Shadows and Dust [+16]

[Kita]

A/N:Ms LoveNight, I know you're my fan ! >:D< Am corectat greaseala dinou, in calculator am uitat sa corectez si deaia. Oricum o sa postez mai des acuma ca sa recuperez.

Chapter two: Hiding behind a mask

M-am intors cu o privire mirata, ochii mei mari si caprui ii studiau fiecare miscare a acestei fiinte misterioase. Era destul de inalt, cu o roba neagra care ii acoperea tot corpul, nu iti puteai da seama daca era femeie sau barbat. Avea gluga pe cap si o masca foarte interesanta care ii acoperea fata. Ma uitam cu gura usor deschisa, dar nu ma puteam abtine, masca care ii acoperea fata era alba si cu niste semne tribale negre , mistice. M-am uitat in jurul meu , toti pareau uimiti de aceasta fiinta interesanta care nu parea sa fie nici femeie , nici barbat.
”Nu puteti iesi de aici, incercati cat vreti dar nu puteti.” fiinta facu o pauza scurta si apoi continua ”Cred ca va intrebati acum de ce v-am adus pe toti aici. Cu toti sunteti speciali, nu-i asa Abby? Vedeti voi, Abby are o putere foarte ciudata, poate simti puterile altor persoane , speciale ca ea , iar cu o simpla atingere le poate neutraliza.”
M-am uitat la Abby, era o fata slabuta si blonda , foarte timida, care se uita foarte mirata la persoana care parea sa stie atatea lucruri despre ea.
”E adevarat.” zise ea cu o voce subtire si inspaimantata.
”Acesta casa are un blestem, eu o sa va dau o serie de indicii si ghicitori iar daca voi ve-ti lucra ca o echipa si le ve-ti rezolva , ve-ti iesi din aceasta casa. Abby te rog sa ne impartasesti si noua puterile oamenilor din jurul tau , nu ca eu nu as stii deja.”
” Ahh...bine. Amee are niste puteri impresionante cu gandul: telepatie si telekinezie si poate chiar si forma campuri de energie , foarte impresionant , nu am mai simtit pe nimeni cu un dar asa dezvoltat. ” Am simtit cum rosesc, eram probabil ca o rosie, numai stia nimeni inafara de mama de acest lucru, ma simteam ciudat , parca cel mai mare secret al meu a fost dezvaluit. Nu am avut timp sa ma ingrijorez prea mult pentru ca Abby a continuat.
”Darius vede in viitor , dar doar portiuni mici si nu sunt mereu precise. Benjamin controleaza cele cinci elemente, cea ce e remarcabil. Stephenie se poate face invizibila, poate chiar trece prin pereti si alte lucruri materiale atunci cand e invizibila. Alexandre poate intra in mintea cuiva cauzand durere, pierderi de memorie si chiar lesin. Noelene se poate teleporta in spatiu. Luis are o forta fizica uriasa, nu am mai intalnit la nimeni asemenea forta. Krystal absoarbe energia si o transforma in forta fizica. Daisuke dispune si el de forta fizica dar nu asa mare ca Luis , in schimb se vindeca foarte repede. Caleb are o viteza extraordinara , iar Daren are o combinatie de puteri , o vedere foarte dezvoltata ; poate vedea prin lucruri si de la foarte mare departare, poate urmari pe oricine si dispune de o inteligenta supraumana.”

Dupa ce a terminat de zis , toti ne uitam unii la altii cu niste priviri uimite sau chiar putin speriate. Unii oameni din aceasta camera puteau face niste lucruri cu adevarat speciale si extraordinare. Eu mereu am fost singura cu puteri pe care o cunosteam infara de mama, ma simteam usor intimidata de aceste persoane pe care nu le cunosteam si care imi puteau face lucruri groaznice, inimaginabile.

”Dupa cum vedeti, eu port o masca fizic, dar toti oamenii din aceasta incapere, poarta o masca. Va prefaceti in fiecare zii, nimeni nu va cunoaste cu adevarat. Eu macar va arat ca ma ascund, insa voi , sunteti vicleni, pareti sinceri , va ascundeti cu zambetul pe fata. Dar nu o sa mai dureze mult asta, o sa formati un cerc si fiecare o sa puneti o intrebare pe rand la care toti sunt obligati sa raspunda sincer. Asta era prima voastra provocare.”
”Si daca mintim?”intreba Krystal pe un ton arogant.
”Crede-ma ,o sa regreti... Intre timp, va rog sa va faceti comozi, dispuneti de toate lucrurile pe care vi le doriti inafara de legatura cu oameni de afara. ”

Aceasta ultima fraza iar persoana misterioasa disparu, lansand in urma ei o tacere dureroasa. Eram cu totii uimiti, cel putin eu. Eram disperata sa ies din casa asta blestemata, nu putea sa pierd atata timp, mama o sa se ingrijoreze, viata ei nu avea niciun sens fara mine, nu puteam sa-i fac asta tocmai ei.
”Eu zic sa facem cum a zis ...chestia aia daca vrem sa mai iesim de aici.”
Era pentru prima data cand l-am auzit si ascultat pe Benjamin vorbind, era foarte hotarat. Ne-am asezat cu toti in cerc in sufrageria uriasa, unde chiar aveam loc , la inceput au fost cateva intrebari banale , cum ne cheama , cum ni-se spune . Nimic prea interesant. Pana cand a venit randul lui Darius Black sa puna o intrebare.
”Ce v-a marcat pe voi ca persoane in trecut?”
Ma uitam in gol, era logic , Darius vedea viitorul, de aceea era interesat de trecut. Trecutul si prezentul schimba viitorul, erau in stransa interactiune, si ca sa intelegi cu desavarsire una din ele , trebuie sa le intelegi pe toate.
”Pe mine m-a marcat singuratatea.” am raspuns eu pe un ton melancolic.” Faptul ca eram altfel, secretele ma inebuneau. Ma simteam ca o ciudata, cineva care nu o sa se potriveasca nicaieri , niciodata.”
Unii se uitau ciudat la mine, nu intelegeau exact ce era in mintea mea, le auzeam gandurile superficiale , ei se considerau mai presus de restul lumii, considerau chestia asta un dar , nu un blestem. Insa Alexandre parea sa ma inteleaga, dadu usor din cap si incepu sa povesteasca una din cele mai triste povestii pe care le-am auzit vreodata.
”Parinti mei m-au alungat, m-au aruncat ca pe un caine cand au aflat ce lucruri ingrozitoare pot face. Le era frica de mine , credeau ca o sa-i omor pe toti, dar eu pur si simplu nu ma puteam controla. Eram la inceput si ei m-au abandonat.”
”Saracutul de tine.” exclama Krystal cu o privire de catelus.
”Nu am nevoie de simpatia ta, am trecut peste.” raspunse el , scurt si rece .
I-am zambit, poate ca el era singura persoana care intelegea cu adevarat ce calvar era sa treci prin o astfel de experienta. Desigur ca erau multe povestii triste, de exemplu : Daren , i-a fost omorata familia si el a razbunat-o, dar de atunci e mereu pe fuga si numai are pe nimeni apropiat. Si desigur, Abby , care a fost abandonata de mica, a crescut intr-un orfelinat amarat din Germania si a fost mereu singura.
Dar in rest, toti pareau sa aiba vietii destul de fericite, traiau alaturi de oameni normali, purtau mastii. Avea dreptate persoana care ne-a adus aici. Traiam vietii false, fara scop, ascunsi sub masti.
***
Erau atat de multe camere in aceasta casa, dar din cate am observat noi numai un coridor era rezervat dormitoarelor, erau sase, asa ca ne-am hotarat sa stam doi cate doi in dormitor. Erau niste camere imense cu doua paturi mari si baie imensa. Erau niste conditi de lux, si totusi nu ma simteam deloc binevenita in aceasta casa.
Ne-am hotarat , ca totul sa fie corect, sa tragem la sorti cum sa dormim. Ca sa nu se auda prea multe comentarii, oricum nu ne cunosteam prea bine intre noi.
Dupa tragerea la sortii s-a hotarat:
Amee-Darius
Luis-Daisuke
Stephenie-Alexandre
Caleb-Noelene
Benjamin-Daren
Krystal-Abby

M-am distrat, privind expresia dezamagita de pe fata lui Krystal, era singura fata care a cazut in camera cu alta fata, saraca Abby , o sa trebuiasca sa-i suporte toate fitele. Am oftat usor, as fi preferat sa fiu in camera cu Steph, macar o cunosteam cat de cat si ne intelegeam destul de bine. Nici nu stiam exact cine era acest Darius, stiu doar ca putea sa vada in viitor si ca era blond.

Cand am intrat in camera cu bagajul meu dupa mine, baiatul era deja acolo. Mi-a zambit. Nu observasem chestia asta , dar era foarte dragut. Avea un par blond, aranjat in toate directiile , de parca nu-i pasa si niste ochii verzi foarte frumosi. Era inalt , destul de bine facut, parea foarte prietenos .
” Eu sunt Darius Black, cel care vede in viitor” zise el intinzand mana.
”Amee Darkmist” am raspuns sec si destul de rece, nu am vrut sa sune chiar asa de urat , mai ales cand el mi-se parea un baiat chiar foarte dragut si prietenos.
”Tu esti din America nu? Parca asa am retinut...living the American dream huh? Eu sunt de aici din UK , doar ca vin din Wales.” zise acesta cu un zambet pe fata.
”America nu e asa de glamuroasa cum pare, e chiar banala , daca locuiesti acolo. Nu te supara ca te intreb , dar cum e sa vezi fragmente din viitor?”
” Ca si America, nu e asa de cool cum pare. Devine foarte frustrant, mai ales ca daca cineva isi schimba idea sau parerea , tot viitorul se schimba, am facut cateva presupuneri gresite la viata mea.” raspunse el pe un ton usor intristat.
Am cascat, simteam cum mi-se inchid ochii, drumul cu avion chiar ma epuizase, si toate informatiile astea noi, trebuia sa ma obisnuiesc cu idea.
”Vad ca esti obosita, ar fi bine sa te culci.”
”Da, asta cred ca o sa fac. Noapte buna.”
”Somn usor.”