Psihologia dragostei

[SoUl EaTeR]

Hey, stiu ca nu am mai postat de mult, asa ca m-am intors. Iertati-ma ca acest capitol e asa mic, dar trebuia sa trec de punctul mort al povestii. Astept CRITICI. Ah.. si scuze, dar n-am nicio idee de titlu.

-Tu...ce cauti aici?
-Stiam eu ca o sa te gasesc aici. Nu eram sigur, dar totusi am incercat. A spus vocea iritanta a unui vechi prieten cu ochii albastri.
Naruto si eu am mersi in sufragerie si ne-am asezat pe canapea. Ma uitam atent la el si tot nu-mi venea sa cred ca tacanitul a venit pana aici dupa mine. Desi suntem ca fratii nu credeam ca va veni. El este de obicei neatent si cand fac ceva nu se baga. In incapere s-a asternut o liniste mortuara.Doar valurile de pe plaja mai adaugau un fel de muzica de fundal. Am luat telecomanda de pe masa de cafea si am aprins televizorul, schimband canalele in cautarea unei emisiun interesante, dar fara success. Blondul, vazand ca incep sa ma enervez, a spart tacerea:
-De aia ai venit aici, nu? Pentru ca ti-ai amintit de ea?
Intrebarea brunetului m-a lasat masca. Era oare atat de evident acest lucru insignificant? M-am uitatatent la blond sa vad daca s-a schimbat cu ceva, darn u vad nimic. De cand devenise Naruto atat de atent la detalii? Un sentiment de tristete mi-a invadat corpul. Atunci.... cand ea a murit, Naruto a stat tot timpul cu mine, ca din cauza depresiei sa nu ma sinucid. L-a ranit foarte mult perioada cat am fost distrus...
-Naruto, ce te face sa crezi asta? Il intreb incercand sa raman calm, fara sa ma dau de gol. Acesta imi ridica mana la care m-am ars ieri.
- Hinata mi-a povestit despre asta. Nu poti nega Sasuke. Asa ai facut si cand a murit ea. Ai vent aici, deci puteam sa jur ca o sa te gasesc in locul tau de refugiu.
Am ramas socat dupa spusele blondului. Nu credeam ca Hinata ii va spune lui Naruto. N-o pot invinui ca i-a spus ce am patit, dar totusi ar fi preferat sa tina petru ea incidentul din acea dimineata dureroasa.
-Sasuke, am si eu o intrebare. Voiam sa ti-o pun mai demult , dar mi-era frica ca te superi. Mihaela... nu era de origine japoneza. Se vedea dupa trasaturile fizice, dar si dupa accent si nume.
-Buna observatie. Ai dreptate. Nu era de origine nipona, ci romaneasca.
-Romaneasca? Intreaba blondul putin dezorientat.
-Mda.... Mi-a spus ca au venit in Japonia cu doi ani inainte de a incepe liceul. Naruto, nu vreau sa te jignesc, dar doresc sa raman singur. Stai calm ca nu ma sinucid.
-N-am sa plec de aici. Cand o sa ai nevoie de mine sa ma suni.
-Hinata?
-Am lasat-o in fostul meu apartament. A spus Naruto dupa care a iesit pe usa.
Ramas singur, m-am asezat comod pe canapea, dupa care am inchis ochii. Faptul ca sunt psiholog incepe sa mi se para o tampenie. Pretind ca-i ajut pe altii, darn u ma pot ajuta singur. Mereu il faceam pe Naruto ratat si spuneam ca visele lui sunt doar prostii, dar cel putin...el spre deosebire de mine avea un scop, iar eu... eu traiam fara niciun rost in viata. Atunci cand a aparut ea in viata mea, mi s-a parut ca vad lumea cu alti ochi. Simteam o nevoie nebuna de a o proteja de oricine si orice putea sa-i faca rau. Ei ii placeau lucrurile dragute, rozul si ciresii infloriti...
~~Flashback~~
-Sasuke, stii de ce imi place primavara asa mult? Spune o tanara cu parul lung si roz, ochii ei ca smoala privind chipul brunetului care o tinea in brate.
-Nu, nu stiu. Imi poate spune mica mea iubire de ce? Ii raspunde acesta dandu-i un sarut scurt.
-Pentru ca-mi plac ciresii infloriti. Ador sa stau sub un cires inflorit in timp ce acesta isi scutura petalele. Vi la primavara cu mine sa vad ciresii infloriti?
~~End flashback~~
Am inchis ochii, lasandu-ma cuprins de somn, astfel incercand sa uit...