19-09-2009, 12:29 AM
Chapter 2. Surprise, death is easy.
Am visat o femeie satena. Era foarte frumoasa, probabil avea souazeci de ani. Ma chema spre ea.
Telefonul suna din nou. Un alt mesaj de la disperatele Ellei. Arunc telefonul intre perne si am duc sa fac o baie. Dau drumul la apa rece si astept sa se umple cada. Dintr-o miscare usoara dau jos bluza si raman doar in chilotii care isi gasesc loc pe gresie imediat. Minutele trec: unu, doua, trei, cinci, zece, cinsprezece, iar eu privesc apa. Intind mana spre lichidul rece si ma opresc la cativa milimetri de suprafata umeda. Clipesc de cateva ori apoi retrag mana.
- Julien! Vino putin, ma striga mama.
Pun un halat pe mine si ma indrept catre bucatarie. Ajunsa in prag, ma sprijin de acesta si o privesc pe mama.
- Julien, du-te si cumpara lapte. Iti fac clatite.
Am aprobat din cap si m-am dus sa pun ceva mai adecvat pe mie. O camasa larga si o pereche de blugi rupti in genunchi. Cu cat ma apropii mai mult de usa de la intrare, cu atat grabesc pasul mai mult. Pun mana pe clanta.
- Julie, ma opreste mama, nu uiti ceva?
Arunc o privire de sus in jos la corpul meu si imi vad picioarele goale. Intind mana spre dulapul de langa usa si-mi iau o pereche de tenisi prafuiti, apoi ies intr-un final pe usa. In toate cele trei propozitii pe care mi le-a spus mama vocea mea nu s-a regasit in niciun raspuns. Asa sunt mereu, niciodata nu vorbesc cu ea. Liftul soseste imediat, iar eu urc in el. Privesc pret de o secunda butoanele si apas "P". As vrea sa apas acum si pe 3 si pe 7 si pe 2 si pe 5 si pe 1 ... dar probabil l-as strica spre disperarea celor de la 10. Mai merg pret de cateva secunde si ajung la trecerea de pietoni, iar in secunda urmatoare totul dispare din fata mea. Moartea a venit in doar o secunda.
Acum sunt undeva la granita, probabil ca inca traiesc, dar nu mai am mult. Sunt intr-un spatiu negru, in care nu exista sunet, lumina sau viata. Nu imi vad mainile, nu imi vad trupul. Asta e moartea? Atat de repede? E cel mai bine pentru toti, cred. Pentru prietenii pe care nu i-am avut niciodata, sa stiti ca imi veti lipsi.
David P.O.V
Fiinta prostuta, chiar in punctul asta ai ajuns? Uita-te la tine, esti puternica. Altii ar fi murit, dar tu ... ai scapat cu cateva zgarieturi, si totusi se putea sa ajung prea tarziu. Ce as fi facut fara tine? Te-am asteptat toata viata. Nu ma poti lasa acum.
- Cum mai sta treaba, intreaba Daniel ditr-un colt al camerei.
- E bine cred. Mersi.
- Pentru, intreaba el surprins.
- Pentru ca ai fost acolo.
Primesc de la el doar un mic zambet. Chiar ai noua vieti pisicuto. Parul blond ravasit pe toata perna te face atat de adorabila. Esti ca o papusa cu pielea alba ca portelanul. Buzele-ti sunt palide, dar iti vei reveni. Vei fi bine, vei fi cu mine.
Author Note:
Edit later. Liceul e obositor.
Am visat o femeie satena. Era foarte frumoasa, probabil avea souazeci de ani. Ma chema spre ea.
Telefonul suna din nou. Un alt mesaj de la disperatele Ellei. Arunc telefonul intre perne si am duc sa fac o baie. Dau drumul la apa rece si astept sa se umple cada. Dintr-o miscare usoara dau jos bluza si raman doar in chilotii care isi gasesc loc pe gresie imediat. Minutele trec: unu, doua, trei, cinci, zece, cinsprezece, iar eu privesc apa. Intind mana spre lichidul rece si ma opresc la cativa milimetri de suprafata umeda. Clipesc de cateva ori apoi retrag mana.
- Julien! Vino putin, ma striga mama.
Pun un halat pe mine si ma indrept catre bucatarie. Ajunsa in prag, ma sprijin de acesta si o privesc pe mama.
- Julien, du-te si cumpara lapte. Iti fac clatite.
Am aprobat din cap si m-am dus sa pun ceva mai adecvat pe mie. O camasa larga si o pereche de blugi rupti in genunchi. Cu cat ma apropii mai mult de usa de la intrare, cu atat grabesc pasul mai mult. Pun mana pe clanta.
- Julie, ma opreste mama, nu uiti ceva?
Arunc o privire de sus in jos la corpul meu si imi vad picioarele goale. Intind mana spre dulapul de langa usa si-mi iau o pereche de tenisi prafuiti, apoi ies intr-un final pe usa. In toate cele trei propozitii pe care mi le-a spus mama vocea mea nu s-a regasit in niciun raspuns. Asa sunt mereu, niciodata nu vorbesc cu ea. Liftul soseste imediat, iar eu urc in el. Privesc pret de o secunda butoanele si apas "P". As vrea sa apas acum si pe 3 si pe 7 si pe 2 si pe 5 si pe 1 ... dar probabil l-as strica spre disperarea celor de la 10. Mai merg pret de cateva secunde si ajung la trecerea de pietoni, iar in secunda urmatoare totul dispare din fata mea. Moartea a venit in doar o secunda.
Acum sunt undeva la granita, probabil ca inca traiesc, dar nu mai am mult. Sunt intr-un spatiu negru, in care nu exista sunet, lumina sau viata. Nu imi vad mainile, nu imi vad trupul. Asta e moartea? Atat de repede? E cel mai bine pentru toti, cred. Pentru prietenii pe care nu i-am avut niciodata, sa stiti ca imi veti lipsi.
David P.O.V
Fiinta prostuta, chiar in punctul asta ai ajuns? Uita-te la tine, esti puternica. Altii ar fi murit, dar tu ... ai scapat cu cateva zgarieturi, si totusi se putea sa ajung prea tarziu. Ce as fi facut fara tine? Te-am asteptat toata viata. Nu ma poti lasa acum.
- Cum mai sta treaba, intreaba Daniel ditr-un colt al camerei.
- E bine cred. Mersi.
- Pentru, intreaba el surprins.
- Pentru ca ai fost acolo.
Primesc de la el doar un mic zambet. Chiar ai noua vieti pisicuto. Parul blond ravasit pe toata perna te face atat de adorabila. Esti ca o papusa cu pielea alba ca portelanul. Buzele-ti sunt palide, dar iti vei reveni. Vei fi bine, vei fi cu mine.
Author Note:
Edit later. Liceul e obositor.