Comoara templierilor

[Utlaning]

Dupa ce am terminat de citit doua carti extraordinare, m-am gandit sa fac o povestioara. Unele replici nu sunt foarte inspirate si sunt loate din anumite carti. Sper ca ideea nu e foarte asemanatoare cu a multor carti, eu am scris un fic despre o poveste legata de templieri. Am incercat sa ma documentez despre ei si despre FrancMasonerie. Sper ca useri care vor citi acest fic sa nu fie dezamagiti ca nu are legatura cu Japonia.
Comoara templierilor
Capitolul 1)
Moartea profesorului Martin. Ideei. Ganduri

Tinea in mana albicioasa o torta aprinsa. Faclia ei stralucea in noapte. Ii chema pe fratii lui templieri ma aproape, facandu-le semn ca nu e nici un pericol. Plouase de curand, iar solul era mocirlos. Fusese de departe o idee rea sa vina prin padurea Bundchen. Dar pe unde erau sa mearga? Era cel mai sigur drum prin care se puteau strecura, fara a fi observati de Dominicanii care doreau sa vaneze atat de flamanzi un Cavalerii Sarmani Ai Lui Iisus. Pentru ei era un lucru nemaipomenit de bun sa gaseasca o victima pe care sa o arda pe rugurile amplasate peaproape. Lor le placea mirosul se carne arsa, care se chirceste in timp ce focul o mistuie la fel de satisfacut. Fata ii scapa o grimasa cand isi aduse aminte de mirosul de carne omeneasca arsa, si de tipetele de durere ale fratilor lui. Acum trebuia ca el sa fie unul dintre cei care ii scapa de dusmanii de moarte pe templieri. Dar si el era unul dintre ei. Si el trebuia sa isi plateasca datoria. Azi, in acea seara, urma sa pecetluiasca secretul pe care nimeni nu il va mai desvalui. In acea seara, noaptea, el va fi printre singurii care va ingropa comoara lor intr-un loc in care nimeni nu se va gandi. Atunci, in acea seara v-a scrie cel mai mare secret din istorie, doar de un singur lucru mai avea nevoie, de rabdare, caci inima lui batea ca o nebuna in pieptul sau.


***


Trecusera aproape 800 de ani de cand templierii au ingropat comoara inimaginabila in pamantul Braziliei. Departe de privirea lacoma a Lui Filip cel Frumos al Frantei, departe de cruzii Dominicani, departe de orice vis lacom care ar putea pune stapanire pe vreun om de pe pamant. Si undeva in Franta, traia unu dintre urmasii lui Bernard de Josse, unul dintre templierii care a stiu mereu unde se afla comoara lor nepretuita, Dar suferea, nici nu stia ce il astepta pe viitor�

***



Era pentru a mia oara cand se uita la un film siropos� plictiseala il razbea. Se hotara sa schimbe pe un program mai interesant, dar parca totul era impotriva lui: aici crime, dincolo prea siropos si stupid�Inchise plictisit televizorul. Ochii lui negri erau semi deschisi. Trebuia sa recunoasca ca ii era somn, foarte somn inca. Si daca se ducea iar in pat urma sa aiba un alt cosmar. Urma sa il viseze din nou pe prietenul lui, pe fratele lui zacand pe un pat dintr-un hotel somptuos , ucis, si multe muste marii, urate, scarboase care zburau deasupra cadavrului in descompunere. Amintirea asta in bantuie inca de Joi. De cand Oliver l-a lasat sa intre in camera de la hotel a lui Martin De�pays , a fratelui sau. De atunci de cand el fusese in stare se soc la fel ca si sotia acestia Cristine De�pays. De cand aflase de la Hague ca blestematii de asasini ai Frantei il ucisesera. Si asta pentru ce, pentru ca le era frica ca o sa gaseasca comoara templierilor, care nu a fost gasita in mai mult de 800 de ani. Incepu sa bata cu degetele pe masuta de lemn din sufrageria frumos mobilata intr-un stil primitor. Mobila de culoare cafenie se potrivea cu culoarea galben-pal a peretilor. Era un tic de al lui de care nu se putea debarasa. Si din nou se intreba cu ce gresise Martin, de ce fusese asasinat. Pentru ca el credea ca va gasi o comoara imaginara, dintr-o aventura in care el intrase cu gandul ca va descoperi ceva ce va schimba cursul isoriei? Si daca comoara nu exista, daca erau doar iluzii ale unor cercetatori si profesori obsedati de comori si de secrete ascunse in fundul pamantului. Oare trebuia sa se avante si el, Oare trebuia sa creada in acelasi lucru in care crezuse si Martin? Trebuia sa faca cercetari ca sa descopere ceva ce prietenul sau voia cu tot dinadinsul sa gaseasca?Oare el, Stephane Convarde v-a schimba cursul istoriei?

Stephane Convarde:
Martin De�pays:
Cristine De�pays: