Shiawase no kagi

[Mitsukai Yoru]

Minna, arigatou pentru comenturi. Sa vedem ce magie fac , cu Yu si My Bad boy :X Intai putina drama, si sper ca apoi sa mai fie posibil yaoi. Sper sa va placa si capitolul asta.

Capitolul 4: Owaru no hajimari (Inceputul sfarsitului)

Amintirile nu mor, imi amintesc … amintirile nu s-au prabusit cu gratia unui zbor de fluture muribund in prapastia uitarii, ci persista ca si mireasma mladioasa a trupului sau de catifea pe ramasitele mele. Un noiembrie tarziu si un miez de noapte in care galgaitul stropilor de ploaie se uniformiza pe pervazul geamului. Il privesc, ma domina imaginea lui. Nu pot sa nu ii admir chipul de ceara tulburat de lumina difuza a lunii. E superb, din orice unghi l-as vedea intotdeauna descopar un lucru nou la fiinta lui. Ma transforma intr-un alt eu si incerc sa reprim schimbarile ce au loc de fiecare data cand el respira.
Zambesc sau asta vreau sa cred ca fac, nu as suporta sa-l las sa vada o alta latura a mea. Nu stiu nimic despre ceea ce e el, nu stie nimic despre mine, insa traim pe aceeasi unda. Ma simt ca si cum viata mea se schimba in acorduri de chitara, uneori grav, alteori lent, s-a oprit vreodata?’

- Maddox, hei trezeste-te, e dimineata.
Brunetul tresare speriat, deschizand ochii, insa ramane privind chipul rosu al baiatului. Yu devenise pentru el mai mult decat fusese cineva vreodata, nu putea afirma ca il iubeste, desi stia ca un astfel de sentiment e prezent in el, il simtea deranjandu-i somnul, viata, insa ar fi dorit sa stie ce fel de iubire e.
Isi ridica mana, apasand cu degetele pielea de piersica a baiatului si o retrase la fel de repede.
- S-a intamplat ceva?
- Pai… astazi vine directorul inchisorii, adica cel mare stii, nu stiu cum sa-ti spun. S-a anuntat, va ajunge intr-o ora.
Usa se deschise brusc, in camera intrand Yoru. Comportamentul nu tocmai calm, ii dadea de gol starea de nervozitate, nu stia cum il va proteja astazi pe Yu de tatal lor.
Maddox insa nu avu nicio reactie, probabil ca venea sa verifice cum merge planul. Isi lua pe el uniforma, lasandu-i pe ceilalti sa discute apins despre acest subiect. Se gandea cum sa faca sa-i scoata pe cei doi din inchisoare.
Nu stia mai nimic despre trecutul tatalui sau. Tot ceea ce auzise de la mama sa e ca mai fusese odata casatorit si ca avusese doi copii, care murisera intr-un accident. Atat ii fusese spus.
Se indrepta catre Yu, trecandu-si bratul in jurul taliei sale. Trecusera zile bune de cand s-au cunoscut, insa toate i se pareau la fel. Nu stia in ce masura il poate ajuta pe baiat, isi dorea asta, desi era constient ca nu poate sta pana ce Yuri iese din inchsoare. Nu stia nimic despre baiat, nu dorise sa afle trecutul lui, chiar daca Al insistase sa ii spuna. Dorea sa-l cunoasca asa cum e. Atunci cand Yu va vrea sa i se confezeze, sa faca fara ca el sa-i spuna, fara sa-l oblige, fara sa afle de la altcineva.
Yu isi ridica privirea, uitandu-se la obrazul alb al celuilalt. Se simtea tras de mana spre iesire.
Holul era plin de barbati care ii priveau ciudat, le puteau citi rautatea in ochi, culoarea lor stearsa ii dadea de gol, ii era frica de ei si stranse cu putere palma lui Maddox. Brunetul ii simti incordarea si se opri putin, privind in jurul sau. Ii atinti cu privirea pe toti, ridicand din spranceana si continuandu-si drumul.
Locul in care mancau era mai mult o cusca, deseori aveau loc batai acolo, pentru ca se gaseau si arme, nu conta in ce constau, puteau fi linguri, farfurii, picioare de la scaun, intotdeauna existau conflicte, insa acum era liniste. Nu se auzea nimic pe hol si motivul l-au aflat imediat ce au intrat in incapere.
Yu il vazu pe Yoru oprindu-se la intrare si se grabi spre el. Simtea nelinsitea fratelui sau, ii curgea prin vene, nu intelegea de ce.
- Yu, plecam de aici! tipa Yoru, ramai acolo!
Yu insa nu il asculta, ci continua sa se apropie, pana ce ramase in fata usii, privind socat persoanele din interiorul incaperii. Totul se oprise odata cu ochii barbatului ce ii strapungeau pe ai lui Yu, aceeasi culoare stearsa, insa o cu totul asta expresie. Il sperie, si se dadu cativa pasi mai in spate, lovindu-se de fratele sau. Yoru il intoarse cu fata le el, apucandu-i obrajii in palmele sale si privindu-l in ochi.
- Nu-l asculta Yu, sa nu cazi in plasa lui, el nu… nu mai e tatal nostru.
- Maddox? se auzi vocea barbatului rasunand in incapere, ce naiba faci imbracat in detinut? Ma faci de ras, unicul meu fiu imbracat in detinut? Si la conducere cine e?
Cei doi frati se priveau socati, apoi se uitara ambii la Madd si Al. Cei doi pareau a sti despre ce e vorba.
- Inca mai traiti? se auzi din nou vocea barbatului de pe scaun, fapt ce atrase privirea uimita a lui Maddox. Nu stia ce-l soca mai mult, felul in care tatal lui le-a vorbit celor doi sau faptul ca pareau a se cunoaste.
- Tata… murmura Yu, lasand glasul sau sa strabata incaperea pana la urechile barbatului.
Baiatul se despinse din bratele lui Yoru si alerga spre cel ce statea in fata lui, aruncandu-se in genunchi la picioarele sale si prinzandu-i mainile in ale sale. Din ce motiv facea una ca asta, i se parea ciudat ca tatal sau era aici, vroia sa creada in el, desi stia ca se minte, .
Expresia lui Maddox se schimba atunci cand auzi cuvintele baiatului, de la aceea plina de curiozitate, la una furioasa, schimonosita , incepand sa-si piarda uniformitatea.

Un pas, doi, si totul se inchise in urma sa. Imagini ale gratiilor, imagini ale peretilor, ale persoanelor de langa el, se dilatau cu o efervescenta analog cu acel mers grabit si apasat. Nu astepta nimic alteva, il smulse pe Yu de langa tatal sau si trase usa, inchizand-o si lasandu-l pe baiat sa priveasca verdele inchis al vopselei. Il lua de mana si il izbi cu putere de unul dintre pereti, facandu-l sa tremure. Nu stia de ce se comporta asa, Yu nu gresise cu absolut nimic, probabil ca asta era motivul principal. Yoru se repezi inspre cei doi, dar fu prins de mana de Al si tras in bratele lui.
- Stai aici, Maddox stie ce face. Nu e cazul sa il enervezi mai mult decat e, va va scoate azi din inchisoarea asta stupida.
Buzele brunetului le cautau disperate pe ale lui Yu si atunci cand le gasira, se lipira aproape zdrobite de finetea celorlalte. Un gust dulce, patrunzator, asa putea fi caracterizat orice sarut din partea lui Yu. O senzatie ciudata, ce-ti strabatea trupul cu o viteza inconstienta, o senzatia de naivitate inconsitenta si placuta pentru care te-ai sacrifica, o particularitatea gentila plina de riscuri si pasiune pe care trupul celuilalt o emitea prin pori, il faceau dependent. Isi strecura limba, avand grija sa o incercuiasca pe a celuilalt cu duritate sa le lege intr-un nod imaterial, pe care cu timpul sa il stranga, o legatura care palpita intr-un ritm esential cu o traire puternica, insa care sintetizeaza in ea intreg sensul unei iubiri amorfe.

- Yu, azi iesim de aici. Du-te si fa-ti bagajul, mergem acasa.

Baiatul isi ridica privirea, oglindindu-se in ea o noua expresie pe care nu o cunoastea, simtea cum imaginea celuilalt se inadreaza perfect in corpul sau si realiza ca atunci cand privirea lui Maddox il atingea, sufletul sau se dilata in interior, crestea pana la nebunie, pana unde granitele se sfarseau, si din care era aruncat ca intr-un vartej bestial in… nimic.
Il mai privi odata pe Maddox si se indrepta spre celula sa faca intocmai cum ii zisese brunetul. La nici cateva minute dupa, Maddox se apropie de tatal sau, privindu-i cu atentie chipul. Nu intelegea ce se intampla, nimeni nu ii povestise nimic, se simtea ca un mare idiot.
- Spune-mi tot, de unde ii cunosti?
- Au fost copiii mei.
Maddox ridica privirea, incercand sa desluseasca ceva din expresia goala a tatalui sau.
- Au fost? Cum adica au fost, inca sunt, cum dracu le-ai permis sa ajunga aici? E inchisoarea ta, cum ti-ai putut lasa fiii sa treaca prin asta? Habar nu ai cat de ingrozitor e aici!
- Si? Au incercat sa fure de la mine…
- Mama lor avea leucemie, la dracu, aveau nevoie de bani, nu i-ai ajutat deloc, nu ti-a pasat…, interveni Al.
- Yu! a disparut, tipa Yoru de pe coridor. In celula, e sange peste tot si el... el nu e nicaieri.