Aripi insangerate

[BloodyInnocence]

multumesc mult loveless.
partea aceea cu in trecut am trecut-o doar ca nota informativa, adica nu are nimic de-aface cu timpul in care se povesteste. C-am atat am de comentat in rest o sa tin cont de sfaturile tale si o sa incerc sa mai reduc din detalii. Oricum este primul meu fic, asa ca inca nu stiu care sunt proportiile. Am citit multe carti dar nu te ajuta prea mult atunci cand incepi sa scrii tu ceva nou. A, si descrierea nu este luata de nicaieri.
a, si nu iti face griji nu ma supar deloc. Imi dau seama ca nu o sa pot multumi pe toata lumea dar am postat aici pentru a ma imbunatatii, asa ca o sa incerc sa mai scot din detalii si sa descriu mai bine sentimentele personajelor.

CAPITOLUL II

Intr-o camera de hotel

Este o zi frumoasa afara. Pacat ca el nu poate iesi. Hissori se uita mahnit pe geamul ce dadea sper o pajiste verde plina de flori de camp. Ii parea rau ca nu poate iesi sa-si continuie munca afara, nu inchis intre aceasi patru pereti. Dar nu putea, inca nu invatase cum sa isi ascunda mai mult de cateva ore aripile lui albe. Desi era de o saptamana si jumatate pe Pamant nu reusise sa isi faca aripile invizibile mai mult de patru ore, ceea ce era in unele momente foarte frustrant deoarece el era obisnuit sa se plimbe linistit si liber prin natura fara a avea vreo destinatie anume. Ceva in parfumul florilor si verdeata plantelor il atragea sa stea cat mai mult printre ele.
Oricum nu avea timp de distractii, trebuia sa se intoarca la munca. Nu progresase prea mult fata de cum era la inceput. Inca mai avea multe lucruri de cercetat si trebuia neaparat sa reduca lista la mai putin de zece orase, altfel va trebui sa ceara ajutor. Ceea ce nu era tocmai o optiune. Nu suferea sa aiba pe cineva ca partener. A incercat de cateva ori, dar acestia ramaneau in urma si trebuia sa le explice ca pentru copiii toate etapele, iar el unul nu suporta sa se repete. Dar exista totusi cineva pe care il suporta ca si coleg, acesta era Narkangelul Ikusa, pacat ca era Narkangel altfel l-ar fi chemat de mult sa il ajute. Ikusa putea tine pasul cu el si cateodata era chiar inaintea lui cu cativa pasi. Era foarte complicat si complex ca persoana si i-ar fi placut placere sa lucreze cu el. Numai ca nu putea. Isi alunga repede aceste ganduri din minte, uitand usor de ele si se aseza in fata calculatorului, reincepandu-si munca fara a mai acorda vreo atentie la ceea ce se intampla afara, ignorand cu greu chemarea naturii.
Spre deosebire de ceilalti ingeri Hissori mai avea o mare calitate si aceea era vointa lui de fier. In momentul in care se hotara asupra unui lucru puteai sa pui numeroase piedici in drumul lui pentru ca orice ai pune, orice ai face el nu putea fi abatut de la calea lui. La fel se hotarise si acum. Isi pusese in minte sa o gaseasca pe Ayame si avea de gand sa isi atinga telul, asa ca nu era nimic neobisnuit atunci cand nu a vazut biletul care aparuse din senin pe perna lui.
Nici nu avea sa gaseasca biletul acela.


Urmarind-o pe Yuri

Yuri tocmai ce scapa de la ore si se indreapta spre parcul natural, la nici zece minute distanta de scoala. Ajunsa in parc ea nu acorda nici o atentie la ce se intampla, deoarece se indreapta foarte darza spre locul ei preferat, in mijlocul unei campi intinse din parc.
Campia aceea ii dadu o senzatie de deja-vu de cand o vazuse prima oara. Isi amintea ca nu avea decat sapte ani cand mama ei a adus-o in acest parc sa se joace. Mama ei se asezase pe o banca si ii spusese sa nu se departeze prea mult de ea, insa ca orice copil de sapte ani nu o asculta si incepi sa hoinareasca. Se plimba, alergand din cand in cand dupa fluturi ce semanau cu mici fulgere colorate care se jucau cu ea pana ajunse in mijlocul acelei campi. Fluturele care o aduse in acel loc disparu ca prin minune, lasand-o singura printre florile de camp de abia inflorite. In acea clipa avu senzatia ca stia acel loc de undeva dar numai ca nu putea sa isi dea seama de unde il stie. Se aseza pe burta uitandu-se la singurul trandafir negru-rosiatic din jurul ei, fascinata fiind de culoarea stranie a florii. Se simtea in siguranta printre acele florii si uita usor de timpul care trecea. Acolo o gasi mama ei care aproape ca murise de ingrijorare. Din acea zi venea cat putea de des in acel loc, care reusise sa o captiveze atat de mult.
“ In sfarsit, am ajuns, ce lung a fost drumul… Oare de ce in unele zile totul este asa usor si timpul trece repede iar in alte zile parca timpul se impotriveste sa mearga mai repede. Nu conteaza. Acum sunt aici, in siguranta sub cerul albastru si nesfarsit.” Vorbea Yuri cu ea insasi in minte.
Odata ajunsa aici, ea se simti mai bine si avea impresia ca era in siguranta sub cerul limpede. Era singurul loc care o linistea, care o proteja de visele ciudate care o bantuiau. Niciodata cand a stat acolo nu a avut acele vise ciudate care parca o urmareau necontenit si ca un pradator ce isi inhata prada asa o inhatau si pe ea, in acele intamplari. Aici se putea gandi mai limpede la acele viziuni fara a-i mai fi teama ca va putea cadea intr-una.
Statea lungita pe iarba moale, printre flori, cu ochi inchisi, gandindu-se la ceea ce i se intamplase in ultimul timp. Daca inainte mai avea indoieli in legatura cu existenta ingerilor, acum toate i s-au evaporat, inca de acum trei zile cand s-a trezit dimineata tipand si plina de transpiratie, stiind ca s-a intamplat ceva ingrozitor. Inca nu isi adusese aminte tot visul, dar stia ca ceva oribil s-a intamplat cu cei doi ingeri pe care i-a visat. Unul avea parul lung negru cu aripi de aceasi nuanta, iar celalalt parul scurt argintiu cu aripi albe. Acestia aparau ceva, nu stia ce si deodata s-au schimbat sau au aparut altii in locul lor, desi credea ca ei au suferit transformarea nu ca altcineva a aparut. Dar acestia care au aparut erau altfel. Cei care au venit atunci mai se ivisera si in alte vise pe care le avusese dar era ceva ce nu putea sa inteleaga. Nu inca cel putin. Putea sa simta durerea prin care cei doi tineri ingeri treceau si era o durere cum nu putea nimei sa isi inchipuie. Era ca si cum cineva le tinea in mana inima si continua sa stranga incercand sa ii faca sa cedeze. Ceea ce era diferit la acestia, era culoarea aripilor lor, era rosie dar un rosu inspaimantator ce parca aducea a sange.
Atat isi putea aminti, daca incerca sa-si aminteasca mai mult cadea pur si simplu intr-o transa si revedea din nou scena. Dar o data cu aceasta viziune, acest vis, nici ea nu stia cum sa le numeasca mai exact, dar odata cu ele a capatat si o “putere”. De cand avusese acel vis putea sa vada niste aure in jurul anumitor oameni. Nu stia inca ce insemna acea aura din jurul capetelor anumitor persoane dar era dispusa sa afle. Pana acum a vazut ca exista trei feluri de aura: una alba, luminoasa ce avea forma unui soare; una neagra, intunecata ce semana cu partea intunecata a lunii cand aceasta mai avea putin si disparea; si cea mai ciudata dintre toate era ultima care avea forma unei flacari ce parca ardea si avea si culorile unei flacari. Altceva ce mai observase era faptul ca cei care aveau o aura erau mereu in compania altor oameni ce nu aveau nici un fel de aura sau cu cei ce aveau acelasi tip de aura ca si ei. Niciodata nu vazuse doi oameni cu aure diferite stand impreuna.
La toate aceste lucruri reflecta ea, cand ceva s-a asezat pe fruntea ei. A luat acel lucru si s-a uitat bine la el.
“ O pana. Este o pana neagra la fel ca cea alba ce o am in camera mea. Singura diferenta este culoarea. Dar in rest are aceasi textura, aceasi forma… Oare de unde a aparut?” si zicandu-si in gand asta, cerceta cu atentie tot ce o inconjura. Pe cer nu se vedea nimic, era limpede, nimic nu pata cerul infinit iar in jurul ei nu se vedea nici o umbra, nici o persoana, nici macar vreun animal mic. Era ca si cum ar fi cazut de undeva din cer si ar fi fost atrasa sa se aseze pe fruntea ei.
“ Sunt singura. Si atunci de unde a mai aparut si aceasta pana? Si mai ales cine sunt acesti ingeri cu aripi negre pe care ii tot visez? Sunt buni sau rai?” zicand asta, ea isi indrepta frumosi ochi verzi spre cerul infinit si isi dori inca o data sa afle adevarul.

In camera consiliului

Au trecut sapte zile de cand Hissori a plecat pe Pamant. Asta in zile ingeresti, pentru ca pe Pamant au trecut de fapt trei saptamani. Tetsujin stia ca Hageshi deja aflase ca el trimisese pe unul dintre protejati sai pe Pamant. Astepta in biroul lui sa izbucneasca conflictul. Se astepta la ceea ce era mai rau, parca il si vedea pe Narkangelul trimis de Hageshi cum intra sa il anunte ca acesta cere o intrunire speciala ce va avea loc in aproximativ zece minute. Si avea mare dreptate, dupa doua minute de la acest gand aparu Narkangelul , iar in zece minute se aflau in sala cea mare unde se intalneau de obicei consiliile celor doua caste.
Tetsujin era pregatit atat cat se poate pentru schimbul de replici ce avea sa urmeze. Nu stia in ce directie o va lua acea “mica discutie”, dar oricum nu se astepta la un final fericit.
-Ceea ce ai facut, Tetsujin, este de neiertat! Inacceptabil! tuna Hageshi furios. Stii foarte bine care sunt legile pe aici si totusi tu, TU care se presupune ca esti INTELEPT le incalci cu nerusinare! Nu ma mai mira faptul ca acel protejat al dumitale, acel Hissori nu respecta regulile, este la fel ca tine!
-Nu il amesteca pe Hissori in povestea aceasta. A fost un ordin direct de la mine, Hageshi. Daca ai ceva de reprosat, spune-mi in fata, nu te lua de acoliti mei, raspunse calm Tetsujin.
-Foarte bine. Vreau sa stiu de ce ati trimis un inger pe Pamant si deasemenea de ce ne-ati ascuns informatii vitale.
-Dar voi cum puteti sa va permiteti sa ne spionati? Iar mai apoi dupa ce ne spionati, ne mai si acuzati ca v-am ascuns informatii vitale!
- Noi?!?!?! Daca nu va spionam aceasta conspiratie ar fi durat ani de zile!!!!!
-CONSPIRATIE?!?!?!?!? Nu-i nici o conspiratie!!
-Atunci raspune-mi la intrebari!
Atmosfera din incapere se incinse asa ca Tetsujin nu avea alta cale decat sa ii spuna si sa spere ca el nu v-a anula toata misiunea.
-Foarte bine. Este vorba de lumea oamenilor, demoni ce sunt reincarnati in oameni distrug planeta. In cativa ani va fi sfarsitul lumii. Vrei ca acest lucru sa se intample? Deja profetia de pe timpul primei domni a conducatoarei incepe sa prinda contur. Asa ca l-am trimis pe Hissori s-o gaseasca pe Ayame si sa o aduca inapoi pentru a ne ajuta. Nu ne putem descurca singuri. Deasemnea odata ce o va gasi, ne va confirma daca profetia cu adevarat este sortita sa se implineasca acum.
-Ce profetie? Despre ce profetie vorbiti? intreba Hageshi curios si furios in acelasi timp.
Inca nu se calmase si nu dadea semne ca se va calma foarte curand. Deja incepuse sa bata cu degetele pe masa, semn ca nu era deloc multimit.
-Daca imi permiteti, domnule Hageshi… spuse Aoshy timid.
Toata lumea din cele doua consilii se uita cu curiozitate la tanarul inger ce a avut curajul sa ia parte la discutia dintre cei doi lideri. Tetsujin se uita la el intelegator si incerca sa il incurajeze din priviri sa continuie. Stia ca avea potential de aceea il si introduse in Consiliu, in ciuda dezaprobari celorlalti membri.
-Da, da, spune repede, baiete.
-Exista o profetie pe care am gasit-o acum cativa ani. Era intr-o carte veche ce i-a apartinut primei conducatoare, ma scuzati, conducatoarei noastre pe vremea primei ei domni. Se pare ca ea a scris-o inainte….. aahmmmm….. inainte sa moara, dar nu a apucat sa ne-o dea. Uitati ce spune profetia: cand pe Pamant vor incepe sa apara probleme foarte mari, iar cand reincarnarea conducatoarei va avea acelasi gen cu cea a conducatoarei ce tocmai a murit, atunci vor aparea cei doi FallenAngel legendari, iar soarta planetei va depinde in totalitate de ei. Cei doi vor avea puterea de a distruge sau a salva nu numai omenirea ci si pe noi si pe demoni. Ultimul lucru pe care conducatoarea l-a mai scris a fost ca acesti doi FallenAngel vor avea aripile rosi asemanatoare culorii pe care o are sangele. Nu sunt prea sigur de aceasta ultima informatie, este foarte posibil ca cei doi sa aiba aripile facute din sange sau manjite in sange. Noi, Arkangeli, credem ca profetia este pe cale de a se implini. Inca nu este confirmata profetia, si speram sa nu se confirme niciodata, dar daca reincarnarea conducatoarei este de genul feminin atunci timpul nostru este limitat.
Aoshy rasufla usurat dupa acest lung discurs si ii ceru lui Tetsujin voie sa stea jos, acesta aproba cu o inclinare a capului foarte subtila.
-Profetie!!! Pfff, pufni el furios… Nu exista asa ceva domnilor. Auzi la ei, profetie! Faptele domnilor, faptele sunt concludente, iar faptele dumneavoastra sunt total de neacceptat, neimportant fiind motivul pe care ati fost atat de amabil sa il prezentati!!! izbucneste Hageshi. Dar inainte sa mai apuce sa rosteasca vreun cuvant, intervine protejatul sau, Ranpu.
-Domnilor, domnilor! Nu are rost sa va certati. Ganditia-va la legile lasate de conducatoarea noastra, Ayame, ce ar spune ea despre aceasta? I-ati frange inima! Nu aveti de unde sa stiti daca acea este toata profetia sau nu, daca mai trebuia ceva, dar din moment ce Ayame nu si-a adus aminte niciodata de atunci de ea, inseamna ca este ceva la mijloc. Nu putea sa uite pur si simplu faptul ca a vazut viitorul. De altfel eu am aflat de profetie si stiu ca dateaza de la inceputurile noastre, deci este autentica, dar ceea ce nu imi pot da seama este de ce ingeri pe care i-am intrebat nu isi mai aduc aminte de acea perioada. De altfel toata lumea pe care am intrebat si care stiu sigur ca sufletul sau dateaza din acea perioada nu isi aduce aminte de moartea conducatoarei sau cum a fost slujba de trecere a sufletului conducatoarei in lumea oamenilor. Dar isi amintesc de celelalte slujbe si de celelalte morti. De altfel nicaieri nu scrie cat a domnit conducatoarea atunci cand a urcat prima data pe tron. Avem date incepand cu cea de-a doua domnie a ei si pana acum, dar despre prima domnie nu scrie nicaieri nimic. Nu vi se pare ciudat, domnilor? Mie, unul, mi se pare foarte ciudat. Ceea ce mi se pare si mai ciudat este incapacitatea conducatoarei de a isi aminti de prima ei domnie. Asa ca cel putin pentru moment sa declaram pace si sa il trimitem pe Ikusa sa il ajute pe Hissori. Aceasta, normal daca sunteti de acord, domnilor Hageshi, Tetsujin.
Hageshi se uita uimit la Ranpu. Era la curent cu micile lui placeri de a isi baga nasul in carti, un lucru demn de un Arkangel nu de un Narkangel dar ii facea placere sa il aibe langa el. De multe ori Ranpu il ajuta cu toate acele cunostinte acumulate din carti, dar alteori il deranja aceasta mica pasiune a protejatului sau. I-ar fi placut ca Ranpu sa fie la fel de priceput in lupte cum este la descifrat pergamentele vechi din biblioteca lor.
-Da, noi suntem de acord, raspunse Tetsujin in numele intregului consiliu.
-Imi convine, nu am nimic de obiectat, adauga Hageshi sustinandu-l pe Ranpu.
Toti erau constienti ca daca Ranpu nu s-ar fi implicat, seful Marelui Consiliu Negru nu ar fi acceptat niciodata asa ceva.
Inainte ca consiliul sa plece, Aoshy isi facu curaj si se ridica din nou.
-Domnilor, numai putin va rog. Cum a spus si colegul meu, Ranpu, ceva nu este tocmai in ordine. In timp ce el se ocupa de trecut, eu m-am ocupat de o lista a celor ce au stat in castel pe vremea acea tulburata. Se pare ca Ashi, iar la auzul acestui nume cei ce se aflau in sala ramasesera impietriti, da chiar Ashi am spus; sa revenim, se pare ca in acea vreme Ashi era ajutorul personal al lui Ayame. Stiu, stiu domnilor, nici eu nu inteleg ce a vazut Ayame la el, dar este adevarat. Interesant este ca inca de pe atunci manifesta o personalitate dificila si ciudata. Deasemenea el a fost singurul Arkangel, ma scuzati, inger ce a omorit nu numai Narkangeli dar si Arkangeli in timpul razboiului. Dar datorita acestor crime, a fost pedepsit, ochi lui si-au schimbat culoarea, din negri s-au facut de un rosu demonic. Se spune ca daca te uiti in acei ochi nu te mai poti misca.
-Unde vrei sa ajungi cu aceasta, Aoshy? intreba Tetsujin. Nu putea sa sufere cand auzea acel nume. Stii ca numele acelui “ FOST-INGER” nu trebuie rostit niciodata. El acum nu mai este unul dintre noi, stii foarte bine ca acum este conducatorul demonilor. Aceasta se intampla cand cauti numai putere, spuse Tetsujin dezamagit.
-Da, domnule, ajung si acolo imediat, putina rabdare, va rog.Aceste date au fost scrise de cineva ce nu a putut termina scrisoarea, iar pe scrisoare am gasit pete de sange. Imi pare rau sa va informez: acel sange dateaza din acea vreme. Eu sunt de parere ca cel ce a scris acea scrisoare a scris-o in camera conducatoarei de pe vremea primei ei domnii si cred ca in afara de Ayame care a fost ucisa, acolo a mai fost ucis un inger. Deasemenea cred cu adevarat ca avem un tradator printre noi. Unii dintre ingerasi au spus ca au vazut un inger, un Arkangel ce avea ochi rosi, demonici ce era foarte inspaimantator. L-am cautat dar nu am reusit sa dam de el. Cred ca inca nu s-a transformat pe deplin in demon si mentine aparentele unui inger.
La aceste informatii toata lumea a ramas socata. Nimeni nu mai stia ce sa zica sau ce sa faca si dupa fata lui Aoshy, vestile inca nu se terminasera.
-Deasemenea, domnilor am motive sa cred ca “prima conducatoare” a fost omorita in camera ei si ca ea a fost ucisa de Ashi. Cu toti stim ce instincte criminale are atunci cand este reincarnat ca om pe Pamant. Din pacate cei ce au trait in acea vreme, au incuiat si sigilat complet camera din prima domnie a conducatoarei, cred ca din cauza lucrurilor pe care le-au gasit acolo. Sunt convins ca au fost ingroziti de ceea ce au gasit in camera, incat nu au luat decat trupul conducatoarei si poate si al persoanei ce a scris acea scrisoare si au sigilat totul.
-Imposibil, nici chiar Ashi nu ar fi fost capabil de asa ceva. Stim cu toti ca inca o iubeste la nebunie pe Ayame, spuse Hageshi sigur pe el.
-Da, dar deasemenea stim ca a fost respins. Plus, noi nu suntem capabili de a iubi cu pasiunea cu care iubesc oameni sau conducatoarea noastra, vorbeste Tetsujin.
-Dar putem macar investiga. Nu s-ar intampla nimic, sugereaza Ranpu, sarindu-i in ajutor lui Aoshy deoarece era la fel de ingrijorat ca si el.
-Bine, de acord. De azi inainte sunteti insarcinati cu adunarea informatiilor privind acea perioada.
-Sedinta incheiata!