Duetul Crepusculului

[Zyspar]

Capitolul 7

Inaugurarea … localului … si a mea!

Partea 1.

O idee destul de interesanta. Pana la urma nu aveam nimic de pierdut. Trebuia doar sa am grija sa “mananc” putin inainte si apoi totul putea decurge normal.
Chris se intoarse in camera, afisand un zambet radiant pe fata. Vestea lui era buna, puteam merge fara nici o problema, ba chiar fostul sau coleg, era incantat ca avea multi invitati.
Totul pus la punct, Chris ma informa ca petrecerea era peste 2 zile, iar intrarea se facea la orele 8:00 PM. Asa dar trebuia sa fim pregatiti si foarte punctuali.
*
Mi-am baut “sucul” vietii si m-am pregatit increzator.
Sifonierul meu era destul de dotat in vederea varietatii garderobei. Aveam hainele necesare pentru orice fel de activitate, asa ca mi-a fost relativ usor sa gasesc ceva potrivit pentru o petrecere de inaugurare.
Un costum de culoarea cimentului, o camasa tesuta parca din pamant si o pereche de pantofi de aceeasi culoare, imi puneau in valoare tinuta eleganta, senzuala dar in acelasi timp foarte serioasa.
Coborand din camera, in fata scarilor, statea proptit in pragul usii admirandu-mi statura, un trup svelt, imbracat intr-un costum negru si o camasa de culoarea prunelor uscate. O combinatie destul de reusita, avand in vedere tenul rozaliu al baiatului.
Ma intampina cu un zambet copilaresc, complimentandu-mi tinuta impecabila, apoi hotarati amandoi, am pasit catre iesire. In fata casei mele se gasea acum o masina, asteptandu-ne. Urma sa mergem cu un taxi, datorita faptului ca nici Chris nu avea nici cea mai vaga idee unde era acel local. Drumul a fost destul de scurt. Am ajuns relativ repede, nu era chiar foarte departe, dar asta si datorita faptului ca amandoi locuiam intr-un cartier foarte apropiat zonei respective.
Am coborat calm din transport si am pasit pe covorul rosu ce ne era deschis in cale, invitandu-ne inauntru. Din afara nu parea ceva foarte deosebit, poate doar ceva putin diferit de normal, dar se pare ca aveam sa ma insel, mai ales in privinta interiorului sau.
Am inaintat increzator si cu chipul impietrit, lasand privirile curioase a ma contempla in toata statura mea misterioasa.
Odata intrati in acea incapere, vreau sa spun ca am ramas placut impresionat, un sentiment de liniste profunda imi managaia inima, dar nu acea liniste fara de sunet. Luminile complotau pentru a scoate in evidenta fiecare persoana din incapere, pentru a o marca si a o face importanta in sinea sa. Dar timpul meu de delectare nu a fost foarte lung, fiind intrerupt de gazda petrecerii. Acesta era un barbat voinic, cu un trup bine proportionat si foarte ingrijit. Zambetul zau era absolut radiant si stia sa arate foarte bine multumirea din sufletul sau.

- Buna seara! Ma bucur mult ca ati putut veni!

- Buna seara Emmet! Si noi ne bucuram sa fim aici, alaturi de tine intr-o seara asa speciala.
In acel moment, gazda isi indrepta privirea catre mine si lasa un zambet copilaresc sa ma salute.

- Acesta este prietenul de care ti-am vorbit. El este Neithis! Iar acesta, este Emmet, gazda noastra, imi scoase in evidenta Chris, mandru.

- Incantat de cunostinta Neithis! Iti urez distractie placuta si sper sa iti placa.

- Placerea este de partea mea! Multe felicitari, cel putin pana acum, totul este minunat si frumos pus la punct.

- Iti multumesc frumos! Chiar ma bucura gandul ca te simti bine. Acum daca ma scuzati va rog baieti, trebuie sa ma ocup si de ceilalti invitati. Va rog sa va alegei o masa si veti fi serviti imediat.
Atat eu, cat si Chris, i-am multumit pentru primire si ne-am indreptat spre o masa mai retrasa. Toate acestea erau asezate in spirala, dinspre perete, sprea centrul salii, iar imbracamintea lor de gala, era de un alb impecabil, presarate apoi cu servetele violet si vesela de culoarea spicelor de grau.
In cateva momente am fost serviti de un chelner, cu o bautura speciala a gazdei. Era un lichior foarte fin la gust, de culoare aramie ce se asorta cu doua-trei frunzisoare de menta. Un deliciu, ce era menit sa te atraga in valsul suav al pregatirilor. La masa aleasa, eram amandoi orientati catre scena din mijlocul salii, unde se pare ca urma a avea loc o activitate.
In cateva momente am fost informati ca vom avea o voce suava ce sa ne incante seara, iar in acel moment, gazda izbuti a o invita pe scena. Prezenta ei se facea treptat, pasind sfioasa pe fiecare treapta in parte, lasand a se descoperii incetul cu incetul. Pentru inceput sunetul pasilor ei apasati, apoi umbra ei decisa, urmata indeaproape de statura ei necrala, ca mai apoi sa ne rasara egocentrica, sub lumina reflectata pe toata postura ei. O prezenta delicata, suava si foarte senzuala. Parul sau rosu lasa chipul sau parca proaspat varuit. Ochii de culoarea ierbii proaspete, ne atintea pe fiecare in parte. Trupul sau subtire ca de viespe era acoperit de o rochie neagra pana la genunchi, stramta de sani pana in josul soldurilor, lasand apoi terminatia acesteia, foarte vaporoasa. Purta in mana stanga o chitara de culoarea rochiei. Ne intampina pe toti cu un salut copilaresc lasand un zambet strengar sa ne imbujoreze.
Imi parea foarte cunoscuta, nu stiam unde sa o gasesc in mintea mea, dar stiam ca era acolo. Dar cautarea mea nu a fost foarte lunga, desi chitara ei nu reusea sa mi-o localizele,, vocea ei insa nu putea da gres. Sunete minunate umpleau acum incaperea, lasand notele portativului sa perinde in mintea mea in cautarea identificarii sale.

“Este chiar ea, acea fata din parc, acea fata de la cafenea, cea ce mi-a sfasiat inima cu mirosul sau apetisant.. dar totusi, acum oare de ce nu mai simt nimic?” Dar in acel moment o senzatie ciudata am simtit in inima, parca acesta mi se desfacu in doua, lasand ego-ul meu sa isi exprime sentimentele.

- Foarte frumoasa petrecere! Pe mine de ce nu m-ai invitat? M-ai inchis acolo, adanc si ai pus cheia in cui.. Esti asa rau.

- Lhuar, nu am timp de proastii acum. Dupa cum vezi, sunt foarte ocupat si daca ma vede lumea ca vorbesc singur, va spune ca sunt nebun.

- O dragule, stai linistit, din cate vad, noul tau prieten a avut putina treaba si ne-a dat ragaz sa vorbim.

- Nu este vorba doar de el, ci si de lumea de la mesele alaturate.

- Haide nu fi pisalog, nu te vede nimeni, este intuneric bezna aici. Neithis, vroiam doar sa te intreb ceva…

- Spune, daca tot ai venit neanuntat si cand nu trebuia, macar nu ma mai tine in suspans.

- Ai rabdare. Vroiam sa stiu, de ce te poti stapani, sau mai bine zis, cum de nu simti in acest moment savoarea celor din jur, de ce nu sunt apetisanti pentru tine?

- Cred ca inteleg. Deci tu simti nevoia de sange, corect?

- Da, foarte tare, imi este foarte sete!

- Eu nu simt nimic, sunt pur si simplu oameni. Asa cum tu nu esti atras de vampiri, pentru ca sunt la fel ca tine, asa nici eu nu sunt atras de oameni, caci eu sunt ca ei.

- Poftim? Neithis, gresesti. Tu nu ai putut involua, nu ai cum sa fi om.

- Da si Nu. Adica, uite, gandeste putin. Tu simti nevoia de sange, corect? Eu nu simt. Noi suntem o singura persoana. Unii sunt o parte buna, una rea, altii sunt o parte rabdatoarea, o alta recalcitranta… noi… ei bine, noi suntem o parte vampir, o parte om. Noi suntem evoluatia Lhuar.

- Evolutie. Exact, asta a spus Serath, noi am evoluat, nu am involuat, sau stagnat.

- Exact Lhuar. Deci eu simt nevoia de sange doar in momentul in care tu simti asta. Cand tu esti satul, eu sunt un om normal. Deci daca reusim sa comunicam asa cum trebuie, ca un tot unitar, vom putea depasi orice obstacol…. Dar nu am apucat sa termin ce aveam de spus, caci am fost intrerupt de Chris, fiind putin uimit de comportamentul meu. Auzise ca borboroseam ceva, dar din fericire pentru mine, nu intelesese nimic.

- Hei, Neithis, esti bine? S-a intamplat ceva? Cu cine vorbesti?

- Sunt bine Chris, ce s-ar fi putut intampla? Am raspuns eu cu o voce jucausa. Doar gandeam cu voce tare. Este destul de tarziu si sincer nu prea obisnuiesc sa stau pana la asa ore.

- Hai nu fi copil, este abia 11:15 pm, mai avem cateva ore bune de stat pe aici. Dar de ce nu te ridici si tu la dans? Chiar este foarte antrenant. Haide, nu mai sta acolo ca un bosorog.

- Nu, cred ca ma pot descurca cu ora, dar sincer, nu vreau sa dansez, nu prea ma impac foarte bine cu acest sport extrem.