18-07-2009, 06:07 PM
[edit Aly]Tip Critica Permisa: Stil / Limbaj / Idei .
Citat: Disclimer : Nu detin nici un alt personaj inafara de cele create de mine ce ii apartin lui Masashi Kishimoto din anime-ul/manga-ul �Naruto� si nu profit de pe urma acestor personaje/intamplari.
O raza de speranta
Stateam cateodata noaptea si ma gandeam cum ar fi fost daca el ar fi fost langa mine. Cum era daca m-as fi pierdut iar in privirea lui intunecata? De ce a trebuit sa plece? De ce nu a uitat de razbunarea lui si nu a ramas langa mine? Sute de intrebari de acest fel imi treceau prin minte. Priveam in continuare cerul instelat. Acele puncte stralucitoare care se zareau ici si colo pe bolta cereasca ma faceau sa uit pentru un moment de toate problemele pe care le aveam. Speram ca brunetul se uita la cer si se gandea la mine dar aceasta idée era doar in mintea mea. Cum sa se gandeasca la mine? Cand era in sat ma ignora mereu chiar daca eram colegi de echipa. Vantul adie usor in timpul noptii. Chiar daca stateam pe pervazul de la geamul camerei mele, el imi mangaia parul scurt si roz. In ochii mei verzi se reflectau stelele. Mai précis o stea. Steaua Nordului, cea mai stralucitoare de pe cer era tinta ochilor mei. Deodata am auzit ceva si mi-am intors imediat privirea catre colega mea de camera Hinata. Ochii ei lila ma priveau neincetat in timp ce fata se apropia de mine. Hinata era prietena mea cea mai buna. Imparteam tot ce aveam inclusive sentimentele. Era colega mea de camera de cand ne-am mutat amandoua in casa Doamnei Hokage. Amandoua eram elevele conducatoarei satului. Ne invata diferite Jutsu-uri si cum sa devenim medical-ninja. Cand a auns in dreptul meu, a pus mainile pe pervazul geamului tintind cerul cu privirea.
-Te gandesti le el, nu-i asa, Sakura? ma intrebat aceasta. Atunci am lasat capul in jos iar doua lacrimi cristaline mi-au alunecat pe fata.
-Da, Hinata. Nu pot sa il uit! Am incercat de nenumarate ori sa imi iau gandul de la el. Ziua reusesc dar cand vine noaptea nu mai am aceleas sanse. Mereu ma intreb unde este, daca e bine, daca e mai puternic. A plecat de cinci ani si nu avem nici o veste de la el. Daca s-a intamplat ceva?
-Sakura, Naruto a mers sa-l caute. Crezi ca mie nu imi este greu sa stiu ca baiatul pe care il iubesc este departe? Dar stiu ca Naruto are grija singur de el. Are totusi nouasprezece ani ca si noi doua si Sasuke. Ti-a promis ca il va aduce inapoi si asa va fi! imi spuse Hinata increzatoare. Era pentru prima data cand era curajoasa. In cea mai mare parte a timpului era rusinoasa, genul de fata “Mai bine tac si inghit decat sa se porneasca un scandal†dar de data asta nu mai era asa. Eu eram singura de care nu ii era rusine pentru ca stia ca eu o iubesc ca pe o sora si nu as suporta sa o vad trista. In acel moment un zambet micut mi-a aparut in coltul gurii. Vorbele Hinatei m-au facut pentru prima data in ultimii cinci ani sa zambesc. Nu imi venea sa cred. Bruneta avea dreptate. Nu aveam de ce sa imi fac griji. Sasuke era bine. Tot ce speram era sa se intoarca in sat. Mi-am indreptat si eu privirea catre cer. Acesta ma himnotizat de fiecare data prinzanduma intr-un sir de ganduri. Puteam sa stau ore in sir si sa privesc cerul fara sa ma intereseze ce se intampla in jur. Incet, sunetele au disparut iar peste intreg satul s-a asezat linistea. Din cand in cand mai puteai auzi lupii care urlau la luna plina. Amandoua am intrat parca intr-o transa gandindune la cei pe care ii iubeam. Dar totul are un sfarsit. La acea ora tarzie in noapte, pe usa camerei a intrat blonda cu ochii albastri care conducea satul.
-Fetelor… inca nu vati culcat? Maine dimineata avem antrenament asa ca ar fi mai bine sa va odihniti. spuse Lady Tsunade. Era o femeie cu doua fete. Prima ei fata era a unei femei autoritare, care nu accepta nici o corectare la lucrarile ei. Era fata cu care indruma multi oameni. Dar cea dea doua, era o femeie intelegatoare, iubitoare, care mereu facea ceva ca sa ajute. Era fata care ne-o arata mie si Hinatei. De cand parintii nostril au murit cand satul a fost atacat acum trei ani ea a avut grija de noi. Pentru ea eram ca doua fice iar ea pentru noi ca o mama.
-Ne pare rau, Lady Tsunade, dar priveam ce frumos e cerul. am spus eu si Hinata deodata. Blonda a oftat dupa care ne-a spus sa ne bagam in pat. Am ascultat-o si de indata ce am pus capul pe perna am adormit cu gandul la spusele Hinatei. O noua raza de speranta a luminat gandul meu negru care credeam ca e pierdut pentru totdeauna.
Astept comentarii.