30-07-2009, 02:04 PM
Multumesc pentru comentarii.
Revelatia
O noua zi isi facea aparitia. De data aceasta norii albi ca laptele au fost inlocuiti de altii suri data sa isi verse lacrimile pe pamantul uscat de caldura apriga din zilele anterioare. Pasarile se ascundeau printre ramurile copacilor, iar tunetele incepeau sa isi faca aparitia. Trandafirii rosii ca sangele din gradina lui Tsunade dansau pe muzica tunetelor si a picaturilor de apa care se loveau de tot ce le venea in cale.
In camera unde dormeam noi patru era liniste. Ochii mei s-au deschis incet. Chiar daca afara temperatura era sub cincisprezece grade imi era foarte cald. Cand am incercat sa ma misc am vazut ca brunetul inca ma tinea in brate. Am zambit usor iar apoi m-am intors catre el. L-am privit cam cinci minute pana cand ochii ca un abis intunecat.
-Cum ai dormit, Sasuke?
-Bine. Avand in vedere ca ai fost langa mine…
-Eu ma duc sa pregatesc ceva de mancare. am spus eu in timp ce ma ridicam din pat. Cand i-am vazut pe Hinata si pe Naruto cum stateau imbratisati am zambit continuandu-mi drumul. Am iesit in holul de la etaj urmarind covorul verde de pe jos. Mergeam incet privind tablourile de pe pereti. Pozele cu Tsunade, cu mine si cu Hinata se incadrau perfect in ramele din lemn de cires. Cand am ajuns in capat am coborat scarile si am intrat in bucatarie. Mobila din lemn de stejar se incadra perfect pe peretele alb din partea dreapta.
M-am indreptat spre frigider si am scos de acolo ingredientele necesare pentru niste ramen pe gustul lui Naruto. Am inceput sa prepar mancarea pana cand in bucatarie a aparut Hinata.
-Neata, Sakura-chan! mi-a spus ea putin adormita.
-Uita cine s-a trezit. Ai dormit bine in bratele lui Naruto? am spus eu putin rautacioasa. In acel moment fata Hinatei s-a facut mai rosie decat o lalea care acum si-a deschis bobocul.
-B..b..bine. Dute si citeste ceva continui eu aici.
Am ascultat-o si m-am dus in sufragerie. Am deschis dulapul de langa usa si am luat un pergament. M-am asezat pe canapeaua din mijlocul sufrageriei si am inceput sa citesc. Pergamentul continea mai multe jutsu-uri medicale. Mi-am concentrat chakra in palma si o cantitate de chakra verde s-a aratat exact cum scria acolo. Am urcat sus in camera unde erau cei doi baieti. Cand am intrat in camera o liniste apasatoare m-a intaminat cu bratele deschise. M-am dus prima data la Naruto si i-am dat jos bandajul. I-am atins rana iar aceasta a disparut imediat. Se pare a noul jutsu l-a facut pe blond sa isi recapete energia de odinioara. Al doilea a fost Sasuke. Acesta s-a uitat la mine incontinu. La fel am facut si cu el si se pare ca era exact la fel ca si prietenul lui. Am zambit usor in timp ce imi multumeau.
-Baieti, cred ca ar trebui sa coborati, Hinata va pregateste ceva de mancare. Cred ca se va bucura sa va vada mai bine. am zis zambind.
-Bine. Dar tu nu vi sa mananci cu noi ? a intrebat blondul.
-Nu prea am chef de mancare, poate mai tarziu. Acum mergeti!
Cei doi au plecat. Eu am facut paturile dupa care m-am dus in una din camerele secrete pe care Tsunade ni le-a facut. Scopul lor era sa avem putina liniste cand vroiam sa fim singure. De camera mea stiam doar eu si Tsunade. Am mers pe hol pana langa camera lui Tsunade. Inainte de usa, la doua palme la dreapta in dreptul clantei era un buton secret. Am apasat pe el si s-a deschis o usa in perete. Am coborat trei scari iar usa s-a inchis dupa mine. In capatul treptelor se putea vedea o lumina. Am urmat-o in pana cand ea se apropia tot mai mult.Cand am ajuns in capat am pasit spre lumina. Am intrat in incaperea vopsita in roz. Pe jos era un covor pufos de culoarea rozmarinului, o canapea si doua fotolii de culoarea roz bombon, un tablou cu mine, unul cu mine si cu Hinata iar altul cu mine si cu Tsunade-sama. Pe perete era un raft de sticla pe care se aflau doua poze. Una cu vechea echipa sapte formata din Kakashi, Naruto, eu si Sasuke si una cu noua echipa sapte care ii avea ca membri pe Kakashi, Naruto, pe mine si pe Sai.
M-am asezat pe canapea si am inchis ochii. In fata mi se derulau amintirile cele mai dureroase. Cum Sasuke ma ignora complet, cand a plecat din sat fara sa ii pese de mine, cum parintii mei au fost omorati, cum Sasori s-a alaturat ralui si mai ales toate acele antrenamente pana la durere pe care chiar eu i le-am cerut lui Tsunade. Toate aceste lucruri m-au facut mai puternica, mai sigura pe mine si mult mai curajoasa. Nu stiu cum dar in minte mi-a aparut imaginea brunetului cum ma privea in timp ce il refaceam pe Naruto. Atunci am vazut cum in ochii lui se arata nepasarea, neincrederea si teama de a esua. Atunci mi-am dat seama ca l-am iertat prea repede, ca m-am aruncat in bratele lui demonstrandu-i ca nu m-am schimbat deloc, ca am ramas aceeasi fata care acum cativa ani a plans fara rost dupa el. M-am incruntat si am deschis ochii. Eram mai hotarata ca niciodata sa nu ma las prada frumusetii si dulcegariilor lui. M-am intins pe canapea privind neincetat tavanul. Tunetele de afara care inca speriau lumea se mai auzeau dar camera fiind la subsol nu avea geamuri. M-am ridicat incet si am luat poza cu mine si cu Sasori ce se afla pe masa, am pus-o intr-o rama si am asezat-o langa vaza cu flori de pe raft. Am strans din pumni si am lovit cu putere peretele. Nu m-am ingrijorat nici un moment ca m-ar putea auzi cineva deoarece stiam ca camera era antifonata. La incheieturi si-au facut aparitia niste firisoare rosii de sangele. Atunci mi-am amintit spusele lui Sasori si m-am gandit la el. In urmatoarea secunda in spatele meu a aparut roscatul.
-Ce s-a intamplat, surioara? m-a intrebat calm. Nu am mai rezistat. Am dat drumul lacrimilor si am inceput sa ii povestesc ce se putea citi cu usurinta in ochii de onix. Pe masura ce ii spuneam fratele meu devenea din ce in ce mai nervos. Se putea observa asta prin faptul ca strangea destul de tare din pumni.
-Stai linistita, surioara! Nu esti asa cum crede el. Demonstreaza-i ca esti diferita! avea dreptate. Puteam sa ii demonstrez cu usurinta ca m-am schimbat.
-Multumesc, fratioare. Multumesc ca esti aici, ca m-ai ascultat si ca m-ai facut sa primesc incredere! am spus dupa care l-am sarutat pe obraz si mi-am luat la revedere. Sasori a plecat si eu m-am aruncat pe canapea. Am zambit pana cand i-am auzit pe cei trei prieteni ai mei au inceput sa ma strige. Desi camera era antifonata, eu ii puteau auzi pe cei de afara. Nu i-am bagat in seama. Desi stiam ca probabil isi fac griji car nu imi pasa. In fond, Tsunade trebuia sa spuna daca se incep cautarile mele si ea stia unde sunt. Am inchis ochii si am ignorat strigarile numelui meu. Afara se auzeau tunetele si picaturile cristaline de apa care se loveau de acoperisurile caselor. Am adormit intr-un sfarsit fara sa stiu cat este ora.
Spor la comentat.
Revelatia
O noua zi isi facea aparitia. De data aceasta norii albi ca laptele au fost inlocuiti de altii suri data sa isi verse lacrimile pe pamantul uscat de caldura apriga din zilele anterioare. Pasarile se ascundeau printre ramurile copacilor, iar tunetele incepeau sa isi faca aparitia. Trandafirii rosii ca sangele din gradina lui Tsunade dansau pe muzica tunetelor si a picaturilor de apa care se loveau de tot ce le venea in cale.
In camera unde dormeam noi patru era liniste. Ochii mei s-au deschis incet. Chiar daca afara temperatura era sub cincisprezece grade imi era foarte cald. Cand am incercat sa ma misc am vazut ca brunetul inca ma tinea in brate. Am zambit usor iar apoi m-am intors catre el. L-am privit cam cinci minute pana cand ochii ca un abis intunecat.
-Cum ai dormit, Sasuke?
-Bine. Avand in vedere ca ai fost langa mine…
-Eu ma duc sa pregatesc ceva de mancare. am spus eu in timp ce ma ridicam din pat. Cand i-am vazut pe Hinata si pe Naruto cum stateau imbratisati am zambit continuandu-mi drumul. Am iesit in holul de la etaj urmarind covorul verde de pe jos. Mergeam incet privind tablourile de pe pereti. Pozele cu Tsunade, cu mine si cu Hinata se incadrau perfect in ramele din lemn de cires. Cand am ajuns in capat am coborat scarile si am intrat in bucatarie. Mobila din lemn de stejar se incadra perfect pe peretele alb din partea dreapta.
M-am indreptat spre frigider si am scos de acolo ingredientele necesare pentru niste ramen pe gustul lui Naruto. Am inceput sa prepar mancarea pana cand in bucatarie a aparut Hinata.
-Neata, Sakura-chan! mi-a spus ea putin adormita.
-Uita cine s-a trezit. Ai dormit bine in bratele lui Naruto? am spus eu putin rautacioasa. In acel moment fata Hinatei s-a facut mai rosie decat o lalea care acum si-a deschis bobocul.
-B..b..bine. Dute si citeste ceva continui eu aici.
Am ascultat-o si m-am dus in sufragerie. Am deschis dulapul de langa usa si am luat un pergament. M-am asezat pe canapeaua din mijlocul sufrageriei si am inceput sa citesc. Pergamentul continea mai multe jutsu-uri medicale. Mi-am concentrat chakra in palma si o cantitate de chakra verde s-a aratat exact cum scria acolo. Am urcat sus in camera unde erau cei doi baieti. Cand am intrat in camera o liniste apasatoare m-a intaminat cu bratele deschise. M-am dus prima data la Naruto si i-am dat jos bandajul. I-am atins rana iar aceasta a disparut imediat. Se pare a noul jutsu l-a facut pe blond sa isi recapete energia de odinioara. Al doilea a fost Sasuke. Acesta s-a uitat la mine incontinu. La fel am facut si cu el si se pare ca era exact la fel ca si prietenul lui. Am zambit usor in timp ce imi multumeau.
-Baieti, cred ca ar trebui sa coborati, Hinata va pregateste ceva de mancare. Cred ca se va bucura sa va vada mai bine. am zis zambind.
-Bine. Dar tu nu vi sa mananci cu noi ? a intrebat blondul.
-Nu prea am chef de mancare, poate mai tarziu. Acum mergeti!
Cei doi au plecat. Eu am facut paturile dupa care m-am dus in una din camerele secrete pe care Tsunade ni le-a facut. Scopul lor era sa avem putina liniste cand vroiam sa fim singure. De camera mea stiam doar eu si Tsunade. Am mers pe hol pana langa camera lui Tsunade. Inainte de usa, la doua palme la dreapta in dreptul clantei era un buton secret. Am apasat pe el si s-a deschis o usa in perete. Am coborat trei scari iar usa s-a inchis dupa mine. In capatul treptelor se putea vedea o lumina. Am urmat-o in pana cand ea se apropia tot mai mult.Cand am ajuns in capat am pasit spre lumina. Am intrat in incaperea vopsita in roz. Pe jos era un covor pufos de culoarea rozmarinului, o canapea si doua fotolii de culoarea roz bombon, un tablou cu mine, unul cu mine si cu Hinata iar altul cu mine si cu Tsunade-sama. Pe perete era un raft de sticla pe care se aflau doua poze. Una cu vechea echipa sapte formata din Kakashi, Naruto, eu si Sasuke si una cu noua echipa sapte care ii avea ca membri pe Kakashi, Naruto, pe mine si pe Sai.
M-am asezat pe canapea si am inchis ochii. In fata mi se derulau amintirile cele mai dureroase. Cum Sasuke ma ignora complet, cand a plecat din sat fara sa ii pese de mine, cum parintii mei au fost omorati, cum Sasori s-a alaturat ralui si mai ales toate acele antrenamente pana la durere pe care chiar eu i le-am cerut lui Tsunade. Toate aceste lucruri m-au facut mai puternica, mai sigura pe mine si mult mai curajoasa. Nu stiu cum dar in minte mi-a aparut imaginea brunetului cum ma privea in timp ce il refaceam pe Naruto. Atunci am vazut cum in ochii lui se arata nepasarea, neincrederea si teama de a esua. Atunci mi-am dat seama ca l-am iertat prea repede, ca m-am aruncat in bratele lui demonstrandu-i ca nu m-am schimbat deloc, ca am ramas aceeasi fata care acum cativa ani a plans fara rost dupa el. M-am incruntat si am deschis ochii. Eram mai hotarata ca niciodata sa nu ma las prada frumusetii si dulcegariilor lui. M-am intins pe canapea privind neincetat tavanul. Tunetele de afara care inca speriau lumea se mai auzeau dar camera fiind la subsol nu avea geamuri. M-am ridicat incet si am luat poza cu mine si cu Sasori ce se afla pe masa, am pus-o intr-o rama si am asezat-o langa vaza cu flori de pe raft. Am strans din pumni si am lovit cu putere peretele. Nu m-am ingrijorat nici un moment ca m-ar putea auzi cineva deoarece stiam ca camera era antifonata. La incheieturi si-au facut aparitia niste firisoare rosii de sangele. Atunci mi-am amintit spusele lui Sasori si m-am gandit la el. In urmatoarea secunda in spatele meu a aparut roscatul.
-Ce s-a intamplat, surioara? m-a intrebat calm. Nu am mai rezistat. Am dat drumul lacrimilor si am inceput sa ii povestesc ce se putea citi cu usurinta in ochii de onix. Pe masura ce ii spuneam fratele meu devenea din ce in ce mai nervos. Se putea observa asta prin faptul ca strangea destul de tare din pumni.
-Stai linistita, surioara! Nu esti asa cum crede el. Demonstreaza-i ca esti diferita! avea dreptate. Puteam sa ii demonstrez cu usurinta ca m-am schimbat.
-Multumesc, fratioare. Multumesc ca esti aici, ca m-ai ascultat si ca m-ai facut sa primesc incredere! am spus dupa care l-am sarutat pe obraz si mi-am luat la revedere. Sasori a plecat si eu m-am aruncat pe canapea. Am zambit pana cand i-am auzit pe cei trei prieteni ai mei au inceput sa ma strige. Desi camera era antifonata, eu ii puteau auzi pe cei de afara. Nu i-am bagat in seama. Desi stiam ca probabil isi fac griji car nu imi pasa. In fond, Tsunade trebuia sa spuna daca se incep cautarile mele si ea stia unde sunt. Am inchis ochii si am ignorat strigarile numelui meu. Afara se auzeau tunetele si picaturile cristaline de apa care se loveau de acoperisurile caselor. Am adormit intr-un sfarsit fara sa stiu cat este ora.
Spor la comentat.