13-07-2009, 07:01 PM
Din cate am vazut lipseste capitolul II.Am sa'l postez din nou.Multumesc Sayu'chan pentru comm si pentru ca mi'ai spus ca lipseste un capitol.
Am sa postez acel capitol iar.
Capitolul II
Deabia astept, sa revad satul!!!exclama Dya incantata, in timp ce se aseza pe scaun.
-Si eu pe Vlad si Chris.Mi-e atat de dor de ei…
-Puffy ce-o mai face ?ma intreaba Dya cu un zambet imens pe fata.Se vedea ca este bucuroasa, pe fata ei.
Vlad era un prieten bun de-l nostru.Are 16 ani, parul blond, ochii caprui inchis, in care te-ai putea pierde numai privindu-i, si un orgoliu imens.In ciuda orgoliului sau, noi eram buni prieteni.
Chris, de fapt Cristina, dar eu ii spun Chris pentru ca imi place sa o poreclesc.Are 15 ani, parul negru precum pana corbului, ochii cenusii si un corp de invidiat.Mereu a fost atractia principala cand prin jur erau baieti, care salivau dupa ea.Nu-i condamn, doar arata foarte bine.Cel mai mult la ea, imi place ca-i ameteste pe baieti, apoi ii lasa cu buza umflata.
Discutand cu Dya, nu mi-am dat seama cand am ajuns.Poate era doar o coincidenta, dar am observat ca tipul de mai devreme a coborat in acelasi loc cu noi.Ridic putin din spranceana atunci cand vad ca se indrepta catre casa bunicilor mei… « Dar ce cauta el acolo ?!Poate a gresit casa… »gandeam eu in timp ce Dya se chinuia sa-mi atraga atentia…
-Hei !hei !Esti atenta la mine ?ma intreaba aceasta, trecandu-si mana prin fata ochilor mei.
-Uhm…da sunt bine.Doar ma gandeam la bunicii mei…o mint eu.
-Bine atunci.Eu trebuie sa plec.Ne vedem maine, bine?ma intreaba aceasta in timp ce se indeparta cu trollerul de mine.
-Mda…bine…ii raspund eu total abesnta de situatie si ma indrept spre casa bunicilor mei.
O casa, mai bine zis o vila cu etaj, cu peretii galbeni, si acoperisul maro inchis.Intru in curte, insa nu pot face un pas ca sunt doborata la pamant de un caine mare, alb si pufos.Puffy, catelul meu, era un ciobanesc mioritic.In ciuda marimii, avea doar 6 luni si deja 1 metru si ceva.Incerc sa ma ridic si sa ma scutur de praful de pe blugi.Il dau din fata mea pe Puffy si il mangai usor pe cap.
-Hei, baiete !Ti-a fost dor de mine, nu-i asa ?il intreb eu, ca si cum Puffy ar putea vorbi.
Dupa ce il mai mangai putin pe cap, intru in casa, descaltandu-ma la usa.
-Buniiii !!!Am venit !!!tip eu entuziasmata, cu un zambet larg pe fata.
-Ah !!Cora, ai venit la timp !!Avem musafiri !!!!imi spune bunicul in timp ce ma imbratisa.
-Grozav !Unde e ?il intreb eu cautand cu vederea acea persoana, dar nu reusesc sa dau de ea.
-In sufragerie.Haide !imi spune acesta in timp ce ma ia de mana si ma duce in sufragerie.
Cand vad cine era asa-zisul musafir, raman socata!Era tipul care ma tot enerva…Raman socata in pragul usii, aratand cu degetul spre el, incercand sa spun ceva, dar cuvintele se incapatanau sa-mi iasa din gura…Intr-un final am reusit sa bolborosesc ceva :
-Ce…ce cauti..tu aici ?!
-Stau nu se vede ?Dar impiedicata ce cauta aici ?intreaba acesta pe un ton sarcastic.
-Voi va cunoasteti ?intreaba bunicul mirat.
-Mda…Se poate spune si asa.In timp ce ma indreptam spre microbuz, a intrat in mine.ii raspunde roscatul.
-Poftim ?!?!Eu am intrat in tine ?!Vrei sa spui ca tu ai dat peste mine !!Nesuferitule !!!protestez eu.
-Eu ?!Nesuferit ?!Ipocrito !!Recunoaste ca tu ai intrat in mine !
-Ba nu !
-Ba da !
-Ba nu !
-Gata !!Terminati amandoi !Aici nu e casa de nebuni !Calmati-va si faceti cunostinta unul cu celalalt !se baga, bunica intre noi.
A intervenit exact la timp, altfel isca sa fie o cearta pe cinste sau in cel mai rau caz sa ne luam la bataie.
Ma calmez, afisez un zambet mai mult fortat si spun:
-Bine...Sunt Corina.Imi pare bine.
-Marius.Incantat.
-Acum, Cora el este fiul unui bun prieten.Sper ca veti rezolva divergentele dintre voi si va veti intelege bine.ne spune bunicul.
-Mda..bine.Eu ma duc in camera sa despachetez.si spunand asta, urc la etaj si de acolo direct in camera mea.
Arunc trollerul intr-un colt al camerei si ma trantesc in pat, studiind fiecare particica din camera.Mintea imi este invadata de amintiri.
~Flashback~
-Bogdan…asteapta-ma…Nu mai pot…Sunt obosita…Te rog, incetineste…
-Bine, uite cum facem.Te voi cara in spate pana ajungem acasa ca sa te odihnesti.E bine asa?
-Aham…
~End of flashback~
~Flashback~
-Mamiii !!!Mamiii !!Unde este Bogdan ?!Vreau la Bogdan !!
-Linisteste-te Cora !!Bogdan…Bogdan e…e mort !!imi spune mama, dupa care ma strange puternic in brate.
-C-cum?!Nu se poate!!Ma mintiti!!Vreti sa ma despartiti de el!!!Railor...protestez eu, in timp ce plangeam.
~End of flashback~
Doua lacrimi calde, mi s-au prelins pe fata rosie.Nu puteam suporta gandul ca murise...Fratele meu parasise lumea celor vii pentru totdeauna... Am inceput sa plang din ce in ce mai tare, ducandu-mi mana la gura, pentru a nu fi auzita.Incet, incet am reusit sa adorm.Maine avea sa fie o zi lunga.
Am sa postez acel capitol iar.
Capitolul II
Deabia astept, sa revad satul!!!exclama Dya incantata, in timp ce se aseza pe scaun.
-Si eu pe Vlad si Chris.Mi-e atat de dor de ei…
-Puffy ce-o mai face ?ma intreaba Dya cu un zambet imens pe fata.Se vedea ca este bucuroasa, pe fata ei.
Vlad era un prieten bun de-l nostru.Are 16 ani, parul blond, ochii caprui inchis, in care te-ai putea pierde numai privindu-i, si un orgoliu imens.In ciuda orgoliului sau, noi eram buni prieteni.
Chris, de fapt Cristina, dar eu ii spun Chris pentru ca imi place sa o poreclesc.Are 15 ani, parul negru precum pana corbului, ochii cenusii si un corp de invidiat.Mereu a fost atractia principala cand prin jur erau baieti, care salivau dupa ea.Nu-i condamn, doar arata foarte bine.Cel mai mult la ea, imi place ca-i ameteste pe baieti, apoi ii lasa cu buza umflata.
Discutand cu Dya, nu mi-am dat seama cand am ajuns.Poate era doar o coincidenta, dar am observat ca tipul de mai devreme a coborat in acelasi loc cu noi.Ridic putin din spranceana atunci cand vad ca se indrepta catre casa bunicilor mei… « Dar ce cauta el acolo ?!Poate a gresit casa… »gandeam eu in timp ce Dya se chinuia sa-mi atraga atentia…
-Hei !hei !Esti atenta la mine ?ma intreaba aceasta, trecandu-si mana prin fata ochilor mei.
-Uhm…da sunt bine.Doar ma gandeam la bunicii mei…o mint eu.
-Bine atunci.Eu trebuie sa plec.Ne vedem maine, bine?ma intreaba aceasta in timp ce se indeparta cu trollerul de mine.
-Mda…bine…ii raspund eu total abesnta de situatie si ma indrept spre casa bunicilor mei.
O casa, mai bine zis o vila cu etaj, cu peretii galbeni, si acoperisul maro inchis.Intru in curte, insa nu pot face un pas ca sunt doborata la pamant de un caine mare, alb si pufos.Puffy, catelul meu, era un ciobanesc mioritic.In ciuda marimii, avea doar 6 luni si deja 1 metru si ceva.Incerc sa ma ridic si sa ma scutur de praful de pe blugi.Il dau din fata mea pe Puffy si il mangai usor pe cap.
-Hei, baiete !Ti-a fost dor de mine, nu-i asa ?il intreb eu, ca si cum Puffy ar putea vorbi.
Dupa ce il mai mangai putin pe cap, intru in casa, descaltandu-ma la usa.
-Buniiii !!!Am venit !!!tip eu entuziasmata, cu un zambet larg pe fata.
-Ah !!Cora, ai venit la timp !!Avem musafiri !!!!imi spune bunicul in timp ce ma imbratisa.
-Grozav !Unde e ?il intreb eu cautand cu vederea acea persoana, dar nu reusesc sa dau de ea.
-In sufragerie.Haide !imi spune acesta in timp ce ma ia de mana si ma duce in sufragerie.
Cand vad cine era asa-zisul musafir, raman socata!Era tipul care ma tot enerva…Raman socata in pragul usii, aratand cu degetul spre el, incercand sa spun ceva, dar cuvintele se incapatanau sa-mi iasa din gura…Intr-un final am reusit sa bolborosesc ceva :
-Ce…ce cauti..tu aici ?!
-Stau nu se vede ?Dar impiedicata ce cauta aici ?intreaba acesta pe un ton sarcastic.
-Voi va cunoasteti ?intreaba bunicul mirat.
-Mda…Se poate spune si asa.In timp ce ma indreptam spre microbuz, a intrat in mine.ii raspunde roscatul.
-Poftim ?!?!Eu am intrat in tine ?!Vrei sa spui ca tu ai dat peste mine !!Nesuferitule !!!protestez eu.
-Eu ?!Nesuferit ?!Ipocrito !!Recunoaste ca tu ai intrat in mine !
-Ba nu !
-Ba da !
-Ba nu !
-Gata !!Terminati amandoi !Aici nu e casa de nebuni !Calmati-va si faceti cunostinta unul cu celalalt !se baga, bunica intre noi.
A intervenit exact la timp, altfel isca sa fie o cearta pe cinste sau in cel mai rau caz sa ne luam la bataie.
Ma calmez, afisez un zambet mai mult fortat si spun:
-Bine...Sunt Corina.Imi pare bine.
-Marius.Incantat.
-Acum, Cora el este fiul unui bun prieten.Sper ca veti rezolva divergentele dintre voi si va veti intelege bine.ne spune bunicul.
-Mda..bine.Eu ma duc in camera sa despachetez.si spunand asta, urc la etaj si de acolo direct in camera mea.
Arunc trollerul intr-un colt al camerei si ma trantesc in pat, studiind fiecare particica din camera.Mintea imi este invadata de amintiri.
~Flashback~
-Bogdan…asteapta-ma…Nu mai pot…Sunt obosita…Te rog, incetineste…
-Bine, uite cum facem.Te voi cara in spate pana ajungem acasa ca sa te odihnesti.E bine asa?
-Aham…
~End of flashback~
~Flashback~
-Mamiii !!!Mamiii !!Unde este Bogdan ?!Vreau la Bogdan !!
-Linisteste-te Cora !!Bogdan…Bogdan e…e mort !!imi spune mama, dupa care ma strange puternic in brate.
-C-cum?!Nu se poate!!Ma mintiti!!Vreti sa ma despartiti de el!!!Railor...protestez eu, in timp ce plangeam.
~End of flashback~
Doua lacrimi calde, mi s-au prelins pe fata rosie.Nu puteam suporta gandul ca murise...Fratele meu parasise lumea celor vii pentru totdeauna... Am inceput sa plang din ce in ce mai tare, ducandu-mi mana la gura, pentru a nu fi auzita.Incet, incet am reusit sa adorm.Maine avea sa fie o zi lunga.