27-07-2009, 04:54 PM
Dupa o lunga perioada de timp, am revenit cu nextul... Sper sa va placa. Multumesc de comentarii!
Trei persoane de mult pierdute
-Nu se poate… doar atat am putut sa spun. Mintea mea era inuntada de amintirile trecutului. O persoana pe care nu am mai vazuto demult statea chiar in fata mea. Fara sa mai stau pe ganduri am sarit in bratele acelei persoane lasand lacrimile sa iasa la iveala. Acel personaj mi-a raspuns imbratisarii.
Flashback
-Sasori, dami papusa inapoi! Spuse o fetita rozalie de vreo cinci anisori.
-Haide si iao, surioara!
-Te spun mamei!
End of Flashback
Persoana aceea misterioasa era fratele meu Sasori. Dupa moartea parintilor nostri a plecat in organizatia Akatsuki. In acelasi grup era si Itachi Uchiha, cel pe care vroia Sasuke sa-l omoare. Desi era de partea raului, nu il uram. Era fratele meu si il iubeam nespus de mult. Merea a fost langa mine cand aveam nevoie de el. Dupa ce a plecat, am fost si mai trista. Plecarea lui Sasuke ma intristat foarte tare, dar cand a plecat si Sasori, am simtit ca pamantul imi fuge de sub picioare iar cerul imi cade in cap.
Flashback
Intr-o seara, ca in fiecare noapte stateam pe balcon si priveam stelele. Gandul mi-a fugit rapid la fratele meu iubit iar o lacrima cristalina mi s-a prelins pe obraz. In spatele meu a aparut Sasori.
-Fratioare ? Esti chiar tu ? am intrebat eu uimita.
-Da, Sakura. Am simtit ca te gandesti la mine asa ca am venit. Vreau sa sti ceva, desi am intrat in Akatsuki, voi fi mereu aici pentru tine. Trebuie doar sa te gandesti la mine si voi aparea.
-Multumesc, Sasori.
End of Flashback
Incet i-am dat drumul. Il priveam in ochi in timp ce imi stapaneam cu greu emotiile. Nu l-am mai vazut demult pe Sasori. Linistea s-a asternut peste noi pana cand baiatul blond din fata Hinatei a spart tacerea.
-Uite, Sasori, stiu ca nu ti-ai mai vazut sora de ceva vreme dar daca ne prinde Pain aici o sa o patim amandoi. acel baiat era Deidara, cel mai bun prieten al roscatului. Desi avea un trecut dureros, era glumet, activ si amuzant o mare parte din timp. Sasori a dat din cap afirmativ, m-a sarutat pe obraz si au disparut.
Noi cinci ne-am continuat drumul. Ino si Hinata discutau, Couji manca niste biscuiti, Shikamaru mergea nepasator cu mainile in buzunar iar eu ma gandeam la momentul in care ii voi revedea pe colegii mei de echipa. Dintr-o data, sirul gandurilor a fost intrerupt de o explozie ce venea de la aproximativ un kilometru de locul unde eram. Am fugit imediat la locul cu pricina si am ramas uimiti. Naruto era pe jos ranit grav iar Sasuke se lupta cu Itachi. Brunetul meu mai avea putin si lesina deoarece era epuizat. Cand l-a vazut pe Naruto, Hinata a alergat spre el. Blondul era inconstient iar Hinata ii aplica medical-jutsu. Eram atat de neputincioasa in acele momente… Itachi l-a lovit in abdomen pe Sasuke iar acesta a cazut la pamant fara nici o putere. Cu pasi marunti, Itachi se indrepta spre Sasuke gata sa il loveasca. Cand mi-am dat seama ce consecinte va avea lovitura ce urma sa i-o dea Itachi, am strans din pumni si am alergat catre el. L-am lovit cu jutsu-ul pe care m-a invatat Tsunade sa il fac. Se numea Trandafirul Negru. Semana foarte mult cu Chidori si Rasengan doar ca avea culoarea roz. Desi avea acea culoarea magnifica, se numea Trandafirul Negru deoarece o lovitura cu el putea fi fatala. Cand jutsu-ul meu l-a atins pe Itachi, acesta a fost aruncat la cativa metri departare. Ino a mers la Itachi si i-a verificat pulsul. S-a uitat la mine si a dat din cap. Nu stiu de ce dar faptul ca l-am ajutat pe Sasuke sa isi indeplineasca razbunarea ma facut sa schitez un zambet in coltul gurii. I-am luat pe cei trei si am plecat spre sat.
Drumul a fost lung si obositor. Afara era foarte cald, pe Sasuke si Naruto nu ii puteam ajuta doar in sat in pus trebuia sa ii ducem noi avand in vedere ca erau inconstienti iar Itachi era mort. La poarta satului ne astepta Tsunade. L-a luat pe Itachi si a vrut sa plece dar vocea mea a oprit-o.
-Si cu Sasuke si Naruto ce facem ?
-Va descurcati voi cu ei. V-am invatat tot ce trebuie sa stiti. O sa va descurcati.
-Dar... nu mi-am terminat propozitia deoarece Tsunade a disparut. Le-am multumit celor trei ca au venit cu noi si am plecat spre casa.
Aici i-am dus pe baieti in camera noastra. Eu l-am asezat pe Sasuke pe patul meu iar Hinata pe Naruto in patul ei. Am adus repede trusele de prim-ajutor. I-am curatat, bandajat, imbracat pe baieti cu haine curate si i-am invelit. Am stat langa ei in speranta ca se vor trezi. Il priveam pe Sasuke. Parea asa de nevinovat cand dormea. Deodata ochii lui negri ca taciunii s-au deschis pe jumatate si m-au fixat cu privirea.
-Sakura... ? a spus el incet si obosit. Vocea lui calda imi mangaia timpanul.
-Stai linistit. Sunt aici. L-ai invins pe Itachi si ti-ai razbunat clanul. Acum odihnestete.
Nu a comentat. A inchis ochii. Era pentru prima data cand asculta ce am spus eu. Nu inainte de a adormi a facut un gest la care nu m-am asteptat. Ma luat de mana. Nu am retras mana. M-am asezat pe scaunul de langa pat privindu-l neincetat pe brunet. Parul lui negru stralucea in razele lunii ce intrau pe fereastra camerei. Acea stare de hipnoza pe care o aveam in fiecare noapte a revenit. Mi-am indepartat privirea de la brunet privind stelele. Acestea parca imi spuneau ca nu o sa mai fiu singura niciodata dar credeam ca este o fantezie de a mea. Am adormit usor pe scaun. Incet corpul meu cadea spre brunet. Capul meu s-a asezat langa a lui, mainile noastre erau impreunate in timp ce noi dormeam.
Spor la citit si comentat
Trei persoane de mult pierdute
-Nu se poate… doar atat am putut sa spun. Mintea mea era inuntada de amintirile trecutului. O persoana pe care nu am mai vazuto demult statea chiar in fata mea. Fara sa mai stau pe ganduri am sarit in bratele acelei persoane lasand lacrimile sa iasa la iveala. Acel personaj mi-a raspuns imbratisarii.
Flashback
-Sasori, dami papusa inapoi! Spuse o fetita rozalie de vreo cinci anisori.
-Haide si iao, surioara!
-Te spun mamei!
End of Flashback
Persoana aceea misterioasa era fratele meu Sasori. Dupa moartea parintilor nostri a plecat in organizatia Akatsuki. In acelasi grup era si Itachi Uchiha, cel pe care vroia Sasuke sa-l omoare. Desi era de partea raului, nu il uram. Era fratele meu si il iubeam nespus de mult. Merea a fost langa mine cand aveam nevoie de el. Dupa ce a plecat, am fost si mai trista. Plecarea lui Sasuke ma intristat foarte tare, dar cand a plecat si Sasori, am simtit ca pamantul imi fuge de sub picioare iar cerul imi cade in cap.
Flashback
Intr-o seara, ca in fiecare noapte stateam pe balcon si priveam stelele. Gandul mi-a fugit rapid la fratele meu iubit iar o lacrima cristalina mi s-a prelins pe obraz. In spatele meu a aparut Sasori.
-Fratioare ? Esti chiar tu ? am intrebat eu uimita.
-Da, Sakura. Am simtit ca te gandesti la mine asa ca am venit. Vreau sa sti ceva, desi am intrat in Akatsuki, voi fi mereu aici pentru tine. Trebuie doar sa te gandesti la mine si voi aparea.
-Multumesc, Sasori.
End of Flashback
Incet i-am dat drumul. Il priveam in ochi in timp ce imi stapaneam cu greu emotiile. Nu l-am mai vazut demult pe Sasori. Linistea s-a asternut peste noi pana cand baiatul blond din fata Hinatei a spart tacerea.
-Uite, Sasori, stiu ca nu ti-ai mai vazut sora de ceva vreme dar daca ne prinde Pain aici o sa o patim amandoi. acel baiat era Deidara, cel mai bun prieten al roscatului. Desi avea un trecut dureros, era glumet, activ si amuzant o mare parte din timp. Sasori a dat din cap afirmativ, m-a sarutat pe obraz si au disparut.
Noi cinci ne-am continuat drumul. Ino si Hinata discutau, Couji manca niste biscuiti, Shikamaru mergea nepasator cu mainile in buzunar iar eu ma gandeam la momentul in care ii voi revedea pe colegii mei de echipa. Dintr-o data, sirul gandurilor a fost intrerupt de o explozie ce venea de la aproximativ un kilometru de locul unde eram. Am fugit imediat la locul cu pricina si am ramas uimiti. Naruto era pe jos ranit grav iar Sasuke se lupta cu Itachi. Brunetul meu mai avea putin si lesina deoarece era epuizat. Cand l-a vazut pe Naruto, Hinata a alergat spre el. Blondul era inconstient iar Hinata ii aplica medical-jutsu. Eram atat de neputincioasa in acele momente… Itachi l-a lovit in abdomen pe Sasuke iar acesta a cazut la pamant fara nici o putere. Cu pasi marunti, Itachi se indrepta spre Sasuke gata sa il loveasca. Cand mi-am dat seama ce consecinte va avea lovitura ce urma sa i-o dea Itachi, am strans din pumni si am alergat catre el. L-am lovit cu jutsu-ul pe care m-a invatat Tsunade sa il fac. Se numea Trandafirul Negru. Semana foarte mult cu Chidori si Rasengan doar ca avea culoarea roz. Desi avea acea culoarea magnifica, se numea Trandafirul Negru deoarece o lovitura cu el putea fi fatala. Cand jutsu-ul meu l-a atins pe Itachi, acesta a fost aruncat la cativa metri departare. Ino a mers la Itachi si i-a verificat pulsul. S-a uitat la mine si a dat din cap. Nu stiu de ce dar faptul ca l-am ajutat pe Sasuke sa isi indeplineasca razbunarea ma facut sa schitez un zambet in coltul gurii. I-am luat pe cei trei si am plecat spre sat.
Drumul a fost lung si obositor. Afara era foarte cald, pe Sasuke si Naruto nu ii puteam ajuta doar in sat in pus trebuia sa ii ducem noi avand in vedere ca erau inconstienti iar Itachi era mort. La poarta satului ne astepta Tsunade. L-a luat pe Itachi si a vrut sa plece dar vocea mea a oprit-o.
-Si cu Sasuke si Naruto ce facem ?
-Va descurcati voi cu ei. V-am invatat tot ce trebuie sa stiti. O sa va descurcati.
-Dar... nu mi-am terminat propozitia deoarece Tsunade a disparut. Le-am multumit celor trei ca au venit cu noi si am plecat spre casa.
Aici i-am dus pe baieti in camera noastra. Eu l-am asezat pe Sasuke pe patul meu iar Hinata pe Naruto in patul ei. Am adus repede trusele de prim-ajutor. I-am curatat, bandajat, imbracat pe baieti cu haine curate si i-am invelit. Am stat langa ei in speranta ca se vor trezi. Il priveam pe Sasuke. Parea asa de nevinovat cand dormea. Deodata ochii lui negri ca taciunii s-au deschis pe jumatate si m-au fixat cu privirea.
-Sakura... ? a spus el incet si obosit. Vocea lui calda imi mangaia timpanul.
-Stai linistit. Sunt aici. L-ai invins pe Itachi si ti-ai razbunat clanul. Acum odihnestete.
Nu a comentat. A inchis ochii. Era pentru prima data cand asculta ce am spus eu. Nu inainte de a adormi a facut un gest la care nu m-am asteptat. Ma luat de mana. Nu am retras mana. M-am asezat pe scaunul de langa pat privindu-l neincetat pe brunet. Parul lui negru stralucea in razele lunii ce intrau pe fereastra camerei. Acea stare de hipnoza pe care o aveam in fiecare noapte a revenit. Mi-am indepartat privirea de la brunet privind stelele. Acestea parca imi spuneau ca nu o sa mai fiu singura niciodata dar credeam ca este o fantezie de a mea. Am adormit usor pe scaun. Incet corpul meu cadea spre brunet. Capul meu s-a asezat langa a lui, mainile noastre erau impreunate in timp ce noi dormeam.
Spor la citit si comentat