Shadows and Dust [+16]

[Kita]

A/N:Well yeah, din cauza problemelor care le-a avut site-ul, cele doua ficuri ale mele au fost sterse . Asta este, s-a mai intamplat odata asa ca asta e! O sa incerc sa le repostez. O sa fie greu, dar o sa incerc.

Ze' Characters
Boys

Daren Matthew

Luis Xavier

Caleb Hamilton

Alexandre Vespasien

Daisuke Tanaka

Darius Black

Benjamin Mauro

Girls

Amee Darkmist

Stephenie Gervaise

Krystal Larsson

Noelene Tamsen

Abby Blanch

Shadows and Dust

Chapter one:And so it all begins

”Amee, trezirea! E deja 11 si ai o scrisoare .” o voce familiara imi suna in cap. Era mama. M-am ridicat usor din cap si m-am indreptat somnoroasa spre baie. Parul meu saten era in toate directiile posibile, arata ca o capita de fan. m-a bufnit rasu. Mi-am luat peria si am inceput sa ma chinui sa-l desfac. Vedeam in oglinda cum faceam diferite fete atunci cand ma durea. Dupa cateva minute de chinuri , in sfarsit aratam si eu a om.

Am coborat rapid treptele in forma de spirala, intre timp m-am impiedicat de vreo trei ori. Am mentionat vreodata ca sunt cea mai impiedicata persoana pe care o ve-ti cunoaste vreodata? Nu? Mentionez acuma.
Mama se uita la mine cu o expresie amuzata, tocmai terminase de facut clatitele. Era vara, insa vremea era ca deobicei destul de ploioasa si mohorata, doar era Olympia. Ploaia nu ma deranja chiar deloc , imi placea , mai ales ploile marunte si calde de vara. Era minunat sa te plimbi in ploaie.
”Iar te-ai pierdut in timp si spatiu?”
”Ce? Ah, ma gandeam doar.” am raspuns , asezandu-ma la masa si luand vreo doua clatite din farfurie.
” Ai primit o scrisoare.” raspunse aceasta inmandu-mi un plic alb cu un scris negru . Olympia Highschool. De ce primeam scrisori de la scoala in mijlocul veri. Parca rezolvase mama problema cu absentele nemotivate. Am rupt plicu intr-un mod haotic, mai bine zis am devorat hartia, si am deschis scrisoarea. Era un scris foarte formal de calculator care ma informa ca am fost aleasa pentru o tabara in Anglia. La o casa foarte veche care a apartinut unui conte , cu un nume prea complicat.
”Ce ciudat, nu m-am inscris la nimic de genu asta.”
”Poate , a fost un fel de extragere din toti elevi liceului sau ceva in genu”
”Poate..”
”Nu ai nimic de pierdut , eu zic sa te duci. Pleci in cateva zile , trebuie sa te pregatesti.”
”Chiar asa vrei sa scapi de mine?” am raspuns eu razand cu gura plina de clatite. Am simtit privirea dezaprobatoare care mi-a aruncat-o mama. Era doar o gluma, stiam ca mama ar face orice doar ca sa-mi fie mie mai bine. Nu era usor sa fii intr-o lume normala cand tu erai diferit. Foarte diferit. Mama si eu , eram niste oameni speciali, asa zicea mama , dar pentru mine de multe ori parea mai mult ca un blestem decat o fericire . Aveam creierul mult mai dezvoltat decat orice alt om pe care il cunoasteam. Puteam controla aproape toate obiectele din jurul nostru , formam campuri de energie si chiar citeam ganduri. WOW, multi ar gandi asta nu? Dar nu eu, pentru aceste puteri erau in stransa legatura cu starile emotionale, daca ma enervam foarte tare, puterile o luau razna si nu mai puteam controla nimic. Asta fiind un motiv pentru care nu imi foloseam puterile prea des.
”Raynham Hall Mansion in Norfolk, Anglia. Nu ai vrut tu mereu sa vizitezi Anglia? Ai avion in doua zile , ar trebui sa te apuci deja de impachetat.”
”Da mama.” am raspuns plictisita si cand am vrut sa ma ridic am dat cu cotul peste farfurie, ceva tipic mie, cu o singura miscare din mana stanga , farfuria plutea usor in aer. Am asezat-o pe masa si m-am indreptat spre camera mea.
”Daca nu ai fi speciala, nu am mai avea farfurii in casa asta.”
***
Aeroportul din Olympia, Washington , era mic si aglomerat. Caram dupa mine , un troler urias si neagru , plus inca o geatna kaki pe umar. Mama mergea cu mine , mult mai entuziasmata decat era eu. Nu puteam sa neg faptul ca imi placea sa calatoresc, chiar imi facea placere, dar deobicei cu prieteni. Asa sa plec singura , sa merg acolo unde o sa intalnesc niste oameni straini, eram emotionata. Daca nu imi faceam prieteni , daca ramaneam singura?! Urasc singuratatea, e cel mai groznic lucru din lume.
”Ai grija de tine. O sa-mi fie dor de tine. Te iubesc.”
Am imbratisat-o inca odata pe mama, ii simteam parfum dulce si floral. O sa-mi fie dor de ea, ea era mai mult decat mama, era si sora mea si prietena mea ce mai buna, era singurul lucru sigur in viata asta. Stiam ca ea va fi mereu acolo langa mine, sa ma sustina orice s-ar intampla.

Stateam la geam in avionul spatios si luxos, scoala chiar a platit multi bani pentru avionu asta. Urma sa fie o cursa foarte lunga pana in Anglia, asa ca am decis sa imi deschis MP3-ul si sa ascult niste muzica, am inchis pentru o secunda ochii, cel putin pentru mine a parut o secunda, pentru ca atunci cand i-am deschis ajunsesem deja in Anglia.

Un baiat inalt si foarte solid, parea plin de muschi cu o forta incredibila, a avea o placuta cu numele meupe ea. M-am indreptat usor spre el, avea un zambet urias pe fata. Avea parul scurt si saten deschis si niste ochii albastri patrunzatori. Zambetul uriasi si alb il facea sa para ca un ursulet foarte mare si puternic.
”Tu trebuie sa fii Amee Darkmist. Eu sunt Luis Xavier.” avea un accent spaniol foarte dragutz, mi-a intis mana si mi-a strans-o foarte usor cu toate ca stiam ca imi poate sfarama fiecare bucatica din mana.
”Incantata”
M-a condus catre un grupulet de oameni , era un jur de doisprezese tineri. Toti pareau sa fie cam de aceasi varsta ca si mine.
”Ea e ultima?” o fata blonda si tafnoasa a intrebat cu un accent suedez. Avea niste ganduri plictisitoare, nici nu merita sa intru in capul ei , tot ce se gandea avea legatura ori cu cat de bine arata ori cu baietii din jurul ei. Parea sa se fie atrasa de aproape toti tipi din jurul ei. Am zambit usor amuzata, trebuia sa fiu eu pe invers pentru ca cu toate ca erau sapte tipi in jurul meu , nu i-am observat aproape deloc.
”Hai sa luam niste taxiuri si sa ajungem la destinatie , imi e foarte foame. Presupun ca aveti destui bani la voi? Taxiurile in Anglia sunt foarte scumpe.” zise Luis si se indrepta rapid catre statia de taxiuri .
Era ciudat, toti pareau sa fi facut cunostiinta deja, ma simtea pe dinafara total. Mi-am luat troleru intr-o mana si am pornit dupa Luis.
”Staaai!” o fata roscata cu bucle foarte frumoase si niste ochii patrunzatori verzi se apropie de mine.
” Eu sunt Stephenie Gerrrvaise. darrr imi poti spune Steph. Vrei sa imparrrtim un taxi?”
Toti acesti tineri pareau sa fie din diferite colturi ale lumii, aceasta Steph era frantuzoaica , ceva nu era in regula. Toti erau atat de diferiti, parca erau alesi in asa fel incat sa fie asa. Nu prea putea sa fie o coincidenta nu?
”Sigur .” am raspuns cu un zambet subtil pe fata.
Ne-am asezat amandoua in spate, Steph vorbea foarte mult dar era o placere sa o asculti , avea lucruri destul de interesante de spus, plus ca avea o voce foarte melodioasa. Eu nu prea aveam ce sa zic, doar mai zambeam din cand in cand. Ma simteam incoltita, in acest loc cu persoana din diferite colturi ale lumii, era ciudat.
”Cum a-ti reusit sa va adunati cu toti?” am intrebat foarte curioasa.
”Ma cherie, Luis avea o lista cu toti si ne-a asteptat.”
”De unde avea lista?”
”Je ne sais pas, a zis ca a prrrimit-o in plic.”
”Steph, tu mai cunosti pe cineva de acolo?”
”Non, desigurr ca nu , mai errra un baiat acolo din Frrranta darrr nu il cunosteam”
Taxiul s-a oprit in fata unei vile vechi si imense, nu puteai sa-ti dai seama unde se termina mai exact. Era inconjurata de o gradina frumoasa, plina de flori superbe. Am cascat gura, minunata de aceasta priveliste. Am platiti taximetristul , care mi-a multumit intr-o engleza foarte ciudata, o combinatie intre irlandeza si engleza britanica. Mi-am luat bagajele si am plecat spre intrarea in casa. Restul erau deja acolo, am dat din cap plictisita, mereu trebuia sa fiu ultima la fata locului.
Luis batu puternic in usa mare de lemn pretios. Asteptam deja de vreo trei minute dar nimic.
”Deschide pur si simplu usa , poate e deschisa.” striga deodata un baiat foarte inalt si slab , bronzat foarte mult.
Toti se uitau unii la alti, nimeni nu vroia sa deschida usa. Mi-a dat ochii peste cap, nervoasa, nu aveam de gand sa stau acolo sa astept pana cand astia se hotarau sa deschida o usa amarata din lemn. Pana la urma ce putea sa mi-se intample ? Eram speciala.
”Doamne , deschid eu !”
M-am apropiat usor de usa mare de lemn. Am pus mana pe maneru vechi din fier, pielea mea parea si mai alba decat deobicei in comparatie cu coloarea inchisa a manerului. Am tras usor de usa care era foarte grea, s-a deschis usor cu un scartait puternic. Casa era decorata foarte modern, ca si cum ar fi decorat-o un tanar. Parea ca noua, sub acest invelis vechi si uzat, se afla aceasta casa uriasa si moderna.
Eu si Steph am intrat primele, am intrat in sufrageria imensa de la intrare si m-am aruncat intr-un fotoliu urias din piele alba. Era foarte comod, iar eu eram foarte obosita din cauza zborului foarte lung cu avionul.
”Mi-am uitat telefonu in taxiu cred...” i-am auzit vocea suedezei si din sufragerie, avea o voce foarte stridenta si un accent urat.
”Usa asta nenorocita nu se deschide!!! LUIS! DESCHIDE-O.”
”Hai sa vedem si noi ce se intampla..” zise deodata Steph, lundu-ma de mana. Pe hol, erau toti adunati iar Luis lovea cu o forta inumana usa care nu se putea deschide. Mi-am lasat usor una din maini in jos, ascunzand-o dupa picior, m-am concentrat si cu un simplu gest , usa ar trebui sa se deschida.
”Oh” nu m-am putut controla, usa nu putea fi deschisa, era acoperita de un camp energetic foarte puternic, mult mai puternic decat mine.
”Vad ca a-ti observat ca nu puteti iesi din aceasta casa” vocea era ciudata , impersonala , nu parea nici feminina nici masculina. Se auzea ca un ecou, cuprinzand toata casa, imi era frica dar in acelasi timp curioasa. M-am intors usor si am vazut ....