For the blood of a Vampire

[Botan`chan]

Oke...scuze de intarziere, dar nu am prea avut timp sa scriu...Gomene...


[center] Capitolul 2
Ma uitam buimacita la baiatul care venea catre mine si incercam sa ma trezesc. Imi ciupeam mana pe sub masa, dar nu puteam. Ironia sortii ma facea sa ma simt putin stanjenita. Mi-am strans bratele in jurul corpului si am incercat sa ma revigorez putin. Se aseza langa mine, zambind cald avand ochii surazatori.
M-am uitat si eu la el si am zambit sters, incercand sa nu il fac sa se simta prost. Mi-am intors privirea carte doamna diriginta si mi-am pus bratele pe banca. Am luat pixul in mana si am inceput sa scriu de pe tabla ecuatia scrisa frumos de mana doamnei Miura.
Toata ora am stat ca pe ace in timp ce faceam exercitii. Ryan se uita la mine insistent, facandu-ma sa ma simt prost. “Grozav! Eu incerc sa nu il fac sa se simta prost si culmea! Ma face el pe mine!” mi-am spus eu nervoasa. Pixul meu scria apasat pe caiet, lasand urme urate pe foaia subtire. El zambi si isi intoarse capul catre tabla.
La un moment dat, el se intoarce, din nou, catre mine si zambeste.
-Buna. Eu sunt Ryan. Spuse el cu o japoneza perfecta. Ma bucur sa te cunosc, domnisoara Yuuki.
-D..da! ma balbai eu. S..Spune-mi doar Yuuki.
-Foarte bine. Zambi din nou ca un inger si eram absolut sigura de un lucru: EL era cel din visul meu. Nu ma indoiam! M-am uitat cu coltul ochiului catre el si l`am vazut zambind cald, uitandu-se catre mine. In momentul acela am simtit cu imi circula sangele in obraji, facandu-I rosii. Baiatul chicoti aproape imperceptibil si isi intoarse capul catre doamna Miura. Mi-ar placea sa ne cunoastem mai bine. Continua el fara sa se uite la mine.
Eram socata. De ce cu mine? De ce fix el? De ce tot timpul mi se intampla mie astfel de lucruri? Bine…am exagerat. E prima data cand mi se intampla asta, dar totusi…el mi-a bantuit visele intrega vara.
Mi-am intors privirea catre el si privirile ni se intersectara. Ochii lui albastrii, surazatori, erau atintiti asupra mea si ma faceau, oarecum, sa plutesc. Era o senzatie ciudata, care o simteam doar in vis. Am zambit. Pentru prima data ii zambeam, destul de rusinata, de-altfel. El a facut la fel si apoi se intoarse la exercitiul scris cu o caligrafie perfecta pe caietul lui. Am facut ochii mari uitandu-ma mirata catre caietul lui, apoi mi-am intors privirea catre caietul meu. Era plin de mazgalituri si scrisul meu, care dorea sa fie de tipar, era dezordonat. M-am scarbit, oarecum, de scrisul meu asa ca am dat pagina. Un oftat imi scapa iar apoi se auzi soneria.
-Pauza! Striga doamna Miura, dupa care iesi din clasa. Am oftat usurata. Inca o ora de matematica se scursese printre degetele noastre. M-am uitat catre banca lui Kumiko si am observat ca era goala. “Hopa…a disparut…” mi-am spus eu uitandu-ma prin clasa. Am vazut-o venind catre noi cu un zambet vesel si plin de viata pe fata. Veni in spatele noului meu coleg si spuse:
-Pot sa fac cunostinta cu noul coleg? Kumiko Nagata.
Ryan se ridica in picioare si facu o mica plecaciune.
-Incantat, domnisoara Nagata. Ryan Scott. Spuse el zambind. Am zambit si eu, multumita de faptul ca cei doi au inceput bine.
M-am uitat prin clasa si am vazut grupul lui Orihime. Orihime era cea mai fitoasa fata din intreaga clasa si una dintre cele mai populare fete din scoala. Stiam ca vrea sa ma intreaca la popularitate dar eu nici nu am habar cum am ajuns sa fiu cea mai populara fata din scoala luna trecuta. Multi cu care nici macar nu m vorbit m-au votat – evident…eu nici macar nu m-am inscris la o asemenea prostie, insa Kumiko a insistat si ea m-a insris. Mi se facu scarba cand am vazut-o ca se uita la mine ca si cum ar arunca sageti din priviri. M-am incruntat si m-am intors catre noul meu coleg. Ea observa imediat si veni catre noi. Mi-am dat ochii peste cap si apoi am privit catre Ryan. Parea ca nu isi da seama…vorbea cu prietena mea ca si cum s-ar fi cunoscut de multa vreme.
-Buna, Ryan. spuse ea pe un ton seducator. Eu sunt Orihime Shibata. Incantata.
Isi dadu mana prin buclele aurii si se uita la el seducator. Isi puse mainile pe masa si ii zambi. Imi veni sa vars. Mi-am dat ochii peste cap, oprindu-ma asupra lui Ryan. Nu prea parea ca vrea sa aiba de-a face cu ea, insa, politicos, ii spuse:
-Ma bucur sa te cunosc, domnisoara Shibata.
Ea facu o fata indignata si se intoarse catre asa zisele prietene ale ei. Am cascat gura de uimire, la fel si Kumiko. Ne uitam buimacite una la alta si apoi am incepu sa chicotim in soapta. Ryan se uita la noi ca la doua fete nebune si ma intreba din priviri de ce radeam.
-Esti primul baiat care i-a facut asta lui Orihime, am spus eu in soapta. Sunt sigura ca acum planuieste ceva ca sa te cucereasca, dar iti spun sa fii atent…Nu e asa de cuminte precum pare…
El dadu din cap in semn afirmativ si apoi se suna de intrare. Ne-am asezat cu totii la locurile noastre si am asteptat intrarea profesoarei de geografie, Mizushima Kikyo. O femeie mai micuta de statura, cu parul lung si brunet. Ochii ii avea ca majoritatea japonezilor de varsta ei, adica caprui. Desi era micuta, era o femeie sprintena si energica. O indrageam mult…pe atunci, parca semanam cu ea. Intrun tarziu, intra si ea in clasa si se aseza la catedra, zambind. Puse catalogul in partea dreapta a catedrei si apoi se uita vesela peste clasa.
-Oh, nu! striga Yamato Yusuke, un coleg din spatele meu si un prieten foarte bun. Lucrare neanuntata!
La auzul acestor cuvinte ale lui, toata clasa, inafara de mine si Ryan, a inceput sa se vaiete. Chicoteam uitandu-ma la colegii mei din clasa care isi deschideau caietele si invatau ultima lectie cat mai aveau timp. Ryan se uita si ei zambind prin clasa si apoi se intoarse catre mine.
-Asa se intampla tot timpul cand profesoara se aseaza la catedra si zambeste? intreba el pe un ton amuzat.
-Da, am raspuns. Niciodata nu ii prinde pregatiti.
Ryan incepu si el sa chicoteasca si apoi profesoara ridica mana, cu toate cele cinci degete intinse. Asta insemna ca mai aveam cinci minute de repetat. Mi-am scos repede caietul si am deschis la ultima lectie. L-am pus pe mijlocul mesei si l-am indemnat pe Ryan sa citeasca impreuna cu mine. El a zambit bland, aplecandu-se catre mine. Si-a pus bratul pe spatarul scaunului meu si apoi isi indrepta privirea lui fermecatoare catre paginile mazgalite ale caietului meu. Nu am putut sa nu inrosesc macar putin. Simteam cum inima imi bate cu putere si nu ma mai puteam cuncentra. Am tras aer in piept si am inceput sa citesc fugitiv lectia. Ii simteam bratul lipit de spatele meu. Era neobisnuit de rece, in comparatie cu caldurile care ma treceau in acel moment. Oarecum, ma racorea si ma facea sa ma simt mai bine. “Dar…de ce e asa de rece?”ma intrebam eu. “E prea rece pentru un om obisnuit…” [/center]


Shibata Orihime

Mizushima Kikyo

Yamato Yusuke

Astept pareri, sfaturi, critici...

Ja.