Shadows and Dust [+16]

[Kita]

Chapter three: Riddle me this, Riddle me that

Cred ca au trecut cateva zile de cand ne-am blocat in casa asta imensa. Imi era deja dor de mama, m-am trezit de dimineata cu o pofta incontrolabila de clatite. Stateam asa in pat si ma gandeam, aveam vreo doua sau trei bucatarii in casa asta si aveam frigiderele pline, noroc ca stiam cat de cat sa gatesc. M-am sculat brusc din pat si am alergat spre camera lui Steph, nu trebuie sa mentionez ca am cazut atunci cand m-am ridicat din pat, mi-am zgariat tot piciorul. Am dat buzna peste Steph si Alexandre.
”Scuze Alex, am nevoie de Steph putin.”
Alex mi-a zambit abrobator, el statea in pat si citea o carte , in schimb Steph dormea . Am inceput sa zgaltai patu, sa o gadil. Dupa lungi chinuri s-a sculat cu o fata foarte adormita, buclele ei perfecte erau imprastiate in toate sensurile.
”Haide Steph sa facem clatite!” am zis eu cu un zambet imens.
”Clatite?” au intrebat si Steph si Alex in acelasi timp, se pare ca nu eram singura fana a clatitelor din aceasta casa.
”Yes! Vrei si tu , iti facem si tie Alex!”
”Mersi, sa ma chemi cand sunt gata.” a raspuns baiatul zambind scurt, am luat zambetul ca pe un compliment suprem, avand in vedere cat de rar zambea Alex.

Nu am mai fost niciodata intr-o bucatarie asa imensa, avea doua frigidere pline cu mancare , dulapuri tot asa pline cu mancare. Am luat ingredientele care imi trebuiau si un pliculet de frisca. Ce era mai bun in lume decat clatitele umplute cu finetti si cu frisca deasupra?
”Baby, ia frisca asta si prepar-o pana cand amestec eu aici ingredientele.”
”Eu nu stiu sa gatesc, cum arrr trrrebui sa fac frrisca?”
”Scrie pe spate.”
M-am intorsc cu spatele la ea si am inceput sa adaug ingredienetele, patru oua, trei sute ml de lapte , trei lingurite de zahar, etc.
Aproape adaugasem toate ingredientele, cand un baiat isi baga curios capul in bucatarie, in secunda aia am auzit mixerul cum zgaria castron si toata frisca a zburat in camera. Eram toti trei plini din cap pana in picioare de frisca.
Daren a inceput sa rada foarte zgomot, avea un ras foarte amuzant, incat am inceput si eu sa rad cu toata pofta. A venit usor spre mine si a luat cu degetul niste frisca din parul meu.
”Dar vai , ce dulce esti azi.” a zis el pe un ton glumet care m-a facut sa rosesc, l-am atins usor pe umar zambind.
”Cea mai clatita dintre clatite.”
”Vrei sa te ajut , ma descurc cat de cat in bucatarie?!”
”Chiarrr te rrroog , eu sunt un dezastrrru.” a raspuns razand Stephenie si a plecat din camera , probabil la baie sa isi curete frisca din par.
”Eu zic sa faci tu frisca , pana amestec eu aici toate ingredientele.”
”Desigur, sefa.”

Aveam un zambet destul de tamp pe fata, ma intelegeam asa bine cu Daren , era ceva supranatural. Ne cunosteam de cateva zile si totusi spuneam glume , radeam impreuna de parca ne cunosteam de o vesnicie, e ciudat cum o situatie complicata poate aduce oameni impreuna.
Am incalzit tigaia si am pus compozitia cat pentru o clatita acolo, stateam plictisita langa aragaz asteptand sa se faca, deodata am simtit respiratia lui calda pe ceafa mea, era in spatele meu.
”Vrei sa te ajut sa le intorci?” a pus mana pe mana mea, am simtit fiori in tot corpul.
”Daaren ! Cutie , faci clatite? Vrei sa te ajut?”
Ne-am intors amandoi deodata, simteam ca imi vine sa vars , acolo era Krystal imbracata intr-o rochita de noapte din matase , decoltata si scurta, zambind pervers.
M-am uitat la mine, aveam niste pijamale comode si largi cu o pisicuta imprimata pe ea. Mie personal mi-se parea adorabila, dar sincer, de ce te-ai imbraca asa daca dormi? Incepeam sa o detest pe Krystal din ce in ce mai mult.
”Pai, defapt o ajut pe Amee..”
Fata blonda nu avea de gand sa se lase asa usor , se apropie de el cu o fata inocenta , il atingea cu mainile ei , incercand sa-i atraga atentia cu corpul ei acoperit doar de micuta rochie de noapte.
”Facem clatite doar pentru patru persoane, trebuia sa ma anunti din timp ca vrei!” am raspuns eu pe un ton copilaros.
” Ah pei si pentru cine ca eu va vad doar pe voi doi?!”
”Pey , eu , Steph, Alex si Daren.”
”Super, dar vreau sa stau doar asa cu voi , eu si asa nu mananc clatite , ingrasa!” se uita la mine cu sprancena dreapta ridicata, stiu ce insinua, dar eu doar am zambit. O sa ma razbun cand nu se asteapta.
***
Eram toti adunatii in sufrageria uriasa, Daisuke a gasit o colectie de DVD-uri cu filme destul de noi, asa ca ne-am hotarat sa ne adunam cu toti si sa ne uitam la un film , ecranul mare de plasma trebuia folosit nu ?
Dupa cateva certuri ne-am hotarat sa ne uitam la un film de groaza: House of wax (Casa de ceara). Il mai vazusem, erau un film destul de bun si era un prilej bun sa ne cunoastem mai bine.
Desigur Krystal statea in bratele lui Luis, vrand sa para speriata .
”Vaaai LUIIS, mie frica.”
”Krystal, vrei sa stii parerea mea personala? Mai taci!” se rasti Noelene enervata la ea, aproape toate fetele din casa si o parte din baietii erau deja satuli pana peste cap de Krystal. Numai Luis parea sa o mai suporte, chiar parea putin indragostit de ea.
Eu mancam niste nachos impreuna cu Steph si Daren si urmaream filmu cu gura cascata, asteptand sa vedem cine supravietuieste in timp ce Daisuke manca popcorn foarte zgomotos.
” Aoleo da omora-l odata!” zise el deodata aruncand cu popcorn in televizor.
Am inceput sa rad , Daisuke s-a uitat pentru o secunda la mine si amandoi radeam fara niciun sens , toti se uitau la noi destul de ciudat, cum doi oameni care se uitau la un film de groaza puteau sa rada?! Dar asta era specialitatea mea , adoram filmele de groaza pentru ca puteam sa rad din tot sufletul la ele.

Imediat dupa ce se termina filmu, toata camera incepuse sa se clatine cu totul, unele obiecte chiar explodau era un haos de nedescris, arata cam cum a fost prima data cand mi-am folosit puterile, dar nu eram eu de vina.
”Controleaza-te Darkmist!” tipa Krystal pe un ton arogant.
”Nu e vina mea..”
M-am ridicat in picioare si am inchis ochii, simteam energia cum trece prin mine, am ridicat usor mainile , facand niste gesturi simple si usor usor, totul a inceput sa se opreasca . Respiram usor, pierduta in ganduri , dupa vreo zece minute am reusit sa opresc totul , iar cand am redeschis ochii am vazut persoana care ne-a adus aici , statea in fata mea. Imi venea sa tip , dar m-am abtinut , inghitind in sec , frica care o simteam.
A inceput sa bata usor din palme, si am oftat usurata.
”Se pare ca te descurci destul de bine.”
Imi muscam buza inferioara si imi treceam mana prin par nervoasa, nu stia exact ce sa-i spun , puteam sa spun ceva fara sa par ca o copilita mica si prostuta? Am hotarat sa tac din gura , ma uitam un pic confuza.

”Fantezii, Vise , Amintiri
Ascund ale mele Mistere.
Istoria din pierdute priviri
Un raspuns nou va cere.
Inceputul din ÅŸoapte
Se gaseste in carte.”

Vocea se auzea puternic ca un ecou, dulce ca un cantec, ca o poezie melodioasa. Parca ne povestea ceva din trecut, ma uitam cum a disparut dinou fara urma , versurile imi rasunau in cap , dar nu prea puteam sa inteleg ce vroia sa spuna, insa mie imi parea ca seamana cu un fel de ghicitoare.
”Ce a vrut sa spuna prin asta?” intreba Caleb deodata rupand linistea inmormantala care ne inconjura.
Ma uitam la el , citeam toate gandurile , dar nimeni nu parea sa inteleaga ce vroia aceasta fiinta prin aceasta poezie. Eram confuza? Nimeni nu s-a gandit la o ghicitoare?
”Poate e un fel de ghicitoare?”
Nu mi-am dat seama , dar vocea mea tremura. Aceasta escapada, faptul ca am oprit acel cutremur m-a obosit fizic mai mult decat credeam.
Steph se juca cu o suvita din parul ei rosu, statea foarte concentrata, parea total pierduta in lumea ei proprie. Ma uitam la ea confuza , gandeam pe franceza si nu intelegeam decat bucatele din ce se intampla in capul ei. Asta era partea proasta in a citi gandurile oamenilor din alte tari , aveau limbi diferite pe care eu personal nu le stiam.
I-am urmarit fiecare miscare, poate intelegea ceva , fata ei a devenit deodata luminoasa, ochii verzi sclipeau cu multumire. Mi-a zambit, afisandu-si toti dintii albi si perfecti , era multumita de ea.
”Crrred ca stiu ce vrrrea sa zica!”
”Lumineaza-ne si pe noi...” a spus pe un ton entuziasmat Benjamin.
”Oui...