RE: Culoriile copilariei original fiction by me:P

[Lithium-Angel]

Stau si ma gandesc ca nu am fost atenta la ce varsta a spus ca are...eu nu am gasit aceasta informatie.
Imi da impresia ca este o fetita micuta si usor alintata ce isi doreste sa fie bagata in seama, bine...asta ai specificat deja.
Povestea ta ma face sa imi amintesc de mine, din perioada cand aveam si eu ceva mai putini ani, cand aveam aceeasi senzatie, culmea, din cauza fratelui meu mai mic ci nu a unuia mai mare.
Intre mine si fratele meu e o distanta de 10 ani..si el e mereu alintatul...oarecum...e emanuel din povestea ta, insa niciodata nu m-am considerat "lucia"
Personal, in ciuda faptului ca nu lasi spatiu dupa semnele de punctuatie like . , ! ? si chiar si dupa linia de dialog [ chestie ce ma cam enerveaza...adica ....strica parte din aspectul povestii], povestea mi se pare ca decurge intr-un mod cursiv si usor de inteles.
Ar fi ceva daca ai incerca sa legi mai multe propozitii, uneori am senzatia ca se termina fraza prea brusc si e continuata doar de o propozitie de nici macar un rand. Foloseste mai multe cuvinte de legatura in cazul acesta.
Eu ma simt de parca citesc o poveste frumoasa numai buna pentru a reaminti copilaria...si asta ma cam incanta desi imi lasa si un sentiment ciudat...o nostalgie . Cat de adorabila e copilaria, nu?