26-07-2009, 04:09 PM
Capitolul 4: O gluma duce la confruntari
-Am gasit una! Baieti, am gasit una! Sunt grozav, nu-i asa?
Intreaga padure rasuna de bucurie ale unui baiat hyper-activ, urmate de sunetul strident al unei palme lipite de obrazul sau palid. Era clar ca din nou gresise cu ceva, insa nu stia cu ce. I se intampla destul de des, insa acum era obisnuit. Sakura isi retrase mana, tinandu-i apoi micul ei discurc cu ce nu trebuie sa faca intr-o astfel de misiune. Desi momentele in care vor lupta cu ceilalti se apropiau destul de curand, faptul ca aveau o amuleta nu trebuia facut cunoscut pentru toti. Asa pareau o tinta mult prea usoara, si nu vroiam sa piarda nici in ruptul capului. Cu toate acestea, pe Naruto nu-l deranja nimic…Se ridica de pe pamantul rece, miscandu-si discret degetele. Cateva clone jutsu aparura in jurul lui, plecand cu toti in cautare. In urma lui, fata cu par roz ofta la gandul ca nu-l va intelege vreodata pe colegul ei, iar mult mai in spate, Sasuke mergea nepasator cu mainile in buzunar. Aceasta misiune nu partea prea importanta pentru el, intrucat credea ca e o pierdere de vreme sa caute acele obiecte inutile. Dorea o misiune mai periculoasa, dorea sa lupte incontinuu, dar isi calma impulsurile si continua drumul.
Putin mai departe de ei, Shino trimitea insectele sa depisteze prin pamant lucrurile de care aveau nevoie, in timp ce Kiba si Akamaru alergau din loc in loc cu acelasi scop. Hinata se uita imprejurul ei cu Byaakugan-ul, insa nu zarise nimic inca. Totusi, erau participanti ce se descurcau mai bine. Echipa lui Neji gasise doua amulete, iar cea din Satul Sunetului trei. Nu era atat de usor precum crezusera toti, insa nu aveau de gand sa se dea batuti. Trecusera doar doua ore de cand au inceput, dar unora nici nu le pasa de cerinta data. Atat echipa lui Gaara cat si cea din Satul Focului pandeau din locuri diferite celelalte echipe, tratand cu indiferenta vorbele doamnei Hokage despre munca in echipa si jutsu-urile ce vor duce la reusita. Se considerau mult prea puternici pentru a se confrunta cu ninja inferiori lor. Chiar daca crescusera, ingamfarea si indiferenta ramasese intiparita in personalitatea lor.
Intr-un copac nu foarte inalt, Misaki statea pe o creanga a acestuia, cu pretextul ca ar cauta amulete printre frunze. Avea o expresie ciudata, dar asta nu era din cauza unui baiat dolofan ce vorbea singur la o distanta mica de ea, nici din vina lui Ino care tragea in disperare de el ca sa nu fie vazuti. Era altceva, ceva ce o amuza numai gandindu-se. Parea ceva dubios, insa nimeni nu banuia nimic, nici macar colegii ei ce stateau rezemati de trunchiul acelui arbore. Desi starea fetei era mult prea buna decat de obicei, comportamentul ei distrat ce-l avea de o vreme nu ii mai surprindea. In timp ce ei se odihneau putin, bruneta se asigura ca nimeni nu o vede si indrepta incet mana in directia unui rau ce curgea in apropiere. La fel de usor ea crease o sfera asemeni unei mingi, rotind degetele in aer si mutand-o aproape de ea. Un simtamant obraznic de incantare ii invada mintea, tradandu-i infastisarea cat se putea de serioasa pe ntru a nu starni banuieli. Privirea ei rautacioasa tinti chipul unuia dintre baieti, schitand un zambet siret. Ridica bratul usor, impingand mai apoi cu putere globul in jos… Jun tresari, privind mirat stropii ce picurau din parul sau de culoarea ametistului. Stia bine ca nu ploua, caci razele Soarelui ii strapunsera somnul cu cateva secunde in urma. Ridica privirea spre cer, dandu-si seama de jocul neserios al colegei sale. O cauta indelung prin straiele de smarald are pomilor, fiind intrerupt de o alta bomba ce ii inunda chipul si de rasetul aparent inocent al fetei.
-Gata Misaki, opreste-te! Striga el indignat, punandu-si pentru prima data mainile in sold. Acum sunt suficient de ud, ar trebui sa continuam misiunea.. Am stat destul in loc!
-De ce? E atat de nostim! Exclama aceasta stergandu-si lacrimile. Tu si Kiru aveti nevoie de un dus…Cat despre misiune, cateva minute de relaxare nu ne vor incurca!
Spunand acestea, ea facuse inca o bila, izbind-o cu satisfactie de fruntea roscovanului ce inca statea linistit la umbra. El fusese atent la conversatia colegilor lui, nu lua in seama partea cu ,,Tu si Kiruâ€. Buna dispozitie disparuse numaidecat, fiind inlocuita de o izbucnire furioasa:
-Nu e deloc amuzant, sa stii! Mai ales cand cel ce primeste ,,dusul†esti chiar tu! Pentru prima data sunt de acord cu Jun…Hai sa plecam de aici! Nu vreau sa fim cei de la finalul clasamentului.
-In regula, ofta ea. Ce propuneti sa facem? Echipele de aici nu sunt atat de slabe precum par… Daca luptam acum riscam sa pierdem amuletele pe care le avem! Ar trebui sa-i istudiem putin pe participanti…
-Mda, ai si tu dreptate, dar aceia nu-mi par un pericol, constata Jun aratand spre echipa 8. Au stat acolo de cand s-a dat startul, certandu-se incontinuu.
-De ce nu incepem cu ei? propuse Kiru. Nu cred sa aiba ce ne trebuie noua, dar putem scapa de concurenta. In plus, ne vom distra putin *devil eyes*
-Bine,nu e rau deloc! Va trebui sa creem o diversiune…Misaki, pe tine nut e prea suporta fata, ce-ar fi sa mergi langa ei si sa o enervezi putin? Ea se va ofensa si va alerga dupa tine, iar Kiru il va ataca de la spate pe cel gras. De celalat ma voi ocupa eu dupa ce-I prindem coechipierii.
Cei doi aprobara, apoi sarira cu totii din copac in copac pana aproape de adversarii lor. Acolo, ei avusera marea surpriza sa vada ca totul era in concordanta cu planul: Shikamaru dormea linistit la umbra, Choji manca incantat niste chipsuri iar blonda statea deznadajduita contempland soarele. Planul era perfect! Cu toate acestea, inca ii mai studiau pe cei trei, pentru a fi siguri ca vor reusi. O mica urma de tensiune aparu pe chipurile lor, urmate de stropi reci de transpiratie, dar totul reveni la normal cand Jun facuse un semn, ceea ce insemna ca puteau incepe. Misaki isi schimba privirea din nou intr-una sireata, incredintandu-I colegului ei ca se va descrca, apoi se cufunda intr-un nor de fum, aparand langa Ino. Aceasta astepta cateva secunde, insa fata nu prea sa stie ce se intampla…
-Bau, Ino! tipa bruneta sarind in fata ei. De ce esti atat de… deprimata?
-Tu…Ce cauti aici? Si ce vrei, pana la urma? Te-ai intors pentru lupta, nu? Raspunse gafaind cealalta, incruntandu-se.
-Nici vorba! Numai tu ai putea face asta! Vroaim sa-ti spun doar ca ma duc sa ma intalnesc cu Sasuke. A spus ca vrea sa-mi spuna ceva foarte important...si ma gandeam ca tu stii despre ce e vorba. Nu conteaza, ne mai vedem!
In timp ce Misaki incepea sa se departeze de ea, fata lui Ino se facuse alba ca varul. Nu-I venea sa creada, dar pe cat de imposibil ii parea, flacara geloziei se aprinse din nou, mistuindu-I inima. Furia ii controla mintea, uitase complet de misiune sin incepuse sa alerge adversara ei, care se afla putin inaintea ei. ,,E perfect! Toul merge conform planului… Se pare ca fata asa crede orice i se spune…Ce natanga! Numai ea il poate placea pe increzutul ala…â€. Dintr-o data, o piatra se ivies in calea ei, dar gandurile adanci nu au lasat-o sa o vada, lovindu-se usor de ea. ,, Nu am fost atenta…Trebuie sa grabesc pasul. Nee, sa termin cu vorbaria…Tehnica ascunderii in apa!â€
Misaki fugea destul de repde, cea ce o incurca pe fata din spatele ei. Facuse rapid cateva semne, profitand de faptul ca aceasta se opri pentru a-si trage rasuflarea. In scurt timp, ea isi dadu seama ca nu va ajnge nicaieri, asa ca se opri privind-o ironic.
-Nu-mi vine sa cred…Esti mult mai slaba decat am crezut! Nici macar sa fugi dupa mine nu esti in stare, dar e prezinti foarte sigura pe tine in acesta misiune si mai ai curajul sa te numesti si ninja? Jalnic!
Ino tresari, stand in loc pentru cateva clipe. ,, Oare are dreptate? Oare sunt chiar atat de inutila si jalnica? Poate ca intr-adevar, nu sunt prea folositoare, dar…Nu o voi lasa sa ma intreaca!†. Se ridica si ,facandu-si curaj, ii raspunse taios inapoi:
-Mai taci! Nu esti cu nimic mai superioara ca mine! Nu stiu ce ai facut cu Sasuke al
meu dar il voi cuceri si tu vei disparea!
Spunand acestea, scoase rapid niste shuriken-uri si le arunca inspre ea, dar, spre necazul ei, le ocoli cu usurinta pe toate. Rasul celeilalte o infuria atat de tare, incat se repezi cu un kunai asupra ei. Vedea clar ca nu se mai misca, si desi ii era groaza de ce va face, se grabi pana ajunse in fata brunetei, infingandu-i cutitul in stomac.
-Ei, acum iti mai vine sa razi? Intreba Ino incantata, rasucind si mai tare kunaiul in corpul firav. Privea picurii se sange curgand pe pamant, surazand ca scapase de ea, cea care furase baiatul visurilor ei, iar dorinta i-a fost indeplinita, sau cel putin asa credea…Trupul lui Misaki se preface in stropi fini de apa, ce cadeau printre firele de iarba, ceea ce o lasa pe blonda cu ochii cat cepele. ,, Cum se poate? Unde a disparut fraiera aceea? Puteam sa jur ca am ucis-o! “ isi spuse ea, incercand sa explice situatia. Insa, din balta ce se afla la cativa pasi de ea, doi ochi albastri o priveau malefic, iar un zambet viclean completau expresia fetei. ,, Acum e momentul… S-a sfarsit, Ino! Ne vedem dupa ce vom castiga!â€
Va urma…
[edit]: Am uitat sa fac precizarile de inceput,asa ca am dat un edit acum xD. Multumesc fetelor, ma bucur enorm ca va place ^o^. Sper sa cititi si in continuare,si precizez de pe acum: NU dau drepturi de autor legate de ficul meu altcuiva. E creatia mea proprie,daca o postez altundeva, o voi posta chiar eu,nu prin intermediari :) .Daca prind pe cineva scriind ficul pe alt forum il acuz imediat de plagiat :| . Nu de altceva, am muncit mult la acest fic...Anyway, enjoy chapter 4 ! ^^
-Am gasit una! Baieti, am gasit una! Sunt grozav, nu-i asa?
Intreaga padure rasuna de bucurie ale unui baiat hyper-activ, urmate de sunetul strident al unei palme lipite de obrazul sau palid. Era clar ca din nou gresise cu ceva, insa nu stia cu ce. I se intampla destul de des, insa acum era obisnuit. Sakura isi retrase mana, tinandu-i apoi micul ei discurc cu ce nu trebuie sa faca intr-o astfel de misiune. Desi momentele in care vor lupta cu ceilalti se apropiau destul de curand, faptul ca aveau o amuleta nu trebuia facut cunoscut pentru toti. Asa pareau o tinta mult prea usoara, si nu vroiam sa piarda nici in ruptul capului. Cu toate acestea, pe Naruto nu-l deranja nimic…Se ridica de pe pamantul rece, miscandu-si discret degetele. Cateva clone jutsu aparura in jurul lui, plecand cu toti in cautare. In urma lui, fata cu par roz ofta la gandul ca nu-l va intelege vreodata pe colegul ei, iar mult mai in spate, Sasuke mergea nepasator cu mainile in buzunar. Aceasta misiune nu partea prea importanta pentru el, intrucat credea ca e o pierdere de vreme sa caute acele obiecte inutile. Dorea o misiune mai periculoasa, dorea sa lupte incontinuu, dar isi calma impulsurile si continua drumul.
Putin mai departe de ei, Shino trimitea insectele sa depisteze prin pamant lucrurile de care aveau nevoie, in timp ce Kiba si Akamaru alergau din loc in loc cu acelasi scop. Hinata se uita imprejurul ei cu Byaakugan-ul, insa nu zarise nimic inca. Totusi, erau participanti ce se descurcau mai bine. Echipa lui Neji gasise doua amulete, iar cea din Satul Sunetului trei. Nu era atat de usor precum crezusera toti, insa nu aveau de gand sa se dea batuti. Trecusera doar doua ore de cand au inceput, dar unora nici nu le pasa de cerinta data. Atat echipa lui Gaara cat si cea din Satul Focului pandeau din locuri diferite celelalte echipe, tratand cu indiferenta vorbele doamnei Hokage despre munca in echipa si jutsu-urile ce vor duce la reusita. Se considerau mult prea puternici pentru a se confrunta cu ninja inferiori lor. Chiar daca crescusera, ingamfarea si indiferenta ramasese intiparita in personalitatea lor.
Intr-un copac nu foarte inalt, Misaki statea pe o creanga a acestuia, cu pretextul ca ar cauta amulete printre frunze. Avea o expresie ciudata, dar asta nu era din cauza unui baiat dolofan ce vorbea singur la o distanta mica de ea, nici din vina lui Ino care tragea in disperare de el ca sa nu fie vazuti. Era altceva, ceva ce o amuza numai gandindu-se. Parea ceva dubios, insa nimeni nu banuia nimic, nici macar colegii ei ce stateau rezemati de trunchiul acelui arbore. Desi starea fetei era mult prea buna decat de obicei, comportamentul ei distrat ce-l avea de o vreme nu ii mai surprindea. In timp ce ei se odihneau putin, bruneta se asigura ca nimeni nu o vede si indrepta incet mana in directia unui rau ce curgea in apropiere. La fel de usor ea crease o sfera asemeni unei mingi, rotind degetele in aer si mutand-o aproape de ea. Un simtamant obraznic de incantare ii invada mintea, tradandu-i infastisarea cat se putea de serioasa pe ntru a nu starni banuieli. Privirea ei rautacioasa tinti chipul unuia dintre baieti, schitand un zambet siret. Ridica bratul usor, impingand mai apoi cu putere globul in jos… Jun tresari, privind mirat stropii ce picurau din parul sau de culoarea ametistului. Stia bine ca nu ploua, caci razele Soarelui ii strapunsera somnul cu cateva secunde in urma. Ridica privirea spre cer, dandu-si seama de jocul neserios al colegei sale. O cauta indelung prin straiele de smarald are pomilor, fiind intrerupt de o alta bomba ce ii inunda chipul si de rasetul aparent inocent al fetei.
-Gata Misaki, opreste-te! Striga el indignat, punandu-si pentru prima data mainile in sold. Acum sunt suficient de ud, ar trebui sa continuam misiunea.. Am stat destul in loc!
-De ce? E atat de nostim! Exclama aceasta stergandu-si lacrimile. Tu si Kiru aveti nevoie de un dus…Cat despre misiune, cateva minute de relaxare nu ne vor incurca!
Spunand acestea, ea facuse inca o bila, izbind-o cu satisfactie de fruntea roscovanului ce inca statea linistit la umbra. El fusese atent la conversatia colegilor lui, nu lua in seama partea cu ,,Tu si Kiruâ€. Buna dispozitie disparuse numaidecat, fiind inlocuita de o izbucnire furioasa:
-Nu e deloc amuzant, sa stii! Mai ales cand cel ce primeste ,,dusul†esti chiar tu! Pentru prima data sunt de acord cu Jun…Hai sa plecam de aici! Nu vreau sa fim cei de la finalul clasamentului.
-In regula, ofta ea. Ce propuneti sa facem? Echipele de aici nu sunt atat de slabe precum par… Daca luptam acum riscam sa pierdem amuletele pe care le avem! Ar trebui sa-i istudiem putin pe participanti…
-Mda, ai si tu dreptate, dar aceia nu-mi par un pericol, constata Jun aratand spre echipa 8. Au stat acolo de cand s-a dat startul, certandu-se incontinuu.
-De ce nu incepem cu ei? propuse Kiru. Nu cred sa aiba ce ne trebuie noua, dar putem scapa de concurenta. In plus, ne vom distra putin *devil eyes*
-Bine,nu e rau deloc! Va trebui sa creem o diversiune…Misaki, pe tine nut e prea suporta fata, ce-ar fi sa mergi langa ei si sa o enervezi putin? Ea se va ofensa si va alerga dupa tine, iar Kiru il va ataca de la spate pe cel gras. De celalat ma voi ocupa eu dupa ce-I prindem coechipierii.
Cei doi aprobara, apoi sarira cu totii din copac in copac pana aproape de adversarii lor. Acolo, ei avusera marea surpriza sa vada ca totul era in concordanta cu planul: Shikamaru dormea linistit la umbra, Choji manca incantat niste chipsuri iar blonda statea deznadajduita contempland soarele. Planul era perfect! Cu toate acestea, inca ii mai studiau pe cei trei, pentru a fi siguri ca vor reusi. O mica urma de tensiune aparu pe chipurile lor, urmate de stropi reci de transpiratie, dar totul reveni la normal cand Jun facuse un semn, ceea ce insemna ca puteau incepe. Misaki isi schimba privirea din nou intr-una sireata, incredintandu-I colegului ei ca se va descrca, apoi se cufunda intr-un nor de fum, aparand langa Ino. Aceasta astepta cateva secunde, insa fata nu prea sa stie ce se intampla…
-Bau, Ino! tipa bruneta sarind in fata ei. De ce esti atat de… deprimata?
-Tu…Ce cauti aici? Si ce vrei, pana la urma? Te-ai intors pentru lupta, nu? Raspunse gafaind cealalta, incruntandu-se.
-Nici vorba! Numai tu ai putea face asta! Vroaim sa-ti spun doar ca ma duc sa ma intalnesc cu Sasuke. A spus ca vrea sa-mi spuna ceva foarte important...si ma gandeam ca tu stii despre ce e vorba. Nu conteaza, ne mai vedem!
In timp ce Misaki incepea sa se departeze de ea, fata lui Ino se facuse alba ca varul. Nu-I venea sa creada, dar pe cat de imposibil ii parea, flacara geloziei se aprinse din nou, mistuindu-I inima. Furia ii controla mintea, uitase complet de misiune sin incepuse sa alerge adversara ei, care se afla putin inaintea ei. ,,E perfect! Toul merge conform planului… Se pare ca fata asa crede orice i se spune…Ce natanga! Numai ea il poate placea pe increzutul ala…â€. Dintr-o data, o piatra se ivies in calea ei, dar gandurile adanci nu au lasat-o sa o vada, lovindu-se usor de ea. ,, Nu am fost atenta…Trebuie sa grabesc pasul. Nee, sa termin cu vorbaria…Tehnica ascunderii in apa!â€
Misaki fugea destul de repde, cea ce o incurca pe fata din spatele ei. Facuse rapid cateva semne, profitand de faptul ca aceasta se opri pentru a-si trage rasuflarea. In scurt timp, ea isi dadu seama ca nu va ajnge nicaieri, asa ca se opri privind-o ironic.
-Nu-mi vine sa cred…Esti mult mai slaba decat am crezut! Nici macar sa fugi dupa mine nu esti in stare, dar e prezinti foarte sigura pe tine in acesta misiune si mai ai curajul sa te numesti si ninja? Jalnic!
Ino tresari, stand in loc pentru cateva clipe. ,, Oare are dreptate? Oare sunt chiar atat de inutila si jalnica? Poate ca intr-adevar, nu sunt prea folositoare, dar…Nu o voi lasa sa ma intreaca!†. Se ridica si ,facandu-si curaj, ii raspunse taios inapoi:
-Mai taci! Nu esti cu nimic mai superioara ca mine! Nu stiu ce ai facut cu Sasuke al
meu dar il voi cuceri si tu vei disparea!
Spunand acestea, scoase rapid niste shuriken-uri si le arunca inspre ea, dar, spre necazul ei, le ocoli cu usurinta pe toate. Rasul celeilalte o infuria atat de tare, incat se repezi cu un kunai asupra ei. Vedea clar ca nu se mai misca, si desi ii era groaza de ce va face, se grabi pana ajunse in fata brunetei, infingandu-i cutitul in stomac.
-Ei, acum iti mai vine sa razi? Intreba Ino incantata, rasucind si mai tare kunaiul in corpul firav. Privea picurii se sange curgand pe pamant, surazand ca scapase de ea, cea care furase baiatul visurilor ei, iar dorinta i-a fost indeplinita, sau cel putin asa credea…Trupul lui Misaki se preface in stropi fini de apa, ce cadeau printre firele de iarba, ceea ce o lasa pe blonda cu ochii cat cepele. ,, Cum se poate? Unde a disparut fraiera aceea? Puteam sa jur ca am ucis-o! “ isi spuse ea, incercand sa explice situatia. Insa, din balta ce se afla la cativa pasi de ea, doi ochi albastri o priveau malefic, iar un zambet viclean completau expresia fetei. ,, Acum e momentul… S-a sfarsit, Ino! Ne vedem dupa ce vom castiga!â€
Va urma…
[edit]: Am uitat sa fac precizarile de inceput,asa ca am dat un edit acum xD. Multumesc fetelor, ma bucur enorm ca va place ^o^. Sper sa cititi si in continuare,si precizez de pe acum: NU dau drepturi de autor legate de ficul meu altcuiva. E creatia mea proprie,daca o postez altundeva, o voi posta chiar eu,nu prin intermediari :) .Daca prind pe cineva scriind ficul pe alt forum il acuz imediat de plagiat :| . Nu de altceva, am muncit mult la acest fic...Anyway, enjoy chapter 4 ! ^^