateva minute cu un castronas plin cu apa rece si o laveta colorata pe care a inmuiat-o in lichidul incolor, lasand-o apoi sa sa odihneasca pe fruntea lui cateva minute, luand de la capat activitatea.
Au inceput sa discute despre diferite teme, pana ce i-a prins tarziu. Nu au simtit cum timpul s-a scurs si nici fulgerele sau tunetele, ce se dezlantuiau afara in acea noapte nu le capta atentia, nici macar putin. Intr-un final, Sasuke a fost prins in minunata lume a viselor unde grijile nu exista, adormind tinand-o pe Sakura de mana si cu fata indreptata spre ea. Aceasta il privea ingandurata, mangaindu-i lin obraji cu mana libera si parca ademenita de buzele lui rosii, se apropia de el din ce in ce mai mult. O cuprinse o dorinta arzatoare de a le uni cu ale ei, dar inainte ca „pofta” ei sa fie satisfacuta se dadu inapoi, scuturandu-si capul, apoi ochii ei tintira geamul ce inca era stropit de ploaia necontrolabila.
<<E clar....isi zise oftand, numai pe el nu mi se punea pata!>>. Isi ascunse fata in cearsaful moale ce acoperea patul, parca dorindu-si sa scape de acele ganduri. Statea in sezut pe podea, iar cu bratele pe marginea patului, tinandu-l inca de mana pe brunet. Incontrolabil, in minte i se derulau scene cu Sasuke ce ii taiau respiratia, iar inima incepea sa ii bata cu putere si astfel somnul o cuprinse si pe ea.
Ziua incerca sa isi faca loc trimitand noaptea la un dulce somn, iar Soarele isi arunca razele sale asupra cerului parca aratand ca niste crapaturi provocate de lava unui vulcan ce tocmai a erupt, eclipsand totodata Luna si voluptoasa ei vapaie.
Un sunet asurzitor si enervant, il face pe baiat nevoit sa se trezeasca, ridicandu-se in sezut in timp ce se freca la ochii.
<<Cine dracu suna la ora asta?!>> isi zise nervos cautandu-si pe noptiera telefonul. Observa ca de fapt ce suna era alarma care il trezea in fiecare dimineata, semn ca o noua zi de scoala a venit, uitand sa il reseteze, avand in vedere ca azi era sambata. Dupa ce il opreste si il pune la locul lui, realizeaza ca rozalia inca ii tinea „prizoniera” mana lui in a ei si se afla in aceeasi pozitie de azi-noapte. Ingrijorat ca va capata o raceala zdravana, se ridica din pat in asa fel incat sa nu o trezeasca, luand-o in brate pentru a o aseza usor pe pat. Aceasta se lipeste mai mult de el, incolacindu-si bratele in jurul lui si ghemuindu-se la pieptul sau, adolescentul raspunzandu-i imbratisarii ca si cum acel moment ar fi durat prea putin, neavand timp sa se bucure de acea apropiere neasteptata. Apoi se acopera cu pilota, adormind in acea postura.

Un miros placut de mancare gatita ii invada narile facand-o sa zambeasca si sa isi deschida incet pleoapele cercetand incaperea. Obseva cum razele Soarelui incercau cu putere sa patrunda in camera, dar erau oprite de jaluzelele inca inchise. Privirea ei se opri asupra ceasului de pe perete, care se afla deasupra televizorului dat pe un canal de desene animate, si indica 3 fara ceva, dupa-masa. Facu ochii mari si sari ca arsa, abia atunci isi da seama ca se odihnea fara nici o retinere pe abdomenul brunetului, iar mana ei dreapta se aflase, ceva mai devreme, in jurul taliei lui. La miscarea neasteptata a rozaliei, Sasuke tresari. Sakura se intoarce cu fata spre el, privindu-l si constata ca nu mai purta aceleasi haine ca aseara, de aceasta data avand un tricou albastru si o alta pereche de pantaloni de trening negri.
- Scuza-ma Rozalio, daca te-am trezit! ii sopti calm cu nelipsitul sau zambet cuceritor.
Se simtea mult mai bine si asta se vedea limpede cu ochiul liber. Chipul sau isi recapatase frumusetea, iar pielea sa nu mai ardea din cauza temperaturii ridicate si asta datorita tratamentului aplicat de adolescenta din seara trecuta.
- Nu...nu m-ai trezit! ii zise pierduta in ganduri. Cum am ajuns in pat? In pat peste tine? De ce nu m-ai dat la o parte? De ce...dar isi inghiti cuvintele cand degetele lui facura contact cu buzele ei.
- Vorbareata de „dimineata”? Si nici macar nu te-ai trezit bine! chicoti baiatul. Haide! o trase de mana dupa el, oblingad-o astfel sa coboare din pat, apoi ii acoperi ochii cu cealalta mana libera.
- Hei! Ce faci? Vrei sa ne jucam baba-oarba? Nu crezi ca suntem cam mari pentru asta?! ii zise adolescenta razand usor.
- Nu e asta! Si oricum nu cred ca suntem cam mari! ii raspunse zambind dupa care o indemna sa mearga inspre locul ghidat de el.
Coborara scarile dupa care iesira pe usa ce dadea spre terasa din spatele casei. Vantul adia usor, imprastiind mirosul florilor din gradina si un alt miros...unul ce ii provoca un „razboi” in stomacul rozaliei. Mirosea a...
- Mancare?! Ai gatit tu asta...pentru...pentru mine?! zise surprinsa adolescenta in momentul in care ochii ei verzi aveau cale libera de a cerceta locul, mutandu-si privirea cand la brunet cand la „mica” surpriza.
Cat timp dormise ea, Sasuke pregatise pranzul. Doua farfuri pline cu mancare, iar langa acestea cate un pahar plin cu suc natural si in mijlocul mesei se afla o vaza cu trei trandafiri rozali, culesi chiar din gradina proprie. Se vedea clar ca depusese efort pentru ca acest lucru sa ii aduca o bucurie imensa fetei.
- Ce dragut! Chiar nu am cuvinte! Multumesc! Nu trebuia! ii zise zambind in timp ce se asezau la masa.
- De fapt...nu ai de ce sa imi multumesti. Eu iti multumesc! Ma simt atat de bine azi, iar raceala e pe duca si asta datorita tie, Rozalio! si o trase sarutand-o pe frunte apoi isi zambira reciproc.
Cat timp au savurat pranzul, Sasuke i-a povestit adolescentei cum ajunsese in pat si cat de mult s-a straduit el pentru a pregati acea minunatie, avand de altfel grija ca lipsa lui sau galagia din bucatarie sa nu o sperie si sa o trezeasca. Se parea ca nici macar in momentul cand baiatului ii scapa printre degete o farfurie scotand un sunet asurzitor cand se uni cu podeaua si se imparti in mai multe cioburi, nu o deranjase, doar se intorsese pe cealalta parte pronuntandu-i numele in somn.

- Cred ca e timpul sa imi iau talpasita. Am zabovit cam mult pe aici si oricum, acum esti mult mai bine! ii zise Sakura dupa ce terminara de mancat si de strans.
Brunetul ii zambi, dupa care dispare la etaj si se intoarce cu bluza ei de trening, ce venise cu ea seara trecuta.
- Multumesc...Banuiesc ca ne vom vedea luni...Pana atunci, ai grija de tine! ii spuse zambind dand sa plece, dar Sasuke o prinde de mana intorcand-o cu fata spre el, imbratisand-o.
- Nici atunci, nici acum nu fac asta de amuzament....simt ceva ce nu pot explica...pentru tine! ii sopti la ureche.
Buzele lui au inceput sa ii sarute obrazul stang indreptandu-se pana la buzele ei rozali pe care i le saruta cu o pofta nebuna. Desi la inceput nu facuse nimic, acum Sakura, din instinct se agata cu bratele de gatul lui, iar mana ei dreapta o baga in parul negru si ciufulit, adancind acel sarut. Mainile lui se plimbau liber pe spatele ei, iar limba lui ce se juca cu a ei si buzele sale umede ii provocau mii de fiori in stomac, iar inima parca voia sa ii iasa din piept la cat de tare ii batea. Se simtea in al noualea cer. Parca se teleportase intr-o alta lume, o lume paralela cu cea in care traise 17 ani. Niciodata nu mai avusese pentru cineva sentimente atat de puternice si care sa ii provoace atata fericire. Mintea ei era invadata doar de cuvintele soptite de baiat „simt ceva...pentru tine!”.
Un moment atat de perfect, ce facu „poc!” precum un balon cu apa intepat de un ac, in momentul in care melodia asurzitoare de la telefonul lui Sasuke ii readuse la realitate. Brunetul ofta dandu-si ochii peste cap, apoi raspunse plictisit.
- Mda...Cine? Mioko? Nu poti sa ma suni si tu altadata ca am treaba! incepu acesta sa se rasteasca, continuand discutia in acele conditii.
<<Mioko?! zambetul Sakurei disparu in secunda urmatoarea la auzul acelui nume. Stiam! Stiam ca asa e! Ce proasta sunt!>> isi zise in timp ce lacrimile ii invadau micile ei smaralde verzi.
Intr-o fractiune de secunda isi lua bluza de trening ce o scapase pe jos cand adolescentul o saruta pe neasteptate si iesi val-vartej din casa. Acesta vazu acea scena si imediat incheie convorbirea fugind dupa rozalie si strigand-o in acelasi timp, dar deja era prea departe, caci fata incepuse deja sa alerge pe strada ce ducea spre casa ei, iar el se afla in ciorapi la poarta privind-o intristat de confuzia ce s-a produs.
<<Ei bine...nu ma intereseaza ca acum ai plecat doar pentru ca ai tras concluzi pripite. Stiu ca si tu ma placi si ma vei asculta fie ca vrei, fie ca nu!>> isi zise in gand cu o urma de speranta bine tencuita in mintea sa, zambind strengar in timp ce facea cale intoarse spre casa.

Pe seara in jurul orei 7, in fata casei familiei Hyuuga, Hinata isi privea ceasul de la mana. Era imbracata intr-o pereche de blugi de un albastru deschis, iar in sus avea o bluza cu meneci trei sferturi, cu dungi orizontale albe si albastre, mulat ce ii punea in valoare un decolteu discret.
Dupa cateva minute bune de asteptat, langa ea se opreste un scuter pe care se afla nimeni altul decat Naruto, blondul hiperactiv.
- Scuze de intarziere, Hin! ii zise zambind, dupa care o saruta pe ambii obraji.
- Stai linistit, se mai intampla! raspunzandu-i la randul ei cu un zambet, iar roseata din obraji nu intarzie sa apara.
- A, da! si adolescentul se ridica de pe scuter, luand dintr-un buzunar o esarfa mov. Asta ca sa nu iti stric surpriza!
- Ce ai de gand sa faci?! intreba putin speriata bruneta cand se trezi legata la ochii.
- Hei! Ai incredere in mine! Nu o sa iti fac nimic, cel putin deocamdata! ii spuse izbucnind intr-un hohot de ras, dupa care o asigura ca doar glumeste cand o vazu ca impietri pe loc.
O ajuta sa se urce si ea pe scuter si pornira la drum, un drum atat de necunoscut pentru ea, dar nu conta asta atat de mult atata timp cat el era acolo, bratele sale tinandu-le strans in jurul taliei lui.