Love In Silence

[Verrine]

celelalte cap.. ptr k nu incap toate in acelasi post.. sper sa nu primesc warn ca am facut double posting :-L

Capitolul XIII: Mi-a scapat ceva?

-Pentru ca nu am avut o copilarie mai buna decat a ta, si imi imaginez ca nici tu nu stii ce e dragoseta… Insa cineva m-a invatat ce e acest sentiment…
-Si cine ma rog e acest “cineva”?
Ezita cateva momente… era nehotarat in privinta raspunsului… Poate era o intrebare care l-a deranjat… nu vroiam sa ma bag in treburile lui, dar eram curioasa de ce facuse acea afirmatie… Ca scuza i-as putea spune ca atata timp cat el a spus acel lucru, trebuia sa se gandeasca ca persoana cu care vorbeste ar putea fi curioasa in privinta acelui “cineva”. Dar, se pare ca nu trebuia sa imi mai fac probleme deoarece urma un raspuns din partea roscatului:
-Naruto…
Am inceput sa rad cu pofta… “Naruto ?!?” ala e un tantalau de prima clasa, de unde sa stie el sa raspunda la o asa intrebare “filosofica”. Era dea dreptul amuzant… Oricum, odata cu asta am aflat ca Gaara are si el o latura mai amuzanta un de se afla umorul sau… ar trebui sa si-o arate mai des deoarece se pricepe destul de bine la glume…
-Sakura, nu glumesc… Crede-ma, stiu ce vorbesc… Vezi tu, Naruto nu si-a cunoscut niciodata parintii, a fost singur, dispretuit din cauza faptului ca este gazda Vulpii cu Noua Cozi, nu a avut niciodata prieteni… Dar se pare ca asta la ambitionat si l-a ajutat sa-si creez un scop… acela de a fi cel mai bun ninja care a existat vreodata…
“Ce?!?” eram stupefiata de ceea ce tocmai aflasem… Vrea sa ajunga cel mai bun ninja din lume? Asta da prostie… Cum de isi imagineaza asa ceva? Cred ca nu e in stare sa omoare nici un iepure…Stati! Vedeti iar sunt paranoica… Gaara tocami mi-a spus ca blondul este gazda Vulpii cu Noua Cozi si eu ma gandesc la scopul sau… Da, asta sunt eu, o paranoica inzestrata cu multa ironie… N-ai ce-I face. Oricum, dupa comportamentul care il are, nici cel mai inteligent ninja nu si-ar fi dat seama ca Naruto duce aceasta viata care este intradevar groaznica, dar pe care el o vede plina de lumina, prietenii, distractii… Cu adevarat uimitor… Cine ar fi crezut ca acest copil este gazda Vulpii cu Noua Cozi… Dar, chiar si asa asta nu explica de ce ar sti el ce este “dragostea”…
-Sakura, nu ma astept sa ma intelegi sau sa ma crezi… Dar iti spun sigur ca Naruto are dreptate… El ma invatat ca daca ai cei mai buni prietenii langa tine si daca vrei cu adevarat sa-i protejezi, atunci vei invinge si vei ajunge la rezultatul dorit… Pentru el, intr-o lupta nu conteaza cantitatea de chakra pe care o detine sau numarul de tehnici pe care le stie… ci scopul pentru care lupta… Naruto,si slabind voce, era sa moara pentru a-mi demonstra asta…
Nu stiam ca Gaara are o asa parere despre Naruto… poate pana la urma blondul nu e asa de tantalau… Oricum, asta nu ma va convinge sa-mi schimb telul in viata… Vreau cu orice pret sa-l omor pe bunicul meu si nu pentru ca mi-au fost ucisi parintii din cauza lui ci pentru ca a fost un las, nu a avut curajul sa stea drept in fata mortii… un adevarat ninja nu ar fi procedat ca el… Dar oricum presimt ca mai e mult pana la ziua aceea… Nu va veni asa de curand… Oricum, nu ard de nerabdare sa-l intalnesc,am toata viata inainte sa fac lucrul asta… nu pot permite sa dau cu piciorul sansei care o voi avea atunci cand aceasta va veni… Ma rog, sa terminam aceasta discutie care cred ca déjà va plictisit. Sa revenim la ale noastre, sa vedem ce imi mai spune Gaara… Sincera sa fiu, sunt captivate de felul cum vorbeste… si mai ales cum gandeste.
-L-ai visat cumva pe baiatul ala?incerca el sa schimbe subiectul initial…
-Da… nu te mai intreb de unde stii ca déjà imi imaginez, oricum… Nici cand omor oamenii cu acel genjutsu nu mi se intampla asta… De la inceput mi s-a parut ceva ciudat la baiatul ala…
-Poate ca a vrut sa se razbune… cam asa obisnuieste neamul lui sa lucreze… Atunci cand sunt atacati cu ninjutsu sau taijutsu incearca sa se ascunda, apoi folosesc genjutsul pentru a-l atrage in capcana pe adversar… Ii provoaca cosmaruri pana il epuizeaza, sau in cele mai rele cazuri il inebuneste… apoi il omoara pur si simplu… Oricum, e bine ca nu a apucat sa faca asta, l-ai luat prin surprindere cu toate tehnicile, care necesitau pregatire inainte de a le face… insa se pare ca la tine a functionat fara sa stai sa-ti mai pregatesti chackra…
-Considera-l ca si mort…
-Faci ce vrei…
“Ce e cu atitudinea lui? E schimbata…”. Ciudat… Dintr-o data atmosfera care ne inconjura se racise si asta nu din pricina vantului ce vajaia ca un nebun, scotocind si cel mai mic colt unde avea sa se gaseasca caldura. Ceva s-a intamplat aici… Cum poate un om sa-si schimbe temperamental asa, dintr-o data? Sau poate ca el nu e om, am citit despre cei asemeni lui… Sunt ca un fel de corcituri…Isi pot schimba temperamental intr-o fractiune de secunda, nu dorm, nu mananca… toate din cauza faptului ca sunt mai multe suflete intr-un singur corp…
Acum, ochii lui sunt din ce in ce mai reci, aproape ca puteai spune ca sunt inghetati… Ma speria acesta noua atitudine… Oare sa fie si el una dintre acele corcituri, si cel cu care am vorbit mai devreme a fost unul dintre acele suflete blande, dulci… Sper din toata inima ca ma insel, adica ar putea fi si a doua lui personalitate. Acum se uita tina spre mine… ma studiaza din cap pana-n picioare de parca nu m-ar fi vazut niciodata. Ochii lui incepeau sa emane ura, dispret…
In urmatoarea fractiune de secunda ceva se indrepta cu o viteza uluitoare spre mine, m-a luat pe deplin prin surprindere… De abea am reusit sa ma feresc, fapt caruia acum sunt ranita la umarul drept… Defapt, daca stau bine sa ma gandesc era ceva mai… mult decat o rana… Acum sunt ascunsa dupa cateva scanduri care au avut un sfarsit tragic la impactul cu acel atac… Dupa ce se mai lipezeste fumul acela, pot sa deduc cu usurita ca era o sabie din nisip. Stai… nisip? Nu cumva… da acum, pot spune ca eram in adevaratul sens al cuvantului… stupefiata. “De ce a facut asta? Parca el spunea ca trebuie sa ne ajutam coechipierii nu sa-I ranim.” Nu stima ce sa fac, era clar ca nu puteam sa-l omor, dar nici sa-l las sa ma omoare el primul. Asta da situatie disperata. Nu am mai tercut niciodata prin ceva asemanator…
Stai, fumul s-a dus de tot,mai bine nu o facea, si il vad pe Gaara cu o figura parca de… om nebun, disperat. Era asa de… nici nu stiu cum sa va spun. M-a surprins total… Nu cred ca in situatie mea ar fi ajutat la ceva sa vorbesc cu el, insa, cum incercarea moarte n-are…:
-Gaara, ce faci? Credeam ca am hotarat sa ne aparam unii pe altii, nu sa ne ucidem reciproc! Ce ti-a venit sa ma ucizi?
-......

Capitolul XIV: Esecuri peste esecuri…

Stai, fumul s-a dus de tot,mai bine nu o facea, si il vad pe Gaara cu o figura parca de… om nebun, disperat. Era asa de… nici nu stiu cum sa va spun. M-a surprins total… Nu cred ca in situatie mea ar fi ajutat la ceva sa vorbesc cu el, insa, cum incercarea moarte n-are…:
-Gaara, ce faci? Credeam ca am hotarat sa ne aparam unii pe altii, nu sa ne ucidem reciproc! Ce ti-a venit sa ma ucizi?
-Taci! Tu ai fost… tu ai ucis-o… nu vei scapa si de data asta!
“Ce tot vorbeste el acolo?”… Eram dea dreptul speriata… Adica am omorat multi oameni la viata mea, dar nu imi aduc aminte sa ma fi luptat cu ninja din Satul Nisipului care ar fi putut sa aibe vreo legatura cu Gaara… Puteam sa-l ucid, dar nu vroiam… nu ar fi ajutat la nimic asta… Oricum, ceva trebuia sa fac deoarece devenea din ce in ce mai violent si de abea ma puteam feri de loviturile care mi le dadea. Oare unde or fi ceilalti de nu au auzit ce se intampla aici? Nu cred ca sunt cu totii plecati, si mai ales in toiul noptii… Si situatia nu prea era roz… nu mi-am imaginat niciodata ca va trebui sa lupt cu un asa temperament…
Dar momentan cred ca ar fi indicat sa gandesc mai putin si sa lupt mai mult, adica ma rog… sa ma feresc…
-Nu am omorat pe nimeni! Intelge… trebuie sa te calmezi! incerc eu sa-l mai linistesc, dar fara vreun rezultat….
-Tu ai fost! Te-am vazut in acea seara!
Deci, vad ca nici sa discut nu pot… Si déjà am consumat ceva chakra ca sa ma feresc… Nu mai am alta alternativa… trebuia sa-I aplica lovitura “de gratie”. Mi-as fi dorit sa nu o fac, dar nu pot sa-l las sa ma ucida… Daca ar fi fost in alte circumstante… poate… Eh, ghinionul e de partea lui… Asa ca eu trebuie sa gandesc pozitiv din moment ce am luat aceasta hotarere, de a-I aplica acel jutsu.
Acum trebuia sa imi concentrez chakra pentru a putea lovi, insa cum Gaara ataca ca un nebun, la fiecare 10 secunde imi da cate o lovitura… e destul de greu… Oricum, am déjà un plan in minte care sigur nu va da gresi. Mai intai, pentru al deruta creez patru clone…apoi imi folosesc genjutsul pentru al mai ameti.
Dupa ce fac asta, roscatul se uita imprejur pentru a analiza situatia… isi indreapta nisipul spre una dintre clonele mele… nu o nimereste din cauza genjutsului. Perfect! Acum am timp sa-mi concentrez chakra… Ridic mana dreapta si inchid ochii… dupa aproximativ 20 de secunde de stat in aceasta pozitie, in palma mea se aduna o cantitate destul de mare de chakra neagra care parca scotea scantei. Nu foloseam niciunul dintre elemente… era doar o parte a puterii mele. Putini ninja pot sa-si controleze corpul in asa fel incat atunci cand ataca sa se observa chakra… va spun pe propia piele ca e extreme de dificil.
Acum sa terminam cu teoria si sa trecem la fapte… Jutsul era aproape prefect… haide… inca putin… inca, inca… Acum! Ma apropii cu o viteza uluitoare de el si ii aplic acea lovitura “ de gratie” in splina… acela este punctual cel mai sensibil al lui din cate am observat…
Sunt fericita de ceea ce vad… rezultatul e pozitiv… Sangereaza! Dar…stai, ce mai e si asta? E doar… nisip. “La naiba!”Are un scut cel protejeaza… Perfect, acum am pierdut si jumatate de chackra si abia daca i-am facut o zgarietura. Dar, asta nu e tot pentru ca imi da o lovitura de ma arunca cam la 50 de m de cabana, oprindu-ma din cauza ca m-am lovit de trunchiul unui copac… Se pare ca mi-am fracturat cateva coaste… Mai bine de atat nu se putea! Oricum, acum stiu ce am de facut… Am sa-l ucid! Nu pot sa stau asa… imi pare rau ca trebuie sa fac asta... chiar am multe regrete in suflet… dar nu mai e nimic de facut, vroiam sa-l incetinesc dar nu a functionat.
Ma ridic in picioare, ma mai dezmeticesc si imi adun iar chakra, in acelasi mod ca si la jutsul anterior. De data asta, nu va mai scapa, nici daca ar avea el cel mai tare scut din lume… Vreau sa va spun ca am omorat un hokage cu aceasta tehnica, deci cred ca va functiona si in privinta lui…
Acum, sunt inconjurata toata de o chakra mai ceva ca negura… este cel mai intunecat si mai sumbru jutsu ce exista... Acum ochii mei cei verzi precum smaraldul, devin negri precum taciunile, parul dintr-un roz pal, in cea mai intunecata culoare, ramanand doar o singura suvita la starea ei naturala… Sunt pregatita! Ma apropii cu o viteza, atat de mare incat numai atunci cand pasesc in urma mea se poate observa o gaura cam de 1m adancime. Sunt aproape, inca putin, inca un metru si… in fata mea apare o broasca uriasa…
“ Ce naiba mai e si cu asta?” Imi opresc jutsul… Insa eu raman la fel, fara sa revin la normal… Eram tare derutata, de unde a aparut si broasca asta? Ma indepartez mai mult, si pe capul acelei dihanei ce vad? Naruto! Idiotul! Daca pun mana pe el nu mai iese o luna din spital…
-Naruto! Ce faci acolo?!? Da-te de aici daca nu vrei sa te striveasca…
Dar nu am apucat sa spun nimic ca déjà roscatul se afla langa Naruto fiind gata sa-l omoare. “Ce mai prieteni!” Am vrut sa ma indrept catre ei, dar nu mai aveam chackra, chiar daca jutsul nu a fost folosit, a fost indeajuns doar sa-l creez… O fi el cel mai puternic jutsu… dar te seaca imediat de chackra… Oricum, acum eram ingrijorata din cauza lui Naruto… “ La naiba! O sa-l omoare!”



Capitolul XV: Totul revine la normal…

-Naruto! Ce faci acolo?!? Da-te de aici daca nu vrei sa te striveasca…
Dar nu am apucat sa spun nimic ca déjà roscatul se afla langa Naruto fiind gata sa-l omoare. “Ce mai prieteni!” Am vrut sa ma indrept catre ei, dar nu mai aveam chackra, chiar daca jutsul nu a fost folosit, a fost indeajuns doar sa-l creez… O fi el cel mai puternic jutsu… dar te seaca imediat de chackra… Oricum, acum eram ingrijorata din cauza lui Naruto… “ La naiba! O sa-l omoare!”
Dar fix atunci cand era sa-I dea lovitura finala, intre cei doi s-a creat ca un fel de explozie… care nu stiu exact cum sau de unde a venit… Dar, se pare ca si broasca a cazut in aceasta escapada, creand si ea un nor de fum imens, cam de 50 de ori mai mare decat cabana in care stateam. Nu cred ca Naruto ar fi fost destul de inteligent sa puna asta la cale... “ Ia stai…” Acum am inteles despre ce e vorba… Doar ca nu puteam sa fac prea multe… nu prea mai aveam chakra… ultimul jutsu m-a epuizat… Trebuia ca brunetul sa se descurce singur…
Cu ultima forta care o mai aveam m-am indepartat de locul unde va avea loc o batalie pe viata si pe moarte… Din care nu stiu daca vor fi supravietuitori… M-am dus asadar in padurea ce inconjura cabana, mai exact intr-un stejar batran, inalt, care era acoperit in intregime de zapada… numai bun pentru a ma ascunde… Acest copac spun eu ca ar putea rezista daca s-ar folsi elementul vantului… Trebuie sa ma gandesc la toate oportunitatile; in acest moment… nimic nu ma mai poate surprinde…
E aproape dimineata… un vant domol adie printre copacii acoperiti de neaua alba, cristalina, ce face ca aceasta atmosfera tensionata in care ai putea muri in orice clipa, sa para doar un joc banal, asemanator cu cele din copilarie… cand iti imaginai ca esti hokage sau ca detii cine stie ce puteri uimitoare de care nu aveai habar… Si in acest moment mi-as dori sa intru in acea melancolie, sa ma las cuprinsa de ganduri, sa fiu iar stinghera printre portile inchise ale sufletului meu… dar din pacate asta nu se poate… trebuie sa vad urmarile acestei batalii ce tocmai are loc…
Fumul facut de acea explozie misterioasa, se cam termina… lucrurile incep sa se limpezeasca. Cand totul este la fel de clar ca inainte, il vad pe Gaara care era tinut de catre Naruto, Sasuke administrandu-I un fel de calmant… dupa culoare asa mi se parea. Si eu care ma gandeam ca o sa fie cine stie ce lupta… Dar, e mai bine ca nu s-a intamplat asta… cel putin am supravietuit toti in fata puterii roscatului… care nu cred nici pe departe ca se sfarseste aici… asta nu e nici pe departe o limita… Sincer, cred ca chakra care o detine Gaara e de 10 ori mai mare decat a mea…
Ma rog, cand observ ca lucrurile sau mai calmat, ies din padure, fiind inca sub influenta jutsului… Sasuke s-a uitat cam dubios la mine, dar si-a dat seama ca sunt doar eu, “dulcea” Sakura. Mi-as dori sa va spun cam cum arata atmosfera in care ne aflam… dar ce am putut? A sarit repede Naruto cu gura…
-Hei… cine esti? Sasuke, e inamicul!! Ce ai facut cu Sakura? Jur ca daca te-ai atins de ea o sa o platesti cu viata!
“Si eu care imi faceam griji pentru idiotul asta, mai bine murea… ne facea un bine!”
-Sunt eu idiotule! Arat asa din cauza jutsului care mai impredicat sa-l fac!
-Sakura, tu esti? Sigur nu minti?
-Naruto ca sa-ti demonstrez, iti mai dau un pumn asemanator cu cel de ziua trecuta, ala care l-ai primit pentru ca te jucai cu mingea aia de nisip, in casa!
-Gata, gata.. te cred… Sasuke nu e nevoie sa-ti fie frica, este Sakura cu siguranta…
-Idiotule...inloc sa ne demonstrezi ca n-ai creier, mai bine du-l in casa pe Gaara… Ar trebui sa-si revina din moment in moment…
Acum cred ca imi dau seama ce s-a intamplat… Cred ca urmatoare ipoteza e cea mai plauzibila pe care mi-o pot inchipui… Deci Naruto si Sasuke si-au dat seama de la inceput ca ceva e inneregula cu Gaara… Dar, pentru a nu sfarsi ca mine s-au ascuns in padure pentru a face un plan, care cred ca suna cam asa… Sa faca unul dintre ei acea broasca pe care va trebui sa stea Naruto… asta pentru a opri atacul meu… Apoi, probabil ca Sasuke s-a gandit ca Gaara il v-a omori pe Naruto, asa ca a pus niste explozibil la cativa centimetri de blond… Si apoi… ati vazut si voi ce a urmat… Unul dintre ei l-a tinut, acesta fiind Naruto, iar celalalt ia administrat serul acela… Daca acesta a fost planul, cu siguranta a fost unul ingenios… Deci, sa tin minte, Sasuke e bun la facut planuri… Asta e bine…
-Dar, vreau sa stiu! Cine a facut broasca?
-Eu… e unul dintre tehnicile invatate de la ierbivorul pervers…
-Adica… Jiraya?intreb eu curioasa pe Naruto… oare de unde gaseste numele astea?
-Da… asa-I spun eu pentru ca are o slabiciune pentru femei…
“Doamne… ce o fi fost in capul Saninului?” Stau eu acum si ma gandesc… probabil a fost interest de baiat pentru ca este gazda Vulpii cu Noua Cozi… cu siguranta… altfel nu-l vad pe el sa renunte la pervesiunile lui pentru un pusti ca Naruto.
Dar, intre timp…l-am dus pe Gaara pe o canapea, in partea cealalta a casei, care a scapat de mania roscatului. Toti asteptam trezirea acestuia… acum, pentru ca Naruto nu comenta… va pot spune ca era o atmosfera calma… Toti eram mai linistiti deoarece stiam ca Gaara o sa-si revina din acea stare…mai furioasa. Partea proasta este ca eu va trebui sa ramana cu aceasta infatisare o zi intreaga… din cauza careia Sasuke se uita incontinuu la mine… Nu suportam asta… imi urmarea fiecare miscare care o faceam… Acea senzatie ca eram urmarita din toate partile parca ma sufoca… Pana la urma nu am mai rezistat si i-am spus raspicat:
-Poti sa nu te mai uiti atata la mine?
-Doar ma gandeam… cum poate un om sa se schimbe intr-o singura noapte… Chiar ai fi fost in stare sa-l omori…
- Si ce? Vroiai sa ma ucida el primul?
Nu a mai spus nimic, indreptandu-si privirea intunecata catre Gaara… Roscatul incepea sa-si mai revina… din cand in cand mai misca cate o mana, cateodata chiar incerca sa vorbeasca… Era aproape de a se trezi...
Oricum, pana sa ajungem aici, am asteptam in curs de un sfert de ora, timp in care Naruto a si adormit… probabil consumase multa chackra sa creeze broasca aceea. Acum eram doar noi doi… eu si Sasuke… Amandoi avand copilarii groaznice, in care parintii au fost ucisi in fata noastra… Ne asemanam…In acest moment intre ochii mei si a lui, nu exista o diferenta anume ... Ambii erau negri, in care se reflecta suferinta si dorinta de razbunare…. Asa de asemanatori, dar parca foarte diferiti… Nici eu nu intelegeam acum ce era in mintea si inima mea… Oarecum, ceva ce nu am mai simtit niciodata… Dar, acum nu era nici momentul, si nici timpul potrivit pentru asa ceva… asa ca mai bine sa trecem peste acestea lucruri care depasesc constiinta mea…
Brunetul era obosit… chiar daca nu vroia sa o admita… Mai bine as fi stat doar eu sa-l astept pe Gaara sa se trezeasca… macar maine eu o sa fiu singura obosita…
-Sasuke, mai bine te duci sa te odihnesti… am sa raman eu cu Gaara… decat doi, mai bine sa fie unul obosit.
Brunetul si-a dat seama ca am dreptate, asa ca s-a asezat si el langa Naruto, a inchis ochii si a incercat sa adoarma… Nu cred ca a durat mai mult de zece minute sa o faca… Acum asadar, il astept pe roscat sa se trezeasca, fapt care nu a durat prea mult… In urmatoarele cinci minute, Gaara a deschis ochii lui albastri precum cerul de iunie… Acum, cand pentru prima data ni se intersecteaza privirile, imi aduc aminte ca, atunci cand eram mica… imi doream sa am ochii albastri… si asta doar pentru simplul fapt ca imi placea sa privesc marea… care mereu se spargea in mii de cristale cand se lovea de acele stanci inalte…

Capitolul XVI: Nebunie curata…

Brunetul si-a dat seama ca am dreptate, asa ca s-a asezat si el langa Naruto, a inchis ochii si a incercat sa adoarma… Nu cred ca a durat mai mult de zece minute sa o faca… Acum asadar, il astept pe roscat sa se trezeasca, fapt care nu a durat prea mult… In urmatoarele cinci minute, Gaara a deschis ochii lui albastri precum cerul de iunie… Acum, cand pentru prima data ni se intersecteaza privirile, imi aduc aminte ca, atunci cand eram mica… imi doream sa am ochii albastri… si asta doar pentru simplul fapt ca imi placea sa privesc marea… care mereu se spargea in mii de cristale cand se lovea de acele stanci inalte…
-Hei, te-ai trezit… ce bine, ii spun eu cu o voce blanda si calda pe care nu am mai folosita de multi ani si… parca uitand ca acesta caruia ii vorbeam in acest fel avea cu ceva timp in urma o dorinta arzatoare sa ma vada fara suflare.
Roscatul parea cam derutat… as fi vrut sa ii improspatez memoria insa ceva m-a oprit… nu stiu exact ce era acel sentiment care il aveam in mine… dar, cert este ca din cauza lui nu am putut sa-I spun lui Gaara exact cum au decurs lucrurile… Intr-un fel as fi vrut sa-I vad reactia… putea sa fie una de bucurie… sau poate de triste…in acest moment nu va pot spune exact…
Acum, pur si simplu ma pierd in privirea lui… in acel albastru senin in care se ascundea spaima… dar si tristetea… suferinta cei macina sufletul plin de rani adanci, unele dintre ele par fara leac… insa, niciodata nu poti sti ce iti pregateste ziua de maine.
Acum, ii vad chipul… este tulburat si ingrozit. Insa, nu e acea figura nebuna care o avea cu ceva timp in urma, nu stiu… e una noua… inspaimantata… Totusi, in acea figura ciudata a lui, putea sa observ si cateva priviri in care se reflecta parerea de rau… Si se pare ca nu m-am inselat deloc! Urmatoarele cuvinte nu au intarziat sa apara…
-Sakura… Imi pare rau…
Am simtit ca ar vrea sa-mi dea niste explicatii, insa nu puteam permite ca, cumva, din “ intamplare” sa afle si unul dintre ceilalti doi… Asa ca, am plecat impreuna cu roscatul, undeva in padure, intr-o poienita, ferita de ochii lumii…
Acum era dimineata… Soarele isi reia locul pe tronul ceresc, fiind acum stapan peste tinuturi… Din locul unde ne aflam noi, se vedea un rasit parca scos din basme… Soarele stand la un capat de cer, invaluit in niste nuante rosiatice amestecate cu cateva tente de galben, iesind la iveala dupa niste nori albi ce il inconjurau si incercau sa-l fereasca de ochii lumii… insa nu reuseau. Era ceva de care noi, oamenii, depindem in fiecare zi.. chiar daca suntem orbi si nu vedem asta...unii sunt asa de obsedati de bani si de propria lor imagine, incat nu se mai gandesc si la motivul existentei lor… Ma rog, nu despre asta vorbeam noi, acum mai bine sa va spun cum au decurs lucrurile intre mine si roscat…
Asadar, eu admiram acel rasarit magnific care m-a coplesit, m-a facut sa imi pierd ratiunea si sa ma las condusa de adevaratele sentimente… Gaara insa, imi urmaea fiecare miscare, fiecare clipire… nu-I pasa de steaua cereasca ce tocmai se vedea in plina amploare pe cer… in acel moment eu eram soarele pentru el…
-Si… cred ca vroiai sa-mi explicit ce s-a intamplat noaptea trecuta… ii spun eu, spargand acea tacere ce incepea sa se instaleze…
-Da… e ceva mai personal si nu imi place sa vorbesc despre asta, dar tinand cont de situatie…
-Gaara, stai… daca tu simti ca nu esti pregatit sa-mi spui sa stii ca eu nu ard de nerabdare sa aflu…
-Stai linistita… stiu ce trebuie sa fac…
Inainte de a incepe sa-mi povesteasca, a tras aer in piept a incercat sa se mai calmeze deoarece era cam agitat dupa toate cele intamplate. Eram si eu pregatita sa-I ascult povestea, si chiar daca am spus mai sus ca nu ard de nerabdare… nu prea cred ca este adevarat. Momentan, singurul lucru care mi-l doresc de la el este sa-mi spuna adevarata povestea…
-Totul a inceput atunci cand m-am nascut…tatal meu era Kazekage, asa ca el detinea controlul satului… Eu am fost nascut pentru a fi folosit ca arma secreta a satului, asa ca pentru a face asta, tatal meu mi-a facut “onoarea” de a fi gazda lui Shukaku… Asemanator cu Vulpea cu Noua Cozi, doar ca acest demon este cu o singura coada si poate controla nisipul… Tatal meu ma antrena, in rest am fost crescut de unchiul meu… care imi vorbea de dragoste, prietenie… dupa spusele lui, erau niste sentimente care le ai atunci cand vrei sa protejezi pe cineva drag… Am incercat sa inteleg dragostea… Sa le-o daruiesc celorlalti, insa, eram in ochii satenilor doar un monstru,unul care vroia sa distriga totul in calea lui… La scurt timp, tatal meu i-a ordonat lui Yasamaka… sa ma… omoare deoarece eram nefolositor.
Nu, deci acum chiar eram stupefiata… Ma astept la orice, dar nu si la asta… Proasta de mine, am crezut ca suferinta mai mare ca a mea nu exista… Chiar imi pare rau pentru el, nu-l condamn… are tot dreptul sa fie rece, inchis in el…sa nu vorbeasca cu nimeni… Insa, ceva imi spune ca el nu este asa, dupa tot ce mi-a spus, dupa toate gesturile… cam greu de crezut ca este un cub de gheata… gen Sasuke. Nu stiam ce sa fac… Creierul imi spunea ceva, inima altceva… De cand ma stiu eu actionez rational, folosind creierul… Inima nu am pus-o niciodata la inaintare, asi fi parut slaba, miloasa, ceea ce nu e bine pentru un ninja ucigas ca mine. Chiar nu stiam ce sa fac…
-Sakura… cel cu care te-ai luptat a fost Shukaku, eu nu te-as rani niciodata, chiar daca tu ai fi dispusa sa ma omori pentru ati salva propria viata.
Am lasat capul in pamant…Avea dreptate. Nu eram mandra de mine, poate nu ar fi trebuit sa gandesc asa… Chiar imi pare rau… Daca nu ar fi intervenit Naruto si Sasuke cred ca as fi facut greseala vietii mele… Cum sa omor eu un asa… suflet, bun, cald… care e mereu dispus sa ma ajute… Cat de mult egoism.. Si cat de patetic, adica eu va vorbeam mai sus despre oameni carora le pasa doar de propria imagina, vorbindui de rau evident, deoarece nu stiu sa admire natura… si prin asta puneam in evident faptul ca eram cu totul diferita de ei… insa acum mi se pare ca nu e asa… Am gandit si eu exact ca ei… Acum chiar imi era rusine de propria fapta…
Corpul meu se misca… fara voia mea… ma indreptam spre el, nu eram sigura de ceea ce vroiam sa fac. Pentru prima data in 15 ani ma las condusa de sentimente, lasand laoparte ratiunea si modul logic de gandire… acum eram numai noi trei: eu, el si acel sentiment ce era prezent in amandoi.
Era langa el… in fata lui. Cred ca si el era la fel de nedumerit ca si mine. Nu stiu exact ce a fost, dar l-am imbratisat… Da, nu visez… Chiar fac asta… nu am mai daruit niciodata nici o imbratisare. E prima data cand fac asta, ma sperie acest sentiment, imi misuna prin corp, innebunindu-mi fiecare nerv, fiecare particica… Il strang din ce in ce mai tare si… chiar daca era un sentiment extreme de ciudat, imi placea doar ca ceva nu se potrivea… nici de data asta nu stiu sa va spun ce, insa cu siguranta era ceva gresit, poate era important , poate nu… Dar acum conteaza doar acest moment… Cand stam imbratisati…
“Stai! Ce fac?” Ma desprind de el… Incep sa-mi inlatur orice sentiment care il mai aveam… Ma intorc inapoi la gandirea mea rationala. Mii de ganduri imi treceau prin cap… mintea mea arata cam in genul asta: “ Ce am facut? De ce am facut-o? Unde mi-a fost mintea? Oare gandeam? Daca am fost controlata de ceva? Chiar am fost eu?” Erau o furtuna in capul meu… nu va doresc sa aveti si voi asa ceva… Insa, totul a incetat…Totul s-a spulberat intr-o clipa.

Capitolul XVII: Prin desert…

“Stai! Ce fac?” Ma desprind de el… Incep sa-mi inlatur orice sentiment care il mai aveam… Ma intorc inapoi la gandirea mea rationala. Mii de ganduri imi treceau prin cap… mintea mea arata cam in genul asta: “ Ce am facut? De ce am facut-o? Unde mi-a fost mintea? Oare gandeam? Daca am fost controlata de ceva? Chiar am fost eu?” Erau o furtuna in capul meu… nu va doresc sa aveti si voi asa ceva… Insa, totul a incetat…Totul s-a spulberat intr-o clipa… si asta doar pentru ca am fost “intrerupti” de Sasuke:
-Scuzati de deranj, dar cred ca este timpul sa plecam de aici pentru ca…
Dar Sasuke nu a apucat sa-si termine propozitia, ca Naruto a si aparut in spatele lui, incepand sa ne tachineze pe mine si Gaara… doamne cat ma enerva pustiul asta:
-Hei, amorezilor…
-Naruto, mai taci! Poti sa vorbesti si tu macar odata cu folos?
-Domnul Atitudine e cumva… gelos? spunand asta, Naruto schita un zambet malefic pe fata lui tampa.
-Gelos? Cred ca glumesti… pe ce asi putea fi eu gelos? In plus nici nu imi place de sclifosita asta!
Imi venea sa-I dau una lui Sasuke… dintre toate cuvintele l-a gasit pe “sclifosita”. Incercam totusi sa nu ma pierd cu firea, nu se stie unde s-ar putea ajunge de la o cearta ca asta… si in plus nici Gaara nu prea era incantat de noua mea “insusire”, fapt care l-a determinat sa indrepte niste sageti din nisip, care credeti-ma… erau mai ascutite decat cele din metal…
-A… Sasuke, Gaara vrea sa ne omoare… e diabolic…Mai bine nu o mai vorbi de rau pe Sakura… cine stie de ce e stare tipul asta… poate iti face ceva cand dormi…
Naruto a vorbit intr-un mod, de nici nu ai fi spus ca el ar putea fi vreodata prieten cu roscatul… dar, insa, aceasta replica a dat bine pentru ca pe fata lui Gaara, undeva intr-un colt al gurii… s-a putut observa un mic zambet... arpoape inexistent… dar, totusi, era acolo, exista! Chiar eram amuzata de spusele lui Naruto, insa Sasuke era mai nervos ca niciodata… Se pare ca cei doi nu se intelgeau asa de bine… nu stiu cum de erau “indragostiti”… Oricum, acum trebuie sa previn o cearta care trebuie sa izbucneasca din moment in moment … asa ca intervin, schimband subiectul:
-Si… ma rog de ce trebuie sa plecam? S-a intamplat ceva?
-Dupa cum spuneam, cred ca niste ninja din Satul Sunetului au sa ajunga aici cam intr-o ora…
-De unde stii? intreba Naruto, curios de spusele brunetului…
-Nu mai conteaza… si eu simt ca se apropie ceva… mai bine ne-am grabi… nu suntem in stare sa luptam… zise roscatul pe un ton indiferent, parca nici nu ai spune ca a fost el acela care mi-a povestit copilaria lui… acela care are acel suflet bun, cald...
-Asta numai din cauza….
Dar am stiut ce avea Naruto de gand sa zica… nu puteam sa-l las sa il faca pe Gaara sa se simta prost sau vinovat de ceea ce s-a intamplat… Domane copilul asta chiar n-are creier, nu se poate controla… Chiar nu isi imagineaza ce fel s-ar simti Gaara? Asa ca , imi pun in gand sa intru peste el… sa-l impiedic sa spuna ceea ce l-ar supara pe roscat…
-Asa si acum trebuie sa plecam, asa ca Naruto mai putina vorba si mai multa concentrare pe misiune.
Naruto nu a mai spus nimic, luand-o inainte, fiind urmat de catre Sasuke care avea o expresie plina de indiferenta, care iti displacea din toate punctele de vedere, si pe langa asta, fata lui era si gazda a doi ochi care iti trimiteau niste priviri fulgeratoare… te cutremurai nu alta .
In urma am ramas eu si Gaara, care parea cam abatut avand privirea atintita in pamant, la zapada cel acoperea… Cred ca si-a dat singur seama ceea ce vroia Naruto sa spuna…”Of… de ce am un coechipier atat de tantalau?” Viata asta e asa de trista… chiar imi parea rau pentru Gaara… el nu avea nici o vina, nu a fost alegerea lui...Cand ma gandesc ca, in copilarie spuneam mereu ca am niste parinti groaznici… dar, daca ai mei erau asa… a lui Gaara oare cum se puteau numi? El care nu a fost nascut din dragoste, ca si mine, ci doar pentru un scop prostesc… Ma mir ca roscatul ii mai spune “tata” dupa tot ce s-a intamplat. Dar, acum pe mine ma framanta alt ceva care cu siguranta ar trebui sa ma ingrijoreze. Gaara stie tot ce gandesc… Cat de greu e… Oare asta sa fie tot opera demonului acela, Shukaku? Hm… sunt cam multe intrebari pe care le am in minte… as vrea sa I le adresez, insa nu vreau sa-l mai supar s-au sa ridic suspiciuni celorlalti doi. Dar, chiar si asa… cred totusi ca ar merita si el sa vada ca altii isi fac griji pentru el… asa ca urmeaza intrebarea mea:
-Hei Gaara, te simti bine? Pari cam abatut…
-Sunt bine… nu e nevoie sa-ti faci griji pentru mine…
-Gaara, nu fi morocanos, se vede de la un kilometru ca Sakura te place…Oh, ti-am zis eu sa te uiti la filmul ala pentru fete… Acolo ai fi invatat detoate… zise Naruto, avand e expresie perversa pe fata lui de tantalau…
-Naruto… esti cea mai enervanta persoana care ma vazut-o vreodata!
-Bufonule… se auzi si glasul lui Sasuke, dupa ce am sfarsit eu propozitia…
Pentru a evita o alta cearta prosteasca, am luat-o inainte, alergand printre copaci si crengile acestora… Le-am spus doar “Grabiti-va!”, iar acestia au si accelerat pasul.Nu dupa mult timp, déjà am renuntat sa mai mergem prin zapada cristalina, asa ca am luat-o din copac in copac, din creanga in creanga… La cate un suflu mai puternic al vantului, o ramura mai tremura, facandu-te sa pari nesigur, nestiind daca acea creanga e stabila sau nu. Acum, insa ma gandeam la rasaritul ce la-m vazut cu ceva timp in urma… Era asa de frumos, ar fi putut fermeca pe oricine… Acel rosu aprins… care iti dadea senzatie ca cerul este doar o hartie albastra, presurata de pete albe, si ca intr-un loc, intr-un colt, a luat foc… Era asa magnific sa te gandesti la asta… Oh… uneori chiar gandesc ca un copil, insa de fiecare data ma incanta si mai mult, chiar daca nu vreau sa o recunosc. Acum ne aporpiem de desert, cu fiecare pas care il facem, zapada e din ce in ce mai putina… pana cand dispare… Acum poti sa vezi ici cola cate un petic verde, pe care din cand in cand mai este cate o floare de un galben pal si sters… Din toate acestea trebui sa inteleg ca suntem foarte aproape de desert… Acum, daca tot vorbeam despre Satul Nisipului sa va spun ce am auzit eu despre el de la o batrana din sat… Se spune ca, cu foarte multi ani in urma, a existat un ninja, printre cei mai buni, care atunci cand era la mijlocul vietii a purtat o lupta cu un demon cu doua cozi. In acea lupta, a dat dovada de mult curanj… luptandu-se timp de doua zile cu demonul, amandoi sfarsind in acelasi mod… Ambii au murit din cauza jutsului facut de catre acel ninja… insa, atunci cand demonul s-a prapadit a lasat in urma sa acesta intindere de nisip unde a fost creat asadar, de primul Kazekage, acest Sat al Nisipului… Nu stiu cat de adevarata e povestea, insa pare plauzibila.
Si asadar, in timp ce eu v-am povestit despre Satul Nisipului, noi am si ajuns in desert… adica eram cam la 10m distant de el… Oarecum, acum inteleg de ce nu prea era Gaara incantat de misiune… Nu cred ca vroia sa vada satul asta blestemat unde i s-au intampalt atatea nenorociri…
Insa, acum ne aflam in desert… atat de cald… Numai iarna nu e aici… Parca ai spune ca nisipul asta e magic de nu ingheata la temperaturile scazute din acest anotimp. Oricum, odata cu acerasta schimbare brusca a temperaturii, nu intarzie nici plangerile lui Naruto:
-Doamne ce cald e aici! Gaara cum ai putut trai atiatia ani printre nisipul asta care arde… e prea cald!!!
-In sat nu este chiar asa, din cauza cladirilor inalte se creeaza umbra iar acolo e mult mai bine, sunt temperaturi normale…
Eh, ce s-o fi chinuit Gaara sa-I explice nu stiu… Naruto se uita de parca ar fi vazut acum cine stie ce. Se vede ca a cam lipsit de la orele de geografie. S-au mai bine spus a fost prezent, dar nu a inteles obsolut nimic… Oricum, nici nu vreau sa stiu ce scandal va face noaptea, cand o sa fie temperaturilea acelea de -0 grade. Aia da teroare…
-Ar trebui sa ne grabim, sa nu ne prinda noaptea aici… isi spuse in sfarsit si Sasuke punctual sau de vedere…
-Da… o sa murim de cald…
-Defapt de frig… Noaptea o sa fie de 2 ori mai geroasa decat cele petrecute in padure… Temperatura variaza in desert deoarece…
-Gaara, nu-ti mai bate capul sa-I explicit, ca oricum nu intelege nimic… ii spun eu, chiar dezamagita de faptul ca Naruto e asa de tantalau…
-Sakura are dreptate… se auzi dupa cateva secunde si glasul lui Sasuke, care parea atat de stins... si fara vlaga, mai bine era indiferent decat asa.
Dupa ce s-a sfarsit si aceasta discutie, care de altfel era lipsita de importanta… era doar o simpla dovada ca Naruto e mai prost decat ne putem noi imagina… Oricum, chiar si asa, e bine ca nu s-a mai vaitat pe parcursul drumului, acum fiind cam in jur de ora 2. Ne era asa de cald si eram epuizati deoarece nu era foarte usor sa mergi ore bune cand e soarele ca o minge de foc ce pare sa-si atinga limitele, incercand sa fie mai puternic, si mai puternic… pana crezi ca acolo iti vei gasi sfarsitul. In jurul nostru era numai nisip, te puteai pierde pe acolo, insa e bine ca noi il aveam pe Gaara care stie drumul… Nu ma mai mira lucrul asta, la cate poate sa faca roscatul… eh, ma rog… Dar tot gandidu-ma la dunele de nisip care le traversam, imi venise o ideea care cred eu ca era destul de buna pentru a o comunica si celorlalti:
-Baieti, mi-a venit o idée care sigur o sa va placa… O sa va scuteasca de acest soare dogoritor de care cred ca v-ati saturat.
-Mergem pe sub pamant? intreaba Naruto cu o fata de copil mic, fara creier si buimac…
-Nu…in nici un caz… Deci ideea ar suna cam asa, Gaara sa creeze un fel de umbrela din nisip, unde sa ne putem adaposti cu totii de acest soare… Bineinteles, asta doar daca chackra lui este antrenata pentru a face asta macar timp de 2 ore…
-Huh, buna ideea… acum depinde de Gaara…
-Da, Sasuke are dreptate! Ne bazam pe tine Gaara! incerca Naruto sa-l incurajeze, sau mai bine spus sa-l prosteasca deoarece el era cel mai terminat dintre toti…
-Nici o problema… spuse si roscatul intr-un final, sper ca nu l-a deranjat ideea mea…
Acum tot ce a mai ramas de facut era sa punem planul in aplicare. Gaara a creat deasupra noastra “ o umbrela gigantica”, dupa cum o numea Naruto… Mi-a palcut denumirea asta… a fost amuzanta. Acum parca era mult mai bine. Fara acel soare… In sfarsit putina umbra… Oricum cred ca chackra necesara vine de la Shukaku… sau poate ma insel, nu stiu exact sa va spun… Dar cred ca e lipsit de importanta… doar ca stiti voi cum sunt eu… atenta la toate detaliile! Dar vad ca v-ati obisnuit cu momentele mele paranoice si toate celelalte… asta e bine. Asa, acum sa revenim la desertul ce il strabateam, cu speranta ca vom ajunge cat de curand…
Toti ne simteam mai bine, pana si Naruto era mai multumit… Asta pentru ca nu comenta nimic… e bine.. pe caldura asta numai de tampeniile blondului nu aveam chef.
Dar, interesante erau pozitiile noastre… Adica Gaara stia unde trebuie sa ne duca, insa cel care statea in fata era Naruto… Ma rog, cam ciudata chestia… inca nu mi-am dat seama de ce nu este roscatul primul… sau poate Naruto este pe drumul cel bun… sincer nu stiu. “Umbrela gigantica” era destul de mare, adica era loc pentru toti in ea, si inca mai ramanea spatiu… insa Sasuke, orgolios, incerca mereu sa-l depaseasca pe Naruto… lunad-o inainte, dar nici blondul nu se lasa mai prejos… ba chiar din cand in cand isi mai arunca niste priviri fulgeratoare… Ma rog… eu stateam langa Gaara, iar intre noi doi si “gradinita” era o distanta destul de mare… hai sa spunem cam de un metru. Acum sa nu va luati dupa tampeniile lui Naruto si sa credeti ca imi place de Gaara sau ceva de genul asta… In nici un caz. Eu mereu prefer sa fiu ultima, in caz ca cineva ataca eu sa fiu “ surpriza” ca sa spun asa… as ataca din umbra, insa… cum Gaara era cel care tinea “umbrella gigantica” nu puteam eu sa fiu ultima deoarece ar trebui sa stau in soare… si asa am ajuns noi doi sa mergem impreuna… Ciudat, dupa cum v-am spus.
Am mai mers noi vreo cinci ore, nu s-a intamplat nimic deosebit. Acum insa, din pacatea noaptea isi facea aparitia si noi trebuia sa stam undeva deoarece seara, pe langa temperaturile scazute sunt si furtuni de nisip… Eram cam tensionata, deoarece m-am uitat prin imprejur si nu am vazut nici un loc unde am putea innopta.Nu stiam ce ar trebui sa facem… Roscatul m-a vazut ca sunt cam tulburata asa ca m-a luat deoparte si m-a intrebat ce am…
-Sunt cam ingrijorata… Nu stiu unde am putea dormi la noaptea…
-Asta nu e o problema… Aici am sa vin eu in ajutor…
-Adica? Ce o sa faci mai exact? nu stiu ce avea de gand… sper ca nu vreo ideea perversa sau ceva de genul asta…
-…

Capitolul XVIII: Noi descoperiri… Un plan destul de bun!

-Sunt cam ingrijorata… Nu stiu unde am putea dormi la noapte…
-Asta nu e o problema… Aici am sa vin eu in ajutor…
-Adica? Ce o sa faci mai exact? nu stiu ce avea de gand… sper ca nu vreo ideea perversa sau ceva de genul asta…
-O sa fac o cochilie de nisip pentru toti patru… o sa fie si cald si o sa ne fereasca si de furtunile de nisip…
-Geniala idee! Ce m-as face eu fara tine? ii spun lui Gaara cu o caldura ciudat de neobisnuita in voce… aveam un glas de miere ce ar fi fost binevenit in orice suflet negru si pustiu…
Dar, fara a mai adauga nimic, le-am comunicat si celorlalti ceea ce tocmai imi afirmase Gaara. Nu au fost plangeri aduse acestei idei… si asta cred ca din cauza faptului ca Naruto si Sasuke nu ar mai fi trebuit sa doarma impreuna… Oarecum, Naruto era multumit, chiar daca inainte de a impartasi aceasta idée, a spus ca nu vrea ca planul sa aibe vreo legatura cu nisipul… Totusi ma bucur ca dupa asta nu a mai comentat…
Ma rog, am mai mers noi timp de jumatate de ora, pentru a se innopta complet. Nu ne puteam permite sa mai pierdem inca cateva ore pe acolo. Deja cred ca cei din Satul Nisipului incep sa-si faca griji din pricina faptului ca inca nu am ajuns. Oricum, maine pe vremea asta, ar trebui sa fim deja acolo.
Am pus planul in aplicare, dar inainte de a intra in acel intuneric sumbru, am mai privit pentru ultima data cerul. Era de un albastru inchis, presurat de stele albe, mici care straluceau ca niste licurici pe bolta cereasca… Luna inca nu era completa, de abea aparuse pe cer... era alba precum neaua iernii si oaspetele acelui abis intunecat… contrastul era extraordinar… Un alb pur pe o fasie neagra…
O ultima privire si intru in cochilia de nisip. Dupa ce este penetrata pe toate partile, tot ce puteai sa distingi era doar culoarea neagra… Te uitai in stanga, negru… Te uitat in dreapta, negru… Aceasta era culoare ce domina acest loc… In general mie nu-mi displacea intunericul, insa acum nu-mi face deloc placere sa traiesc timp de o noapte in el…Daca te uitai atent, tot ce se mai puteai observa, erau ochii lui Naruto, de un albastru intens, si putin din privirile roscatului… Insa ochii intunecati a lui Sasuke, erau de negasit…Am incercat sa-I zaresc, dar era in zadar… Acel loc se potrivea perfect cu sufletul lui… Negru, intunecat, insetat de razbunare… Idealul pentru el…
Incerc sa nu ma mai gandesc la asta, vreau sa adorm insa nu reusesc de nici o culoare. Ma foiesc pe toate partile, in zadar… Si, pe langa ca erau si acele “minunate” conditii, mintea mea s-a intors in timp, in acea zi nenorocita, cand am avzut moartea cu ochii… Mai bine de atat nu se putea… Deja ma agitam, psihicul meu ceda cu fiecare secunda in care ma adanceam mai mult in trecut… Mintea mea nu era la fel de puternica precum fizicul… Ceva trebui sa ma trezeasca. Asta imi doream. Si acum, pentru prima data ma bucur ca Gaara poate sa imi citeasca gandurile, deoarece roscatul a simtit ca ceva e inneregula, asa ca m-a trezit.
Acum, singurul lucru pe care il vedeam erau ochii lui, acea privirea care ma calma. Mi-a strigat numele de cateva ori insa eu cu greu il puteam auzi… Am inchis ochii, m-am mai linistit, si apoi i-am redeschis… El inca era acolo, langa mine, ma privea cu… blandete. Am incercat sa-I zic ceva, insa cuvintele pur si simplu nu vroiau sa iasa… Taceam si il priveam...Ceilalti dormeau dusi… Nu aveau habar de ce se intampla aici. Atat de simplu, dar parca atat de complicat. Balanta vietii mele niciodata nu era inclinata in stanga sau dreapta… Era mereu la acelasi nivel. Nu am inteles niciodata de ce. Dar, pur si simplu, asa era…
Dar, aceasta discutie cu mine insami nu a durat prea mult, deoarece roscatul m-a luat de mana si m-a tras afara din acea cochilie. Ii puteam simti mana rece ce era pe trupul meu cald… Era asa de ciudat… acel moment cand corpul rece se intalneste cu cel cald…
Insa, acum sunt la lumina, intunericul acela nu mai exista, vantul batea atat de puternic incat misca nisipul dintr-o parte in alta… Era o furtuna de nisip… doar ca era mai slaba decat cele obisnuite locurilor acestea. Ne-am asezat la un metru de cochilie… imi era frig. Amandoi taceam, nimeni nu spuneam nimic, insa dupa cateva minute roscatul se indura sa sparga tacerea:
-Esti bine? Ai avut acel cosmar?
-Nu pot sa spun ca sunt chiar bine, adica infara ca imi e frig…
Gaara nu m-a lasat sa termin propozitia, si m-a si invelit cu o “ plapuma” de nisip… Acum parca imi era mai cald… Insa nisipul ma furnica, ma gadila pe toate partile… Dar, chiar imi placea acea senzatie… Acets lucru chiar vi-l recomand…
Ii spun un simplu “ multumesc”, la care roscatul nu schitase nici macar un gest… Dar, chiar si asa, in ciuda acestui lucru, el era mai bland ca niciodata… Poate nu o arata,insa privirea lui spunea totul… In ochii lui se oglindea sufletul… cu suferinte, dar si bucurii. Acum as vrea sa-I pun cateva intrebari. Nu mai pot rezista, cu fiecare minut care il petrec alaturi de el devin si mai curioasa.
-Gaara… de ce,de ce faci asta?
-Sincer, nici eu nu stiu…
Dar, ce vad? Un bolovan de nisip se indreapta catre Gaara… Il avertizez, insa el nici macar nu se uita in directia accea, inchid ochii… Imi e frica, pentru prima data in 9 ani. La impact s-a auzit ceva… nu vreau sa stiu ca totul s-a sfarsit asa… Imi e frica. Nu vreau, pur si simplu nu vreau! Stau asa timp de 30 de secunde… Apoi deschid unul dintre ochi. “Multumesc doamne!” Era acolo, langa mine. Dar nici de data asta nu schita nici un gest, doar privea inainte, la ce nu stiu…
-Sakura, nu trebuie sa-ti faci griji in privinta mea…
-Dar… cum de…
-Shukaku… el ma apara de orice, asa ca nu e nevoie ca eu sa actionez… Daca as muri, si el s-ar duce.
Acum inteleg! Deci in momentul impactului, ceea ce s-a auzit a fost ciocnirea dintre bolovan si nisip. Interesant… nu mi-as fi imaginat niciodata asta… Oarecum nu sunt surprinsa… Adica am vazut eu altele si mai si decat acest fleac. Insa, din nou, gandurile mele au fost intrerupte de catre roscat…
-Stii ce gandeste Sasuke despre tine?
-Da… scifosita, enervanta, ingamfata, infumurata, ipocrita, imatura… mai continui? ii spun eu pe un ton sarcastic, dar totusi si curios… Ce il interesa pe el gandurile lui Sasuke?
-Aha… inteleg.
Gaara e din ce in ce mai ciudat. Nu imi place cand vorbeste doar pentru el… Oricum, nu am inteles de ce a pus aceasta intrebare... De raspuns nici nu mai zic… voi ce ati priceput din spusele lui? Ma rog, nu vreau sa-l intreb pentru ca imi va spune ceva care iar o sa ma bage in ceata. Mai bine las totul asa, si schimb subiectul.
-De ce nu esti si cu ceilalti la fel de… bland si protector cum esti cu mine?
Intrebarea mea a trezit interesul roscatului… si pentru prima data de cand am inceput aceasta conversatie, a facut si el un gest… Si-a intors capul spre mine, privindu-ma cu o oarecare curiozitate. Nu prea stia ce sa-mi raspunda… Parea cam nelamurit… Sau poate nici el nu stia raspunsul… A stat fara sa zica nimic timp de cinci minute… Am renuntat… ar mai fi putut sta asa inca o ora, deci nu ajung la nici un rezultat… Sa ma gandesc si eu la o intrebare la care ar putea si el sa-mi raspunda… Dar, nu am apucat pentru ca mi-a luat-o el inainte:
-Sakura… de ce pui asa de multe intrebari?
-Pentru ca… pur si simplu sunt curioasa, as vrea sa aflu si eu mai multe despre tine…
-Ce rost are? Nici pe tine nu te cunosti…
Inca il priveam… In ochii lui se putea citi sinceritatea… Era adevarat, eu nu-mi cunosc propria persoana … d-apoi sa stau sa o descopar pe a lui… Urasc cand are dreptate… Adevarul asta e asa de crud cateodata, uneori prefer sa traiesc in minciuna decat sa ma chinuie adevarul.
-Se intesifica furtuna, mai bine am pleca de aici… Haide!
Spunand asta, Gaara lasa acea “plapuma de nisip” sa cada jos, in timp ce eu incercam sa ma ridic… E adevarat ca vantul devenise mai puternic fata de atunci cand am iesit. De abea puteam sa vad pe unde merg… era asa de complicat… Am incercat sa imi acopar fata pentru a nu imi intra nisipul in ochi…dar, asa nu utea sa vad pe unde merg… Gaara vazand ca nu prea ma descurc, m-a laut de mana si m-a tras dupa el, pana cand a vazut ca suntem in siguranta mi-a dat drumul. Acum eram asadar in acea cochilie… Din nou intuneric… Eram nelinistita insa glasul bland al roscatului nu a intarziat sa apara:
-Sakura, incearca sa dormi… inchide ochii si gandestete la ceva frumos.
Am aprobat din cap, si am inchis ochii… A spus sa ma gandesc la ceva frumos… Cam greu, nu prea erau lucruri asa de minunate in viata mea… Am stat sa ma gandesc la acel ceva ce ar fi putut fi frumos… Insa, in timp ce cugetam ma luase somnul… Acum iar sunt in acel abis al gandurilor… Peste tot se aflau numai imagini ce apartineau trecutului…

Capitolul XIX: Revederea…

Acum e din nou dimineata… Deschid incet ochii, uitandu-ma prin prejur. Cei doi dormeau, in timp ce Gaara avea privirea atintita spre o partea a cochiliei… O fasie de lumina stralucea pe fata acestuia, luminand-o si lansadu-I trupul sa se scalde in inturic. Ochii lui conturati cu un negru intens sclipeau ca doua diamante in acea raza de soare...
Roscatul inca nu a observant ca sunt treaza, se pare ca mintea lui era cufundata in ganduri… Incerc sa-I distrag atentia spunandu-I “Buna dimineata”, insa acesta nu-mi raspunde si nici nu se misca din pozitia lui… Nu cred ca m-a auzit, dar nici nu mai incerc pentru a doua oara.
M-am dus langa Naruto si Sasuke cu scopul de ai trezi, insa brunetul nu dormea, in timp ce Naruto era plecat in tara viselor. In timp ce ma gandeam de ce statea Sasuke treaz, incercam sa-l trezesc si pe Naruto, dar la vederea mea blondul a tras o sperietura zdarvana… Cine stie ce visa…
Nu am mai apucat sa facem obsolut nimic, deoarece vocea ingrijorata a lui Gaara se facu auzita, in timp ce aceasta se pregatea sa iasa din cochilie:
-Sa mergem, suntem in intarziere cu o zi…
Toti l-am urmat, iar dupa ce ne-am dezmeticit de tot, am pornit la drum. Soarele nu era la fel de puternic precum ziua precedent si asta pentru ca acum era dimineata. Dar, din cauza aceasta, nu a mai fost nevoie ca Gaara sa creeze acea “umbrela gigantica”.
In timp ce Naruto isi spunea parerile “de bine” legate de “cazarea” noastra de noaptea trecuta, eu ma gandeam ce o sa gasim ca scuza pentru Kazekage. Adica, el este tatal lui Gaara si nu putem sa-I spunem ca am fost atacati de fiul sau. Dar, nici nu am vrut sa deschid aceast subiect, in primul rand pentru ca roscatul s-ar fi simtit prost, dar si pentru ca Naruto ar fi trebuit sa spuna cine stie ce tampenii.
Acum, gandidu-ma la asta, ma intrebam ce este cu Sasuke. Adica, nici Gaara nu e asa de tacut ca el… si pot spune ca roscatul a trait o tragedie mai mare decat a brunetului… Ceva nu e bine aici. Insa, cel mai ciudat este faptul ca, atunci cand am plecat din Konoha, ochii lui exprimau independenta, dorinta de razbunare, indiferenta… Mai multe lucruri, insa acum poti sa vezi doar suferinta si tristete… Nu stiu exact ce s-a intamplat cu Sasuke, insa nu m-ar deranja sa aflu.
Dar, sirul gandurilor mi-a fost intrerupt de catre roscat, care a facut o afirmatie destul de ciudata:
-Suntem urmariti…
-Ce?!? Cum ar putea cineva sa ne urmareasca in mijlocul desertului? Cred ca soarele ti-a prajit creierul! se auzi si vocea lui Naruto…
Dar nimeni nu a mai apucat sa spuna ceva deoarece in fata noastra se forma o explozie cam de vreo 10 m… Totul a fost asa de rapid incat nici nu am apucat sa vad ce s-a intamplat, mai ales pentru ca in urma acelei explozii s-a format o gramada de fum. Singurul lucru care am putut sa-l facem a fost de a ne ascunde dupa o duna de nisip. “Perfect, numai asta nu ne trebuia” gandeam eu in timp ce ma pregateam sa ii vad pe noii inamici.
Asteptam…Lucrurile au inceput sa se mai limpezeasca, fumul aproape a disparut, tot ce am putut distinge erau trei siluete care se apropiau de noi. Am fost dea dreptul socata cand le-am vazut chipurile! Erau Kaito, Mimikimarou si Kaori, cei trei ninja din padure. Nu imi placea deloc situatia… Si pe langa asta, si ceilalti erau la fel de socati ca si mine, in special Naruto care daca nu il tinea Sasuke, mai avea putin si se ducea la ei ca sa-i ia la intrebari.
Dar, chiar in momentul acela in spatele nostru a aparut Kaito, gata sa-l atace pe Naruto. Nu prea era o situatie roz! Era asa de rapind incat daca m-as fi bagat intre cei doi, am fi iesit si eu si Naruto raniti. Dar, am avut mare noroc ca nisipul lui Gaara, care a fost indeajuns de rapid pentru a opri atacul. Kaito vazand ca este prea aproape de pericol, se intoarse imediat la echipa lui.
-Ce cautati aici? Am crezut ca v-ati pierdut de senseiul vostru…
-Naruto, idiotule! Inca nu ti-ai dat seama ca a fost o inselatorie? se rasti Sasuke la el…
-Inselatorie?!?
Saracul Naruto, era asa de derutat. Nu avea nici cea mai vaga ideea despre ceea ce se intampla. Dar, pentru ca blondul nu stia inca pe cea lume se afla, trebuia sa-l protejam de atacurile noilor nostri inamici.
-Ce vreti? incerca Sasuke sa afle cateva detalii despre atacul celor trei.
-Am venit sa ne luam revansa! Credeati ca puteti scapa atat de usor? spuse Mimikimarou pe un ton revoltator.
M-a bufnise rasul. Chiar cred ca o sa aibe vreo sansa impotriva noastra? Chiar daca Kaito are ceva abilitati dezvoltate…dupa cum am mai spus, intr-o lupta nu doar viteza conteaza. Este cam stangaci deci va cadea repede. Cred ca cam e timpul sa ii invat cateva lectii pe tancile astea care se cred asa de puternici.
-Am sa termin repede cu voi! Sa nu credeti ca daca sunteti copii o sa am mila!
-Sakura! De data aceasta lasa-i pe mana mea, nu m-am mai jucat de mult… spuse Gaara pe un ton care ar fi speriat pe oricine.
Se pare ca roscatul are un plan. As vrea sa vad cum o sa actioneze, asa ca il las pe el sa lupte. In schimb, Sasuke si Naruto nu faceau nimic, se uitau la aceste scene, asteptand sa vada continuarea.
-Sa-i dam drumul atunci.
Gaara se aporpie din ce in ce mai mult de ei, oprindu-se undeva la o distant de 10m de cei trei. Si-a incrucisat mainele, spunandu-le ca le asteapta atacurile. Mimikimarou era dea dreptul enervat de atitudinea roscatului, asa ca a fost primul care l-a atacat. A inceput cu aruncatul catorva kunaiuri, probabil pentru a testa puterile lui Gaara. Insa, nu a reusit mare lucru pentru ca nisipul l-a protejat si de data aceasta. A mai incercat asta din nou si din nou… vazand ca nu functioneaza a incercat sa faca si altceva. A pus un kunai in partea s-a dreapta, si un shuriken in cea stanga. Dupa asta, a facut inca 50 de clone shuriken si 50 de kunaiuri. Toate le indrepta spre Gaara. Nici aceasta tehnica nu functionase deoarece toate se opreau in nisipul lui. Dar, in timp ce roscatul se concentra pe atacul lui Mimikimarou, Kaito il ataca pe la spate. Isi folosi viteza, si incerca sa-l loveasca insa piciorul acestuia lovi doar nisip… Baiatul a fost dea dre