Capitolul 4 :
Incaperea era imbacsita. Fumul de tigara acaparase intreg aerul curat iar mirosul de bautura era sufocant. Doar era un bar, la ce ma puteam astepta? Am aruncat pe gat inca un pahar de wisky dupa care mi-am mai turnat unul. Jack se uita la mine serios si am observat ca si ceilalti o faceau la fel. M-am oprit din uitatul pe tavan si m-am adresat furios.
- Ce-i?
- Hai Takumi, te duc eu acasa, esti mult prea beat sa conduci. Jack era mult prea serios. Dezgustator.
- Nu vreau! Lasa-ma!
- Hai amice, nu vrem sa patesti ceva.
Cuvintele prietenilor mei nu ma puteau ajuta. Simteam chiar si eu efectul bauturii, dar era chiar mai puternic decat vointa mea. Toate sentimentele pe care le ascunsesem din clipa in care aflasem adevarata fata a printesei mele se dezlantuiau. Ma uram, o uram, detestam lumea in care traiam. Apoi... Apoi ma cufundam intr-o prapastie inconjurata de tristete si agonie, din care puteam vedea soarele. Il vedeam , dar nu il puteam atinge. Nu fusese niciodata al meu, atunci realizam si faptul ca niciodata nu va fi. Inima mea parca se spulbera si atunci mai turnam un pahar pe gat. Lichidul ma intepa, ma facea sa tremur. Parca luam foc si totusi... Asa puteam uita, asa puteam stii ca desi a fost o minciuna am fost fericit. Da! Am fost. Si acum?
Arunc paharul cu wisky in perete si ma ridic de pe fotoliu' din separeu.
- Eu am plecat si nu am nevoie sa ma dadaciti voi, pot sa conduc. Sunt in stare si nici macar nu incercati sa ma opriti. Duceti-va dracului cu totii.
Am tipat fara sa fiu prea constient de vorbele mele , ma enervau. De ce au trebuit sa imi spuna adevarul? Puteam trai fericit stiind ca Angelique este a mea si asa mai departe . Eu chiar sunt un idiot. Cum poate un baiat sa creada in asemenea povesti siropoase; pentru copii. Si totusi, asa am crezut ca a fost.
Deschid portiera masinii si ma arunc inauntru. Atunci constat si faptul ca telefonul inca se afla aruncat acolo. Am putut auzi strigatele disperate ale amicilor mei in momentul in care am pornit autovehiculul, dar nu am fost prea sigur de ceea ce au zis. In acea clipa stiam doar unde ma vor conduce acele patru roti si stiam ce urma sa fac.
Drumul parea din ce in ce mai incetosat si aveam impresia ca in loc de un semafor erau doua, poate erau doar halucinatii. " Chiar sunt obosit! " am gandit inconstient de semnficatia cuvintelor. Stiu ca nu am oprit deloc, nici macar atunci cand semaforul era rosu. Dar nu am vazut sa fi calcat pe cineva; oricum atunci nu imi pasa de asta. Totusi zgomotul produs de masina s-a sfarsit cand am ajuns in fata unei vile stilate si am apasat frana. Am iesit fara a deschide portiera, sarind. Avantaj la decapotabile si am intrat inautru fara a cere permisiunea cuiva. Oricum nu era nimeni in zona. Am urcat scarile imense fara a le da importanta si mi se parea destul de greu sa fac asta, o greutate puternica imi apasa picioarele iar drumul era din ce in ce mai incetosat pana am ajuns in fata camerei ei. Am batut o singura data, insa nu am asteptat sa raspunda. Am intrat.
- Hei Angelique, ce mai faci?
Statea aruncata in pat, dar nu pot spune cu precizie ce facea . Mintea mea nu putea vedea asta cu claritate. M-am apropiat de pat si ... Desi mereu ascult ce zice scumpa mea iubita acum nu am putut descifra nimic din vorbele ei. Am luat-o in brate si am avut impresia ca a tipat. Atunci am realizat ca trupul meu era pus peste al ei. Purta o pijama destul de draguta, dar eram sigur ca ii statea mai bine fara ea . Am sarutat-o pentru a nu lasa zgomotul sa mai fie auzit iar mainile mele au inceput sa ii scoata hainele. Am fost sigur ca am rupt bluza in momentul in care am indepartat-o de pe trupul ei. A lasat la iveala doi sani perfecti. Am inceput sa o pipai, mainile mele masandu-i sanii. Mi-am trecut limba peste sfarcurile ei intarite si am muscat-o.
- Takumi... Lasa-m...
Nu si-a putut continua vorbele pentru ca o alta mana i-a acaparat gura pentru a o readuce la tacere. Limba mea si-a continuat jocul murdar ligand fiecare particica a pielii, am coborat sub umflatura sanilor, mai jos pana ce am ajuns in zona buricului. Am sarutat-o iar una dintre mainile mele s-a strecurat sub picioarele sale, apasand zona sensibila.
Parul sau cazut pe umeri arata splendid. In acea clipa am simtit lacrimile ei curgand peste mana ce ii acoperea gura. M-am oprit , oarecum constient de ceea ce faceam. Era ingrozita, avand o privire groaznica. Lacrimile pareau sa nu se termine. Aveam impresia ca suspina. I-am indepartat cateva suvite de par asezate pe frunte.
Am oftat, sarutand-o. Buzele noastre s-au unit pentru o ultima oara, iar eu mi-am trecut capul in jurul pieptului ei, punandu-mi nasul in parul sau moale. Am imbratisat-o .
- .... Dar daca esti tu aici, pot dormi.
Asta este ultimul lucru de care mintea mea a fost constienta, dupa aceasta am cazut intr-un somn mult prea adanc. Frumoasa mea Angelique, oare de ce m-ai tradat? Pe mine cel care te-a iubit cel mai mult. Dar atunci, stiu, nu vei gasi pe nimeni care sa te aprecieze cum am facut-o eu. Imi vei simti oare atunci lipsa? Ma intreb...
Incaperea era imbacsita. Fumul de tigara acaparase intreg aerul curat iar mirosul de bautura era sufocant. Doar era un bar, la ce ma puteam astepta? Am aruncat pe gat inca un pahar de wisky dupa care mi-am mai turnat unul. Jack se uita la mine serios si am observat ca si ceilalti o faceau la fel. M-am oprit din uitatul pe tavan si m-am adresat furios.
- Ce-i?
- Hai Takumi, te duc eu acasa, esti mult prea beat sa conduci. Jack era mult prea serios. Dezgustator.
- Nu vreau! Lasa-ma!
- Hai amice, nu vrem sa patesti ceva.
Cuvintele prietenilor mei nu ma puteau ajuta. Simteam chiar si eu efectul bauturii, dar era chiar mai puternic decat vointa mea. Toate sentimentele pe care le ascunsesem din clipa in care aflasem adevarata fata a printesei mele se dezlantuiau. Ma uram, o uram, detestam lumea in care traiam. Apoi... Apoi ma cufundam intr-o prapastie inconjurata de tristete si agonie, din care puteam vedea soarele. Il vedeam , dar nu il puteam atinge. Nu fusese niciodata al meu, atunci realizam si faptul ca niciodata nu va fi. Inima mea parca se spulbera si atunci mai turnam un pahar pe gat. Lichidul ma intepa, ma facea sa tremur. Parca luam foc si totusi... Asa puteam uita, asa puteam stii ca desi a fost o minciuna am fost fericit. Da! Am fost. Si acum?
Arunc paharul cu wisky in perete si ma ridic de pe fotoliu' din separeu.
- Eu am plecat si nu am nevoie sa ma dadaciti voi, pot sa conduc. Sunt in stare si nici macar nu incercati sa ma opriti. Duceti-va dracului cu totii.
Am tipat fara sa fiu prea constient de vorbele mele , ma enervau. De ce au trebuit sa imi spuna adevarul? Puteam trai fericit stiind ca Angelique este a mea si asa mai departe . Eu chiar sunt un idiot. Cum poate un baiat sa creada in asemenea povesti siropoase; pentru copii. Si totusi, asa am crezut ca a fost.
Deschid portiera masinii si ma arunc inauntru. Atunci constat si faptul ca telefonul inca se afla aruncat acolo. Am putut auzi strigatele disperate ale amicilor mei in momentul in care am pornit autovehiculul, dar nu am fost prea sigur de ceea ce au zis. In acea clipa stiam doar unde ma vor conduce acele patru roti si stiam ce urma sa fac.
Drumul parea din ce in ce mai incetosat si aveam impresia ca in loc de un semafor erau doua, poate erau doar halucinatii. " Chiar sunt obosit! " am gandit inconstient de semnficatia cuvintelor. Stiu ca nu am oprit deloc, nici macar atunci cand semaforul era rosu. Dar nu am vazut sa fi calcat pe cineva; oricum atunci nu imi pasa de asta. Totusi zgomotul produs de masina s-a sfarsit cand am ajuns in fata unei vile stilate si am apasat frana. Am iesit fara a deschide portiera, sarind. Avantaj la decapotabile si am intrat inautru fara a cere permisiunea cuiva. Oricum nu era nimeni in zona. Am urcat scarile imense fara a le da importanta si mi se parea destul de greu sa fac asta, o greutate puternica imi apasa picioarele iar drumul era din ce in ce mai incetosat pana am ajuns in fata camerei ei. Am batut o singura data, insa nu am asteptat sa raspunda. Am intrat.
- Hei Angelique, ce mai faci?
Statea aruncata in pat, dar nu pot spune cu precizie ce facea . Mintea mea nu putea vedea asta cu claritate. M-am apropiat de pat si ... Desi mereu ascult ce zice scumpa mea iubita acum nu am putut descifra nimic din vorbele ei. Am luat-o in brate si am avut impresia ca a tipat. Atunci am realizat ca trupul meu era pus peste al ei. Purta o pijama destul de draguta, dar eram sigur ca ii statea mai bine fara ea . Am sarutat-o pentru a nu lasa zgomotul sa mai fie auzit iar mainile mele au inceput sa ii scoata hainele. Am fost sigur ca am rupt bluza in momentul in care am indepartat-o de pe trupul ei. A lasat la iveala doi sani perfecti. Am inceput sa o pipai, mainile mele masandu-i sanii. Mi-am trecut limba peste sfarcurile ei intarite si am muscat-o.
- Takumi... Lasa-m...
Nu si-a putut continua vorbele pentru ca o alta mana i-a acaparat gura pentru a o readuce la tacere. Limba mea si-a continuat jocul murdar ligand fiecare particica a pielii, am coborat sub umflatura sanilor, mai jos pana ce am ajuns in zona buricului. Am sarutat-o iar una dintre mainile mele s-a strecurat sub picioarele sale, apasand zona sensibila.
Parul sau cazut pe umeri arata splendid. In acea clipa am simtit lacrimile ei curgand peste mana ce ii acoperea gura. M-am oprit , oarecum constient de ceea ce faceam. Era ingrozita, avand o privire groaznica. Lacrimile pareau sa nu se termine. Aveam impresia ca suspina. I-am indepartat cateva suvite de par asezate pe frunte.
Am oftat, sarutand-o. Buzele noastre s-au unit pentru o ultima oara, iar eu mi-am trecut capul in jurul pieptului ei, punandu-mi nasul in parul sau moale. Am imbratisat-o .
- .... Dar daca esti tu aici, pot dormi.
Asta este ultimul lucru de care mintea mea a fost constienta, dupa aceasta am cazut intr-un somn mult prea adanc. Frumoasa mea Angelique, oare de ce m-ai tradat? Pe mine cel care te-a iubit cel mai mult. Dar atunci, stiu, nu vei gasi pe nimeni care sa te aprecieze cum am facut-o eu. Imi vei simti oare atunci lipsa? Ma intreb...