Anamneza iubirii

[Tox]

Capitolul 4.

"...in primul rand, nu era prima oara cand aveam astfel de vise,..."

Cam suna a repetitie puteai insa folosi un inlocuitor, de genul 'nu era intaia oara'

Era de parca o alta “eu” din trecut si care totusi traia

Era de parca o alta eu din trecut, care totusi traia intr-un univers paralel....o persoana din trecut, sa traiasca intr-un univers paralel....Hmm, nu stiu de ce, dar nu-mi place felul in care te-ai exprimat. Suna destul de bizar.

Am inceput sa rad PUNCT. CU LITERA MARE Cum puteam sa fiu chiar atat de naiva?!

Tu nu stii cand se foloseste semnul « : » , corect ?

Iote aici :

Doua puncte
-anunta vorbirea directa sau o enumerare, o explicatie, o concluzie si marcheaza totodata o pauza, in genere mai mica decat pauza indicata de punct. Ele se pun atat la sfarsitul unei fraze, cat si in interiorul ei

"...Chrissie obisnuia sa zica ca naivitatea mea..."

Acestea fiind spuse, cacofonie. 'Chrissie obisnuia sa spuna...' ar fi fost o varianta extrem de convenabila si nu trebuia gandit prea mult pentru a o gasi, dar evident, verificarea lasa de dorit.

“O alta eu”… suna pe cat de bine, pe cat de sinistru.

‘pe cat de bine, pe atat de sinistru’ – suna mai bine.

Daca ar fi existat cu adevarat asa ceva, atunci m-as fi intrebat pe “mine” ce parere “am” despre mine insami

. Lasand la o parte conjunctura albsolut normala in care o fiinta intreaba o alta fiinta care ;defapt e chiar aceeasi fiinta ; ce parere are despre ea, si astfel rezulta ca fiinta intrebata, care sa spunem asa, este clona primei fiinte, ar trebui sa-si dea cu parerea despre fiinta care a intrebat, in definitoriu ar trebui sa-si dea cu parerea despre ea, caci ai spus ca sunt una si aceeasi...Ai inteles ceva ? Nu. Sincer nici eu.


"...desi asa ceva era destul de bizar, nu asta le trece prin minte fiecaruia si anume sa afle..."

Avand in vedere ca se face acordul cu 'fiecaruia', evident ca nu este "le", si este "ii". Asta ii trece prin minte fiecaruia. In cazul in care era "le", acordul se facea cu "fiecarora".

nu asta le trece prin minte fiecaruia si anume sa afle ceea ce cred despre sine cat mai sincer?

N-ar fi fost mai simplu sa se duca la o oglinda sa intrebe persoana din spatele oglinzii ce parere are despre ea ?

Acum ca am ajuns aici, presupun ca iti dai seama cat de aiurea suna partea cu 'alter ego'-ul acela. Rade, se opreste, se uita la ceas, rade. Dar in fine, sa spunem ca asta e psihologia personajului.

"...dupa vre-o jumatate de ora de rascolit..."

"vreo", nu "vre-o"

"Mi-am incalcat obiceiul si m-am schimbat in uniforma de la scoala si am facut inca o abatere de la ceea ce obisnuiam sa fac, punandu-mi in loc de camasa, tricoul pe care ramasese scris “Imi urasc tutorele”, avand scrisul reinnoit dupa bataia cu apa din pauza mare."

Mda, amuzant, dar te-ai cam contrazis. Din moment ce tricoul ala nu face parte din uniforma, deja se anuleaza partea cu schimbatul in aceasta. Nu..?

"...omleta cu cascaval si branza in interiorul sau si bucati de rosii aranjate intr-un mod haios in farfurie, impreuna cu omleta dand impresia unei fete destul de amuzante..."

In primul rand te-ai repetat, si in al doilea nu prea are sens. Probabil datorita repetitiei.

Tine insati- tine insuti....si am mai zis, e pleonasm, se intelege la cine e referi din moment ce zici « tine »

"...esti atat de idiot incat sa crezi ca imi pasa ceea ce zici sau sa te ascult?!"

Daca elimin unul din motivele pentru care e idiot, iese " Esti atat de idiot incat sa crezi sa te ascult?!" Minunat, dar ar merge mai bine "sa crezi ca te ascult" totusi.

"...i-am spus cat de cat sarcastica:.."

'cat de cat sarcastica' ? Nu, nu suna bine.

Per total este ok, desi intr-o lumina generala, e cam pueril. Mai munceste, dezvolta actiunea, concentreaza-te pe firul narativ.

[Comanda onorata]