20-09-2009, 12:49 PM
XIV.Indecizie
Zoey il privi uimita, nestiind ce sa zica. I-ar fi placut sa mearga sa vada orasul si dintr-un motiv necunoscut, inca, sperase sa faca acest lucru impreuna cu el.Totusi,era corect ce facea? In fond, Eiri era finantatorul trupei, deci seful ei. Nu vroia sa fie ca celelalte femei, care aveau relatii cu sefii lor. Si totusi, aceasta este chiar o relatie? Nu isi inchipuie prea mult? In fond, Eiri o invitase sa vada orasul, nu sa mearga pe o insula, impreuna, timp de o saptamana.
Se hotari sa accepte, impunandu-si sa evite orice aluzie, orice incercare de a forma o pereche. Si totusi, o parte din ea isi dorea ca el sa o faca. Ca el sa faca miscarea, care i-ar uni.
-Mi-ar placea. Doar ca trebuie sa ma schimb. isi auzi vocea usor emotionata
-Desigur. Ne intalnim in hol la 20:15.
Zoey incuviinta, alergand pana la lift. Nu vroia ca el sa vada privirea ei sau imbujorarea din obraji, care, erau atat de evidente. Astepta nerabdatoare ca luminita si sunetul sa o anunte ca a ajuns la etaj, incat incepu sa se miste prin lift.
Intr-un final, iesi din acesta, intrand agitata in camera. Isi arunca hainele pe jos, mergand spre dus. Simtea un fior nestapanit in tot corpul, iar in sufletul ei avea o nerabdare, incat ar fi putut sa mearga si in prosop.
Iesi din baie, indreptandu-se spre dress-ing. Proba o multime de haine, unele luandu-le pe dos, din cauza nervilor. Observa cum trecura deja cincisprezece minute, mai fiind doar zece pana la ora stabilita. Isi privi mainile care tremurau si se mustra: â€De ce ma emotionez asa? In fond nu e o intalnire. E doar o iesire amicala. Oricum, eu nu am sperat niciodata sa se intample ceva intre noiâ€.
Reusi sa se stapaneasca, desi, in adancul sufletului, isi daduse seama ca se mintea singura. Se imbraca cu mai mult calm, intr-o rochie rosie, usor bufanta, care ii ajungea pana deasupra genunchilor. Era cu spatele gol, dar nu-si facu griji, deoarece nu era chiar atat de frig. In picioare isi lua niste sandale de aceasi culoare, iar parul si-l lasa desprins. Se privi in oglinda, gandindu-se ca poate, era putin prea eleganta pentru un tur, dar Parisul ii inspira gratie, lucru care o facea sa se imbrace elegant.
Se indrepta spre lift, simtindu-se putin inconfortabil sub privirile reci ale garzilor. De aceasta data, liftul cobori mai repede, cel putin asa i se paru ei, asa ca in cateva clipe, fu jos.
Eiri era imbracat intr-o pereche de pantaloni negrii si intr-o camasa alba, asteptand calm. Ii zambi usor, inspirand parfumul de trandafiri, raspandit de fata. I se adresa la fel de bland si la fel de calculat ca intotdeauna:
-Eu zic sa facem o plimbare cu barca pe Sena si apoi sa vedem Turnul Eiffel si sa urcam sus. Seara, este o priveliste minunata si astea sunt singurele locuri care ar trebui vizitate cand soarele apune.
Zoey incuviinta, urmandu-l usor imbujorata. Intrara intr-un taxi, care astepta in fata hotelului. Rozalia se gandi ca blondul il chemase. Cateva minute fu liniste, fata admirand strazile luminate si pline de oameni. In cele din urma, intreba:
-Ai mai fost la Paris? Se pare ca stii foarte bine orasul.
-Doar o singura data. Dupa ce am absolvit facultatea.
-Dar cum….? intreba fata intrerupta de blond care zambea smechereste.
-Cum am terminat asa repede? Cu bani orice e posibil. Am avut multi profesori, majoritatea fiind renumiti. Am facut doi ani in unul. Am exersat foarte mult, in scurt timp reusind sa absolv facultatea de Drept. Totusi, nu am apucat sa practic decat foarte putin, deoarece a trebuit sa continui afacerile familiei. Oricum, inainte de moartea parintilor mei, mi-am permis o scurta vacanta, parca stiind ca voi avea nevoie de asta.
Zoey il privi, dandu-si seama ca fusese oarecum, obligat de constiinta, sa continue afacerile familiei. Isi sacrificase propria fericire pentru ei, chiar daca acestia erau morti.
Peste cateva clipe, taxi-ul opri, Eiri platindu-i barbatului. Iesira amandoi, mergand linistiti pana la marginea apei. Urcara intr-o barcuta cu care vor face un tur pe Sena.
Vantul adia usor, rasfirand parul fetei. Strazile erau intunecate, singurele surse de lumina fiind felinarele. Apa reflecta stelele, iar barcuta facea mici valuri. Era o seara perfecta. Eiri o privi pe fata si spuse:
-La ce facultate vrei sa dai?
-As vrea sa dau si la medicina, dar mi-ar placea si sa cant.
-Da….Medicina e destul ed grea si ma tem ca va trebui sa renunti la trupa daca vrei sa reusesti.
-Nu stiu ce voi face, dar in nici un caz nu voi renunta la trupa, dar nici la facultate. Voi gasi eu o modalitate de a le face pe amandoua.
Eiri aproba, linistea lasandu-se intre cei doi. Stia ca fata este foarte ambitioasa, dar se intreba cat va rezista. Sa faca ambele lucruri deodata, cerea un curaj nebunesc.
-Ai emotii privind concertul? Intreba acesta peste cateva minute
-S-ar putea. Banuiesc ca o sa realizez abia maine. Tu?
-Cred ca da. E o ocazie mare. Nu puteam gresi. Poimaine, inainte de concert, veti avea timp sa va odihniti. Numai maine mai repetati si gata.
-Ceilalti cum se simt?
-N-ai vorbit cu ei? Intreba blondul surprins. Stia ca fata avea o relatie foarte stransa cu restul trupei.
-Doar cu Karina, putin. In general nu vorbim intre noi, despre emotii si aici ma refer si al ceilalti.
Eiri aproba gandindu-se ca nimeni nu pre avrea sa arate ce simte cu adevarat.
Coborara amandoi din barca, indreptandu-se spre un alt taxi. Urmatoarea lor oprire era Turnul Eiffel. In timp ce masina se indrepta spre destinatie, celularul rozaliei suna. Aceasta raspunse, vorbind destul de scurt si concis:
-Alo?
-Alo. Ceau Zoey. Unde esti?
-Ma plimb prin oras. De ce?
-Ne gandeam ca ar fi linistitor sa stam in seara asta intr-o sufragerie si sa ne relaxam. Ce zici?
- Imi place ideea! La ce ora?
-Pe la 10:15 e bine?
-Da. Ma intorc pana atunci. Raspunse fata repede, incercand sa scape cat mai rapid de conversatie.
-Crezi ca Eiri ar vrea sa vina si el?
- Da…..cred ca ar fi incantat. Daca il vad, ii transmit.
-Ok. Ne vedem. Pa!
-Pa!
Eiri o privea curios. Zoey se intoarse spre el, zambind si ii explica situatia. Dupa aceea, adauga:
-Bineinteles ca vei veni, pentru ca nu vrei sa ma faci sa imi mint prietena. Am dreptate?
-Am de ales?
-Nu! Spuse aceasta razand
In cateva minute ajunsera in fata maretului monument. Ca si data trecuta, blondul plati si o conduse pe fata pana sus. Vantul adia, racorindu-i. Fata simti cum parul ii aluneca in bataia vantului si la fel si rochia.
Privelistea vazuta de cei doi era grandioasa: orasul luminat, aratand magnific. Rozalia se intreba cum ar arata orasul de Craciun. Fara sa-si dea seama, spuse acest lucru cu voce tare. Eiri o privi un mint, dupa care isi intoarse privirea spre oras, spunand putin mai incet:
-Poate venim o data, de Craciun.
Zoey isi ridica privirea uimita. Acesta se uita la ea, parca gandindu-se la ceva. Apoi se intoarse cu spatele si spuse:
-Sa mergem!
Fata zambi, stiindu-i comportamentul. Mai privi o data orasul, iar apoi in urma. In 15 minute, se aflau in apropierea hotelului. Eiri nu mai spuse nimic, dar rozalia simtea ca nu mai era nevoie sa zica ceva. Vorbele ar fi stricat momentul. Hotarara sa nu se mai schimbe, asa ca intrara in sufragerie.
Karina statea pe canapea, ciocnind cu Ken un pahar de sampanie si razand de Hiro si de Akira, care, jucau un joc si se certau. Cand ii vazura pe cei doi, toti ramasesera surprinsi. Ce cautau impreuna? Eiri raspunse nonsalant intrebarilor nerostite:
-Ne-am intalnit pe drum.
Se duse la un fotoliu, discutand mai multe cu Ken. Karina veni spre Zoey si o trase intr-un colt:
-Ai fost cu el, nu-i asa?
-Da. Am vizitat putin orasul.
-Uau. Poate iese ceva.
-Nu-ti fa iluzii. Replica fata usor imbujorata. Intre noi nu e nimic
-Daca zici tu. Spuse fata parand neclintita in legatura cu hotararea ei.
Se intoarse in mijlocul incaperii, incepand sa joace jocuri cu baietii, in timp ce Eiri vorbea cu Ken. Dupa o jumatate de ora, Zoey se ridica obosita, vrand sa ia o gura de aer .Iesi pe balcon, luand de pe masuta un pahar cu sampanie. Afara, era putin mai racoare, vantul devenind destul de puternic.
Fata se gandea pierduta la intreaga perioada de pana acum. Simti cum un fior o cuprinse, asa ca isi prinse coprul cu mainile. Dintr-o data, simti o mana calda, care ii puse pe umeri o mantie rosie. Nu fu nevoie sa se intoarca, recunoscand vocea:
-S-a facut frig.
-Intr-adevar.
-La ce te gandesti? Intreba Eiri pastrandu-si mana pe umarul fetei
-Ma gandeam de ec mai ales pe mine, ca sa fiu solista? Putea fi oricine.
-Sincer….nu stiu. Pur si simplu…am simtit ca tu esti potrivita.
Rozalia se intoarse brusc, vrand sa-i vada chipul. Pelerina cazu,alunecand pe picioarele albe si facandu-se ghemotoc pe langa ea.
Blondul se apleca si i-o dadu,impaturand-o. Fata ii multumi si pleca grabita, uitand de ceilalti, Intra in camera si dupa ce se dezbraca, se arunca pe pat, gandindu-se:
“ Totul e atat de ciudat si momentul acela dintre noi…..Sunt confuza. Oricum…m-am amagit singura. Nu a fost o intalnire. Am fost o proasta sa cred ca intre noi ar fi fost ceva…si totusi.â€
Se ridica brusc, mergand pe balcon si privind orasul. De ce i-a spus atunci ca vor veni de Craciun? Se referea la toata trupa? Si ce este cu grija asta?
Isi puse mana pe umar, parca atingandui-o pe a lui. Apoi, se intoarse si se puse in pat, adormind.
XV.Agitatie
Dimineata veni cu pasi repezi, lumina binefacatoare a soarelui cuprinzand intreaga natura. Zoey se trezi descoperita si cu greu reusi sa se trezeasca. Oboseala ultimelor zile se simtea destul de tare, dar daca mai lenevea mult, risca sa intarzie la repetitii.
Se ridica usor, “ tarandu-se†spre baie. Intra in cada, lasand apa rece sa o racoreasca. Stia ca trebuie sa fie in forma pentru repetitii.
Fugi in dress-ing, alegandu-si o pereche de colanti negrii si un tricou putin mai lung, gri, cu trei ursuleti ep piept si cu tot felul de inscriptii. In picoare purta o pereche de balerini argintii, in urechi avea niste cercei in forma de inimioara, iar parul si-l prinse intr-un fel de coc, lasand o multime de suvite sa-i cada pe fata.
Isi lua borseta cu lucrurile care ii trebuiau si se indrepta spre restaurant pentru a servi micul-dejun. La masa, erau toti, cu exceptia lui Eiri si a lui Yuri, care, se dusesera mai devreme pentru a vedea stadionul.
Zoey manca in graba painea prajita si bau o ceasca de cafea, desi avusese de ales dintr-o multime de sortimente, care mai de care mai bune. Hiro se ridica de la masa si spuse:
-Ne vedem in zece minute la masina.
Apoi, fugi in graba, nelasandu-i sa ii raspunda. Oricum, toti intelegeau situatia, deoarece repetitia nu era tocmai palcuta. Mara Abarai este o femeie de douazeci si doi de ani, blonda, cu ochii verzi. Este foarte frumoasa, dar si foarte dura si perfectionista. Ea se ocupa de dans si de intreg “ scenariu concertuluiâ€. Desi e foarte buna in ceea ce face, trupa este speriata de ea, deoarece stiu ca nu vor termina treaba pana ce nu este totul pus la punct.
Zoey impreuna cu restul trupei, urcara in masina. Aceasta porni, indreptandu-se rapid spre stadion. Fata era putin ingrijorata, deoarece, stia ca Mara va avea toata atentia indreptata asupra ei si o va obliga sa faca totul ca la carte.
Karina se apropie de Hiro si de Akira si intreba:
-Inca mai sunteti suparati pe Eiri?
- Normal. Raspunsera cei doi in cor
-De ce? Nu a facut nimic rau! tipa rozalia indignata, deranjand-o vorbele lor.
- Nu ti se pare ca, ducand o fata la el acasa si locuind cu ea, nu e ceva tocmai normal si moral? Intreba Hiro calm, dar totusi deranjat de faptul ca Zoey ii lua apararea
Akira nu spuse nimic, multumindu-se sa-i arunce o privire rece. Avea cateva cateva raspunsuri nu tocmai frumoase si respectoase, acestea presupunand si jignirea fetei in cel mai urat mod, de aceea, pastrandu-le.
Zoey se enerva destul de tare si zise raspicat:
-Unu la mana: Eiri nu s-a atins de mine si doi la mana: nu e treaba voastra ce face el si ce aleg eu. S-a-nteles?
Nimeni nu raspunse, toti preferand sa taca si sa “ mestece†replica. S-ar fi iscat o cearta uriasa, daca masina nu ar fi oprit in fata stadionului. Zoey cobori rapid, alergand spre Mara si spre cei doi baieti. Ii saluta pe toti trei, intreband:
-Deci, cu ce-ncepem?
-Ar fi cazul sa iti arat miscarile. Vreau ca totul sa iasa perfect. De restul trupei se ocupa Shopia.
O trase de mana, ducand-o in mijlocul scenei. Zoey ramase uimita. Spatiul era imens, iar inima tresarea fericita. Se gandi la senzatia care o va cuprinde cand va vedea intreg stadionul plin de fani.
-N-ai decat pastru dansuri, vreo trei miscari, restul vei improviza. Oricum, ne vom axa mult pe coregrafia de final.
Blonda zambi multumita si incepus a ii arate miscarile. Zoey era putin nesigura, dar reusi sa le imite cat de cat, desi ii lua ceva mai mult timp pana ce dobandi gratia Marei. Oricum, aceasta nu o lasa sa se odihneasca pana ce cel mai mic detaliu nu iesea perfect.
Intre timp, Hiro facea dansurile lui, cu ajutorul Shopiei. Nu erau foarte complexe, dar erau destul de interesante. Ceilalti verificau daca totul este pus la punct si isi imaginau cum va arata stadionul.
Dupa doua ore de munca, Zoey facea toate miscarile perfect, multumind-o pe Mara. Hiro era terminat, dar si foarte incantat, iar acum discuta cateva lucruri cu Shopia. Dupa cateva minute, Eiri spuse:
-In mare, totul este bine si am sperante mari, privind spectacolul, Pana la emisiunea de mai tarziu, as vrea sa probati costumele.
Toti aprobara, fetele indreptandu-se spre Camelia, costumiera, in timp ce baietii asteptara sa le vina randul. Hainele erau cumparate chiar de aici, cu cateva saptamani in urma.
Karina avea sa poarte, atunci cand canta alaturi de trupa, un tricou rosu cu inscriptii negre, o pereche de blugi inchisi la culoare si un fel de vesta neagra, iar atunci cand va canta cu rozalia, doua rochite colorate, din matase.
Cu Zoey era putin mai complicat. La inceput va purta o fusta scurta, rosie cu carouri negre, o camasuta alba, la trei nasturi de sus si al trei de jos, fiind descheiata, deci incheiata doar la doi, cu o cravata neagra, o jaketa subtire, de aceasi culoare si o basca pusa pe o parte, tot neagra. In picioare va purta cizme.
Apoi, se va schimba intr-o pereche de blugi cu sclipici, intr-o bluza mov, cu un decolteu si cu niste sandale cu tocuri. Parul il va avea ca si acum.
La final, va purta o rochie alba, cu mult voal.
Zoey se imbraca cu hainele ei, cand, observa pe masa, cu data de astazi, un ziar, acre avea pe el, o imagine cu ea si cu Eiri, de aseara. Citi titlul, enervandu-se si se indrepta spre Eiri care statea linistit pe o canapea. Rozalia zise nervoasa:
-Uite ce scrie aici! Incepu sa traduca din franceza intreg reportajul:
"O relatie tinuta secret?
Reporterii nostri i-au surprins pe celebrul afacerist Yuki Eiri si ep cantareata Zoey Higurashi, din trupa acestuia, vizitand Parisul. Este posibil ca intre ei sa fie ceva. Desi, nu au fost surpinse gesturi de tandrete, intre cei doi, Yuki Eiri este cautat de multe femei, la fel ca si domnisoara Higurashi, care a devenit, de curand, foarte cunoscuta.
Oare acesta sa fie motivul pentru care nu si-au gasit jumatatea? Au cu adevarat o relatie tinuta secret de ochii lumii? La prima vedere s-ar zice ca nu, dar din surse sigure, am aflat ac cei doi locuiesc impreuna, din motive, inca, nedetectate. Poate ca este un semn. Oricum, va vom tine la curent, cu tot ce apare nou in viata celebrului cupluâ€
Eiri se incrunta usor si zise:
-Ce pot scorni si reporterii astia.
-Asa e. Si de cand suntem noi un cuplu celebru?
Eiri rase impreuna cu rozalia, in camera, intrand si baietii insotiti de Karina. Akira intreba:
-De ce radeti?
Karina lua ziarul si citi articolul, la final, ea si Ken incepand sa rada. Hiro si Akira se incruntara, primul intreband:
-Cand ati fost voi doi impreuna?
Atmosfera se “ intunecaâ€, Zoey zicand raspicat:
-Aseara.
-Nu mi-ai spus.
Eiri zambi usor, gandindu-se ca fata va rabufni. Si a avut dreptate, aceasta ridicandu-se in picioare, zicand:
-De cand trebuie sa va dau voua raportul? Nu sunteti parintii mei si nu e treaba voastra ce fac. Maturizati-va!
Se intoarse si pleca spre masina, tremurand de nervi. Ceilalti o urmara, Yuri soptindu-i lui Eiri:
-Mai, mai. Eu de ce aflu numai acum? Se pare ca e o relatie serioasa
-Gresit. Intre noi nu e nimic si nu ti-am spus pentru ca nu am crezut ca e important.
Yuri se multumi doar sa zambeasca.
Toti ajunsera la hotel al ora 14:00. Dupa-amiza trecu repede, permitandu-le, totusi, sa se odihneasca. Ken si Karina petreceau timpul impreuna, razand, Akira ascultand muzica, desi minte aii era in alta parte(la rozalie), iar Hiro incerca sa doarma.
Se simtise foarte prost si foarte rusinat, cand Zoey ii spusese acele lucruri si desi, il durea, isi daduse seama ca fata avusese dreptate. Totusi, in curand, avea de gand sa ii spuna ce simte.
Fata citise o carte si butona la televizor. Gandurile ii zburau, in mare parte, la acel articol din ziar. Cand ceasul arata ora 17:00, se imbraca intr-o rochie neagra, punandu-si o multime de bratari, o pereche de cercei in dorma de inimioara si la gat, un medalion cu cruce. In picoare isi lua sandalele, iar parul si-l prinse intr-o coada, intr-o parte, pe care o rasuci si si-o puse pe umar, aratand usor carliontata. Isi lua gentuta si cobori la parter, unde o asteptau toti.
Karina purta o pereche de blugi si o bluza verde, Eiri era imbracat intr-o pereche de pantaloni negrii si o camasa alba, descheiata la doi nasturi, Hiro purta o pereche de pantaloni albi si un tricou albastru deschis, Ken arata ca un roker, iar Akira purta un tricou rosu si niste blugi.
Se urcara in masina, in cincisprezece minute ajungand in fata televiziunii. Dupa ce totul era gata si ei erau machiati, intrara in direct. Prezentatoarea era o femeie de douazeci si cinci de ani, destul de frumoasa, dar cam bagacioasa dupa parerea rozaliei.
Incepu sa puna cateva intrebari, legate de trupa, la acre, in mare parte, raspunsese Eiri. Apoi, ii “ interoga†pe rand, pe Karina, Ken, Akira si Hiro. Rozalia fusese lasata la urma, deoarece, prezentatoarea spera ca va obtine niste “ picanterii†legate de relatia ei cu Eiri.
-Miss Higurashi, which is your relation with Yuki Eiri? O intreba aceasta.
-We are friends.
-But, you were together in the town.
-Yes, but like friends. Ii raspunse fata plictistita si indiferenta.
Emisiunea se termian pe la sapte, trupa indreptandu-se spre hotel. Zoey se dezbraca, facand un dus rapid si bagandu-se in pat. Maine avea sa fie ziua cea mare.
Zoey il privi uimita, nestiind ce sa zica. I-ar fi placut sa mearga sa vada orasul si dintr-un motiv necunoscut, inca, sperase sa faca acest lucru impreuna cu el.Totusi,era corect ce facea? In fond, Eiri era finantatorul trupei, deci seful ei. Nu vroia sa fie ca celelalte femei, care aveau relatii cu sefii lor. Si totusi, aceasta este chiar o relatie? Nu isi inchipuie prea mult? In fond, Eiri o invitase sa vada orasul, nu sa mearga pe o insula, impreuna, timp de o saptamana.
Se hotari sa accepte, impunandu-si sa evite orice aluzie, orice incercare de a forma o pereche. Si totusi, o parte din ea isi dorea ca el sa o faca. Ca el sa faca miscarea, care i-ar uni.
-Mi-ar placea. Doar ca trebuie sa ma schimb. isi auzi vocea usor emotionata
-Desigur. Ne intalnim in hol la 20:15.
Zoey incuviinta, alergand pana la lift. Nu vroia ca el sa vada privirea ei sau imbujorarea din obraji, care, erau atat de evidente. Astepta nerabdatoare ca luminita si sunetul sa o anunte ca a ajuns la etaj, incat incepu sa se miste prin lift.
Intr-un final, iesi din acesta, intrand agitata in camera. Isi arunca hainele pe jos, mergand spre dus. Simtea un fior nestapanit in tot corpul, iar in sufletul ei avea o nerabdare, incat ar fi putut sa mearga si in prosop.
Iesi din baie, indreptandu-se spre dress-ing. Proba o multime de haine, unele luandu-le pe dos, din cauza nervilor. Observa cum trecura deja cincisprezece minute, mai fiind doar zece pana la ora stabilita. Isi privi mainile care tremurau si se mustra: â€De ce ma emotionez asa? In fond nu e o intalnire. E doar o iesire amicala. Oricum, eu nu am sperat niciodata sa se intample ceva intre noiâ€.
Reusi sa se stapaneasca, desi, in adancul sufletului, isi daduse seama ca se mintea singura. Se imbraca cu mai mult calm, intr-o rochie rosie, usor bufanta, care ii ajungea pana deasupra genunchilor. Era cu spatele gol, dar nu-si facu griji, deoarece nu era chiar atat de frig. In picioare isi lua niste sandale de aceasi culoare, iar parul si-l lasa desprins. Se privi in oglinda, gandindu-se ca poate, era putin prea eleganta pentru un tur, dar Parisul ii inspira gratie, lucru care o facea sa se imbrace elegant.
Se indrepta spre lift, simtindu-se putin inconfortabil sub privirile reci ale garzilor. De aceasta data, liftul cobori mai repede, cel putin asa i se paru ei, asa ca in cateva clipe, fu jos.
Eiri era imbracat intr-o pereche de pantaloni negrii si intr-o camasa alba, asteptand calm. Ii zambi usor, inspirand parfumul de trandafiri, raspandit de fata. I se adresa la fel de bland si la fel de calculat ca intotdeauna:
-Eu zic sa facem o plimbare cu barca pe Sena si apoi sa vedem Turnul Eiffel si sa urcam sus. Seara, este o priveliste minunata si astea sunt singurele locuri care ar trebui vizitate cand soarele apune.
Zoey incuviinta, urmandu-l usor imbujorata. Intrara intr-un taxi, care astepta in fata hotelului. Rozalia se gandi ca blondul il chemase. Cateva minute fu liniste, fata admirand strazile luminate si pline de oameni. In cele din urma, intreba:
-Ai mai fost la Paris? Se pare ca stii foarte bine orasul.
-Doar o singura data. Dupa ce am absolvit facultatea.
-Dar cum….? intreba fata intrerupta de blond care zambea smechereste.
-Cum am terminat asa repede? Cu bani orice e posibil. Am avut multi profesori, majoritatea fiind renumiti. Am facut doi ani in unul. Am exersat foarte mult, in scurt timp reusind sa absolv facultatea de Drept. Totusi, nu am apucat sa practic decat foarte putin, deoarece a trebuit sa continui afacerile familiei. Oricum, inainte de moartea parintilor mei, mi-am permis o scurta vacanta, parca stiind ca voi avea nevoie de asta.
Zoey il privi, dandu-si seama ca fusese oarecum, obligat de constiinta, sa continue afacerile familiei. Isi sacrificase propria fericire pentru ei, chiar daca acestia erau morti.
Peste cateva clipe, taxi-ul opri, Eiri platindu-i barbatului. Iesira amandoi, mergand linistiti pana la marginea apei. Urcara intr-o barcuta cu care vor face un tur pe Sena.
Vantul adia usor, rasfirand parul fetei. Strazile erau intunecate, singurele surse de lumina fiind felinarele. Apa reflecta stelele, iar barcuta facea mici valuri. Era o seara perfecta. Eiri o privi pe fata si spuse:
-La ce facultate vrei sa dai?
-As vrea sa dau si la medicina, dar mi-ar placea si sa cant.
-Da….Medicina e destul ed grea si ma tem ca va trebui sa renunti la trupa daca vrei sa reusesti.
-Nu stiu ce voi face, dar in nici un caz nu voi renunta la trupa, dar nici la facultate. Voi gasi eu o modalitate de a le face pe amandoua.
Eiri aproba, linistea lasandu-se intre cei doi. Stia ca fata este foarte ambitioasa, dar se intreba cat va rezista. Sa faca ambele lucruri deodata, cerea un curaj nebunesc.
-Ai emotii privind concertul? Intreba acesta peste cateva minute
-S-ar putea. Banuiesc ca o sa realizez abia maine. Tu?
-Cred ca da. E o ocazie mare. Nu puteam gresi. Poimaine, inainte de concert, veti avea timp sa va odihniti. Numai maine mai repetati si gata.
-Ceilalti cum se simt?
-N-ai vorbit cu ei? Intreba blondul surprins. Stia ca fata avea o relatie foarte stransa cu restul trupei.
-Doar cu Karina, putin. In general nu vorbim intre noi, despre emotii si aici ma refer si al ceilalti.
Eiri aproba gandindu-se ca nimeni nu pre avrea sa arate ce simte cu adevarat.
Coborara amandoi din barca, indreptandu-se spre un alt taxi. Urmatoarea lor oprire era Turnul Eiffel. In timp ce masina se indrepta spre destinatie, celularul rozaliei suna. Aceasta raspunse, vorbind destul de scurt si concis:
-Alo?
-Alo. Ceau Zoey. Unde esti?
-Ma plimb prin oras. De ce?
-Ne gandeam ca ar fi linistitor sa stam in seara asta intr-o sufragerie si sa ne relaxam. Ce zici?
- Imi place ideea! La ce ora?
-Pe la 10:15 e bine?
-Da. Ma intorc pana atunci. Raspunse fata repede, incercand sa scape cat mai rapid de conversatie.
-Crezi ca Eiri ar vrea sa vina si el?
- Da…..cred ca ar fi incantat. Daca il vad, ii transmit.
-Ok. Ne vedem. Pa!
-Pa!
Eiri o privea curios. Zoey se intoarse spre el, zambind si ii explica situatia. Dupa aceea, adauga:
-Bineinteles ca vei veni, pentru ca nu vrei sa ma faci sa imi mint prietena. Am dreptate?
-Am de ales?
-Nu! Spuse aceasta razand
In cateva minute ajunsera in fata maretului monument. Ca si data trecuta, blondul plati si o conduse pe fata pana sus. Vantul adia, racorindu-i. Fata simti cum parul ii aluneca in bataia vantului si la fel si rochia.
Privelistea vazuta de cei doi era grandioasa: orasul luminat, aratand magnific. Rozalia se intreba cum ar arata orasul de Craciun. Fara sa-si dea seama, spuse acest lucru cu voce tare. Eiri o privi un mint, dupa care isi intoarse privirea spre oras, spunand putin mai incet:
-Poate venim o data, de Craciun.
Zoey isi ridica privirea uimita. Acesta se uita la ea, parca gandindu-se la ceva. Apoi se intoarse cu spatele si spuse:
-Sa mergem!
Fata zambi, stiindu-i comportamentul. Mai privi o data orasul, iar apoi in urma. In 15 minute, se aflau in apropierea hotelului. Eiri nu mai spuse nimic, dar rozalia simtea ca nu mai era nevoie sa zica ceva. Vorbele ar fi stricat momentul. Hotarara sa nu se mai schimbe, asa ca intrara in sufragerie.
Karina statea pe canapea, ciocnind cu Ken un pahar de sampanie si razand de Hiro si de Akira, care, jucau un joc si se certau. Cand ii vazura pe cei doi, toti ramasesera surprinsi. Ce cautau impreuna? Eiri raspunse nonsalant intrebarilor nerostite:
-Ne-am intalnit pe drum.
Se duse la un fotoliu, discutand mai multe cu Ken. Karina veni spre Zoey si o trase intr-un colt:
-Ai fost cu el, nu-i asa?
-Da. Am vizitat putin orasul.
-Uau. Poate iese ceva.
-Nu-ti fa iluzii. Replica fata usor imbujorata. Intre noi nu e nimic
-Daca zici tu. Spuse fata parand neclintita in legatura cu hotararea ei.
Se intoarse in mijlocul incaperii, incepand sa joace jocuri cu baietii, in timp ce Eiri vorbea cu Ken. Dupa o jumatate de ora, Zoey se ridica obosita, vrand sa ia o gura de aer .Iesi pe balcon, luand de pe masuta un pahar cu sampanie. Afara, era putin mai racoare, vantul devenind destul de puternic.
Fata se gandea pierduta la intreaga perioada de pana acum. Simti cum un fior o cuprinse, asa ca isi prinse coprul cu mainile. Dintr-o data, simti o mana calda, care ii puse pe umeri o mantie rosie. Nu fu nevoie sa se intoarca, recunoscand vocea:
-S-a facut frig.
-Intr-adevar.
-La ce te gandesti? Intreba Eiri pastrandu-si mana pe umarul fetei
-Ma gandeam de ec mai ales pe mine, ca sa fiu solista? Putea fi oricine.
-Sincer….nu stiu. Pur si simplu…am simtit ca tu esti potrivita.
Rozalia se intoarse brusc, vrand sa-i vada chipul. Pelerina cazu,alunecand pe picioarele albe si facandu-se ghemotoc pe langa ea.
Blondul se apleca si i-o dadu,impaturand-o. Fata ii multumi si pleca grabita, uitand de ceilalti, Intra in camera si dupa ce se dezbraca, se arunca pe pat, gandindu-se:
“ Totul e atat de ciudat si momentul acela dintre noi…..Sunt confuza. Oricum…m-am amagit singura. Nu a fost o intalnire. Am fost o proasta sa cred ca intre noi ar fi fost ceva…si totusi.â€
Se ridica brusc, mergand pe balcon si privind orasul. De ce i-a spus atunci ca vor veni de Craciun? Se referea la toata trupa? Si ce este cu grija asta?
Isi puse mana pe umar, parca atingandui-o pe a lui. Apoi, se intoarse si se puse in pat, adormind.
XV.Agitatie
Dimineata veni cu pasi repezi, lumina binefacatoare a soarelui cuprinzand intreaga natura. Zoey se trezi descoperita si cu greu reusi sa se trezeasca. Oboseala ultimelor zile se simtea destul de tare, dar daca mai lenevea mult, risca sa intarzie la repetitii.
Se ridica usor, “ tarandu-se†spre baie. Intra in cada, lasand apa rece sa o racoreasca. Stia ca trebuie sa fie in forma pentru repetitii.
Fugi in dress-ing, alegandu-si o pereche de colanti negrii si un tricou putin mai lung, gri, cu trei ursuleti ep piept si cu tot felul de inscriptii. In picoare purta o pereche de balerini argintii, in urechi avea niste cercei in forma de inimioara, iar parul si-l prinse intr-un fel de coc, lasand o multime de suvite sa-i cada pe fata.
Isi lua borseta cu lucrurile care ii trebuiau si se indrepta spre restaurant pentru a servi micul-dejun. La masa, erau toti, cu exceptia lui Eiri si a lui Yuri, care, se dusesera mai devreme pentru a vedea stadionul.
Zoey manca in graba painea prajita si bau o ceasca de cafea, desi avusese de ales dintr-o multime de sortimente, care mai de care mai bune. Hiro se ridica de la masa si spuse:
-Ne vedem in zece minute la masina.
Apoi, fugi in graba, nelasandu-i sa ii raspunda. Oricum, toti intelegeau situatia, deoarece repetitia nu era tocmai palcuta. Mara Abarai este o femeie de douazeci si doi de ani, blonda, cu ochii verzi. Este foarte frumoasa, dar si foarte dura si perfectionista. Ea se ocupa de dans si de intreg “ scenariu concertuluiâ€. Desi e foarte buna in ceea ce face, trupa este speriata de ea, deoarece stiu ca nu vor termina treaba pana ce nu este totul pus la punct.
Zoey impreuna cu restul trupei, urcara in masina. Aceasta porni, indreptandu-se rapid spre stadion. Fata era putin ingrijorata, deoarece, stia ca Mara va avea toata atentia indreptata asupra ei si o va obliga sa faca totul ca la carte.
Karina se apropie de Hiro si de Akira si intreba:
-Inca mai sunteti suparati pe Eiri?
- Normal. Raspunsera cei doi in cor
-De ce? Nu a facut nimic rau! tipa rozalia indignata, deranjand-o vorbele lor.
- Nu ti se pare ca, ducand o fata la el acasa si locuind cu ea, nu e ceva tocmai normal si moral? Intreba Hiro calm, dar totusi deranjat de faptul ca Zoey ii lua apararea
Akira nu spuse nimic, multumindu-se sa-i arunce o privire rece. Avea cateva cateva raspunsuri nu tocmai frumoase si respectoase, acestea presupunand si jignirea fetei in cel mai urat mod, de aceea, pastrandu-le.
Zoey se enerva destul de tare si zise raspicat:
-Unu la mana: Eiri nu s-a atins de mine si doi la mana: nu e treaba voastra ce face el si ce aleg eu. S-a-nteles?
Nimeni nu raspunse, toti preferand sa taca si sa “ mestece†replica. S-ar fi iscat o cearta uriasa, daca masina nu ar fi oprit in fata stadionului. Zoey cobori rapid, alergand spre Mara si spre cei doi baieti. Ii saluta pe toti trei, intreband:
-Deci, cu ce-ncepem?
-Ar fi cazul sa iti arat miscarile. Vreau ca totul sa iasa perfect. De restul trupei se ocupa Shopia.
O trase de mana, ducand-o in mijlocul scenei. Zoey ramase uimita. Spatiul era imens, iar inima tresarea fericita. Se gandi la senzatia care o va cuprinde cand va vedea intreg stadionul plin de fani.
-N-ai decat pastru dansuri, vreo trei miscari, restul vei improviza. Oricum, ne vom axa mult pe coregrafia de final.
Blonda zambi multumita si incepus a ii arate miscarile. Zoey era putin nesigura, dar reusi sa le imite cat de cat, desi ii lua ceva mai mult timp pana ce dobandi gratia Marei. Oricum, aceasta nu o lasa sa se odihneasca pana ce cel mai mic detaliu nu iesea perfect.
Intre timp, Hiro facea dansurile lui, cu ajutorul Shopiei. Nu erau foarte complexe, dar erau destul de interesante. Ceilalti verificau daca totul este pus la punct si isi imaginau cum va arata stadionul.
Dupa doua ore de munca, Zoey facea toate miscarile perfect, multumind-o pe Mara. Hiro era terminat, dar si foarte incantat, iar acum discuta cateva lucruri cu Shopia. Dupa cateva minute, Eiri spuse:
-In mare, totul este bine si am sperante mari, privind spectacolul, Pana la emisiunea de mai tarziu, as vrea sa probati costumele.
Toti aprobara, fetele indreptandu-se spre Camelia, costumiera, in timp ce baietii asteptara sa le vina randul. Hainele erau cumparate chiar de aici, cu cateva saptamani in urma.
Karina avea sa poarte, atunci cand canta alaturi de trupa, un tricou rosu cu inscriptii negre, o pereche de blugi inchisi la culoare si un fel de vesta neagra, iar atunci cand va canta cu rozalia, doua rochite colorate, din matase.
Cu Zoey era putin mai complicat. La inceput va purta o fusta scurta, rosie cu carouri negre, o camasuta alba, la trei nasturi de sus si al trei de jos, fiind descheiata, deci incheiata doar la doi, cu o cravata neagra, o jaketa subtire, de aceasi culoare si o basca pusa pe o parte, tot neagra. In picioare va purta cizme.
Apoi, se va schimba intr-o pereche de blugi cu sclipici, intr-o bluza mov, cu un decolteu si cu niste sandale cu tocuri. Parul il va avea ca si acum.
La final, va purta o rochie alba, cu mult voal.
Zoey se imbraca cu hainele ei, cand, observa pe masa, cu data de astazi, un ziar, acre avea pe el, o imagine cu ea si cu Eiri, de aseara. Citi titlul, enervandu-se si se indrepta spre Eiri care statea linistit pe o canapea. Rozalia zise nervoasa:
-Uite ce scrie aici! Incepu sa traduca din franceza intreg reportajul:
"O relatie tinuta secret?
Reporterii nostri i-au surprins pe celebrul afacerist Yuki Eiri si ep cantareata Zoey Higurashi, din trupa acestuia, vizitand Parisul. Este posibil ca intre ei sa fie ceva. Desi, nu au fost surpinse gesturi de tandrete, intre cei doi, Yuki Eiri este cautat de multe femei, la fel ca si domnisoara Higurashi, care a devenit, de curand, foarte cunoscuta.
Oare acesta sa fie motivul pentru care nu si-au gasit jumatatea? Au cu adevarat o relatie tinuta secret de ochii lumii? La prima vedere s-ar zice ca nu, dar din surse sigure, am aflat ac cei doi locuiesc impreuna, din motive, inca, nedetectate. Poate ca este un semn. Oricum, va vom tine la curent, cu tot ce apare nou in viata celebrului cupluâ€
Eiri se incrunta usor si zise:
-Ce pot scorni si reporterii astia.
-Asa e. Si de cand suntem noi un cuplu celebru?
Eiri rase impreuna cu rozalia, in camera, intrand si baietii insotiti de Karina. Akira intreba:
-De ce radeti?
Karina lua ziarul si citi articolul, la final, ea si Ken incepand sa rada. Hiro si Akira se incruntara, primul intreband:
-Cand ati fost voi doi impreuna?
Atmosfera se “ intunecaâ€, Zoey zicand raspicat:
-Aseara.
-Nu mi-ai spus.
Eiri zambi usor, gandindu-se ca fata va rabufni. Si a avut dreptate, aceasta ridicandu-se in picioare, zicand:
-De cand trebuie sa va dau voua raportul? Nu sunteti parintii mei si nu e treaba voastra ce fac. Maturizati-va!
Se intoarse si pleca spre masina, tremurand de nervi. Ceilalti o urmara, Yuri soptindu-i lui Eiri:
-Mai, mai. Eu de ce aflu numai acum? Se pare ca e o relatie serioasa
-Gresit. Intre noi nu e nimic si nu ti-am spus pentru ca nu am crezut ca e important.
Yuri se multumi doar sa zambeasca.
Toti ajunsera la hotel al ora 14:00. Dupa-amiza trecu repede, permitandu-le, totusi, sa se odihneasca. Ken si Karina petreceau timpul impreuna, razand, Akira ascultand muzica, desi minte aii era in alta parte(la rozalie), iar Hiro incerca sa doarma.
Se simtise foarte prost si foarte rusinat, cand Zoey ii spusese acele lucruri si desi, il durea, isi daduse seama ca fata avusese dreptate. Totusi, in curand, avea de gand sa ii spuna ce simte.
Fata citise o carte si butona la televizor. Gandurile ii zburau, in mare parte, la acel articol din ziar. Cand ceasul arata ora 17:00, se imbraca intr-o rochie neagra, punandu-si o multime de bratari, o pereche de cercei in dorma de inimioara si la gat, un medalion cu cruce. In picoare isi lua sandalele, iar parul si-l prinse intr-o coada, intr-o parte, pe care o rasuci si si-o puse pe umar, aratand usor carliontata. Isi lua gentuta si cobori la parter, unde o asteptau toti.
Karina purta o pereche de blugi si o bluza verde, Eiri era imbracat intr-o pereche de pantaloni negrii si o camasa alba, descheiata la doi nasturi, Hiro purta o pereche de pantaloni albi si un tricou albastru deschis, Ken arata ca un roker, iar Akira purta un tricou rosu si niste blugi.
Se urcara in masina, in cincisprezece minute ajungand in fata televiziunii. Dupa ce totul era gata si ei erau machiati, intrara in direct. Prezentatoarea era o femeie de douazeci si cinci de ani, destul de frumoasa, dar cam bagacioasa dupa parerea rozaliei.
Incepu sa puna cateva intrebari, legate de trupa, la acre, in mare parte, raspunsese Eiri. Apoi, ii “ interoga†pe rand, pe Karina, Ken, Akira si Hiro. Rozalia fusese lasata la urma, deoarece, prezentatoarea spera ca va obtine niste “ picanterii†legate de relatia ei cu Eiri.
-Miss Higurashi, which is your relation with Yuki Eiri? O intreba aceasta.
-We are friends.
-But, you were together in the town.
-Yes, but like friends. Ii raspunse fata plictistita si indiferenta.
Emisiunea se termian pe la sapte, trupa indreptandu-se spre hotel. Zoey se dezbraca, facand un dus rapid si bagandu-se in pat. Maine avea sa fie ziua cea mare.