05-07-2009, 06:32 PM
buna scuza lipsa indelungata de la fic promit ca o sa ma revansez
Sunetul soneriei anunta sfarsitul orelor.O multime de elevi se imbulzeau sa iasa afara din clase.Chiar daca azi era luni, prima zi de scola, ei sa grabeau sa plece ca sa scape de acel loc, numit liceu. Ken era foarte zapacit, deoarece Yuri il anuntase ca pleaca mai devreme de la scoala, si sa nu-l astepte acasa. Acest lucru i se parea destul de ciudat, fiindca profesorul era foarte schimbat im momentul care venise sa vorbeasca cu el.
Flash back
Se sunase de iesire in pauza. Toti colegi lui iesise afara, insa el preferase sa ramana in clasa ca sa-si repete lectia. Insa in momentul in care incepuse sa citeasca lectia, cineva s-a apropiat de el, luandu-i caietul din mana. Era chiar profesorul lui, Yuri.
-Scuze ca te deranjez din studiat, dar doresc sa te rog ceva.-spuse apparent calm, dar vocea profesorului care tremura il dadea de gol ca ceva se intamplase. Nu-i venea sa creada ca barbatul din fata lui era acelasi cu profesorul lui.Barbatul din fata lui era total schimbat, nu semana deloc cu el. Era palid, aproape alb la fata, vocea ii tremura, deabia putea sa sa vorbeasca. Era clar ca ceva se intamplase.
-Da, te ascult. Cu ce va pot ajuta domnule profesor?
-Azi te vei duce singur acasa. Te rog sa ai grija de tine. In concluzie nu vreau sa ma astepti, o sa ne vedem acasa.
End flash back.
Aceste cuvinte inca ii rasunau in minte.Si le amintea perfect, de parca adineauri le-ar fi auzit. A iesit pe usa principala a liceului, indreptandu-se spre apartament. Era destul de tarziu, si nimeni nu mai era pe strada la ora aceea. Ajungand in zona despartituri a doua blocuri, de unde ieseau un grup de baieti foarte ametiti de alcool, Ken a inceput sa se sperie. Un baiat din grup, a iesit in fata si la prins de maini, intrant in vorba cu el.
- Buna, papusel. Cum de un baiat asa de frumos ca tine umbla singur pe strazi seara. Daca cauti companie, putem sa te ajutam noi.
Fara sa mai astepte vreun raspuns, baiatul l-a tras pe Ken pana in gangul dintre cele doua blocuri.
Intre timp, in alta parte a orasului, la cimitir, un barbat statea aplecat asupra unui mormant si plangea. Era Yuri, care venise la mormantul mamei lui. Se implineau 10 ani de cand aceasta a murit lasandu-l sa infrunte singur rautatile vieti. Tatal lui il ura, din cauza mortii mamei lui, iar ura lui l-a distrus. L-a trimis la un internat, doar pentru a scapa de el. Nici acolo nu a putut fi fericit. Cel in care a avut cea mai mare incredere l-a tradat, a profitat de el. Acel baiat a preferat sa castige admiratia celorlalti baieti, decat sa pastreze prietenia lui. Ii ura, ii ura pe toti. Toata lumea a dorit mereu sa profite de el, de bunatate lui. De la moartea mamei lui , nimeni nu a mai fost bland cu el. Ii era dor de mama lui, dorea s-o aiba alaturi, ca in copilarie, sa-i auda glasul ca atunci cand ii spunea povesti, sa simta acel miros de trandafiri care il simtea de cate ori era in preajma ei.
Amintirile care il napusteau l-au facut sa planga. Era un lucru ciudat la el sa planga, nu mai facuse aste de la acea intamplare. Isi jurase ca nu va renunta niciodata, ca nu-si va mai arata sentimentele in fata cuiva.
-Mama imi e atat de dor de tine. De ce mai parasit si mai lasat singur in aceasta lume straina? De atatea ori am vrut sa vin dupa tine, am vrut sa mor, dar niciodata nu am putut. Parca cineva ma oprea , ma obliga sa raman aici, de parca suferinta pe care o am nu e de ajuns. Mereu de cate ori am cazut, simteam ca cineva are bucuria de a ma vedea jos. Insa acum nu mai vreau sa mor, vreau sa-l protejez pe Ken. Simt ca el e ingerul pe care il astept de mult in viata mea. Nu vreau ca si el sa treaca prin ceea ce am trecut si eu. Chiar daca nu ii cunosc trecutul simt ca si el ascunde ceva foarte dureros. De cate ori il privesc ma regasesc in el. Asa ca mama te rog sa ma protejezi asa cum ai facut-o si pana acum.
Dupa ce a depus buchetul de flori la mormantul mamei sale, Yuri a apucat-o spre casa. Chiar daca dupa ce a fost acolo se simtea linistit, ceva in sufletul sau nu-i dadea pace. Simtea ca ceva nu e in regula si era foarte agitat. Indreptandu-se spre casa, a ajuns in prejma celor doua blocuri, unde cu cateva minute inainte fusese tras Ken. De acolo se auzeau tipete de ajutor. Imediat profesorul si-a dat seama ca este Ken cel care striga. De aceea avea acel sentiment de neliniste.
Cu miscari repezi a intrat in gang unde a vazut o imagine socanta: Ken era trantit pe jos, cu hainele rupte pe el, iar un tip incerca sa-l imobilizeze. Fara sa se mai gandeasca la ce face, s-a repezit spre acei indivizi luandu-i la bataie. Nu conta daca se ranea, totul era ca ingerasul sau sa fie in regula. Un moment de neatentia era cat pe ce sa-l coste cu viata pe Yuri. Unul dintre tipi a scos un cutit si era cat pe ce sa il loveasca in stomac insa Ken a sarit si l-a impins , astel fiind ranit doar la mana. Vazand ca nu o sa reuseasca nimic si ca vor agita vecini , gasca a plecat lasandu-i pe cei doi singuri.
Dupa cateva minute de liniste, Ken a deschis gura dorind sa spuna ceva, dar nu a putut deoarece profesorul i-a luat-o inainte.
-Nu ti-am spus sa te duci direct acasa. Ce nu am fost destul de explicit, trebuia sa-ti scriu pe frunte cumva.- din vocea lui ridicata se vedea ca era foarte nervos. Ken era foarte speriat si din cauza lucrurilor care se petrecuse mai devreme, dar si datorita priviri profesorului, privire care nu era una foarte draguta.
Cu un glas subtire, care ii tremura, Ken a incercat sa-i explice profesorului ceea ce sa intamplat cu adevarat. Ii era teama de reactia lui, de felul in care va reactiona cand va afla, oare il va desconsidera, se va purta urat cu el crezand ca s-a lasat la mana acelor vagabonti. Totul in mintea lui Ken devenise alb, teama pusese stapanire pe el, facandu-l sa tremure tot.
-Nu e ceea ce crezi tu. Te rog doar sa ma asculti . Vreau sa-ti explic tot,te rog…….- insa nu a mai putut continua propozitia deoarece plansul il cuprinse , lasandu-l aproape fara aer.
Yuri era socat de reactia tanarului, dar in acelasi timp era si speriat. Nu stia ce se intamplase cu el, si nici nu stia cum sa-l linisteasca. Stia ca o parte din vina o are si el, mai ales ca a tipat la el. S-a apropiat de Ken si l-a luat in brate, dorind sa-l duca acasa.
-Yuri,vocea baiatului l-a facut pe professor sa tremure. Nu vreau sa crezi alte lucruri despre mine. Nu am fost de acord cu ceea ce s-a intamplat. Iarta-ma, nu vreau sa fi suparat pe mine.
Yuri era foarte surprins de ceea ce auzea. Normalca nu era suparat pe el. Ce era in mintea lui de a putut sa spuna asa ceva.
-Nu sunt suparat. De ce as fi, doar am vazut ca te-ai impotrivit lor. Si chiar daca nu vedeam tot nu credean ca tu te-ai lasat in mana lor. Hai sa mergem acasa.
-Nu mai tremura atat prostutule, ii spuse profesorul.
-Nu pot, inima imi bate prea tare, raspunse tanarul.
-O simt, bataile ei parca imi strapung pieptul, constata Yuri si il privi intens pe baiat, ochii acestuia de o culoare catifelata si calda ca ciocolata erau intunecati si straluceau de lacrimi, chipul sau era albit de spaima, iar buzele erau insangerate, rosii si umflate din cauza ca si le muscase de frica. Ingerul dorintei puse stapanire pe Yuri si acesta dezmierda buzele tanarului imbalsamandu-le cu dulceata gurii sale. Trupurile lor erau strabatute de un torent de sentimente necunoscute care ii purtau pe cei doi pe un piedestal mai presus de o calda si blanda afectiune si mai intens decat placerea fierbinte. Ken simtea ca fiecare rana necicatrizata a trecutului se vindeca sub privirea profesorului si pierea in ritmul ametitor al batailor inimii sale, profesorul era muza care o sa-i duca inspiratia pe culmile succesului. Doua suflete pustiite de sentimente, torturate de chinurile trecutului s-au intalnit si incearca sa se vindece reciproc.
Sunetul soneriei anunta sfarsitul orelor.O multime de elevi se imbulzeau sa iasa afara din clase.Chiar daca azi era luni, prima zi de scola, ei sa grabeau sa plece ca sa scape de acel loc, numit liceu. Ken era foarte zapacit, deoarece Yuri il anuntase ca pleaca mai devreme de la scoala, si sa nu-l astepte acasa. Acest lucru i se parea destul de ciudat, fiindca profesorul era foarte schimbat im momentul care venise sa vorbeasca cu el.
Flash back
Se sunase de iesire in pauza. Toti colegi lui iesise afara, insa el preferase sa ramana in clasa ca sa-si repete lectia. Insa in momentul in care incepuse sa citeasca lectia, cineva s-a apropiat de el, luandu-i caietul din mana. Era chiar profesorul lui, Yuri.
-Scuze ca te deranjez din studiat, dar doresc sa te rog ceva.-spuse apparent calm, dar vocea profesorului care tremura il dadea de gol ca ceva se intamplase. Nu-i venea sa creada ca barbatul din fata lui era acelasi cu profesorul lui.Barbatul din fata lui era total schimbat, nu semana deloc cu el. Era palid, aproape alb la fata, vocea ii tremura, deabia putea sa sa vorbeasca. Era clar ca ceva se intamplase.
-Da, te ascult. Cu ce va pot ajuta domnule profesor?
-Azi te vei duce singur acasa. Te rog sa ai grija de tine. In concluzie nu vreau sa ma astepti, o sa ne vedem acasa.
End flash back.
Aceste cuvinte inca ii rasunau in minte.Si le amintea perfect, de parca adineauri le-ar fi auzit. A iesit pe usa principala a liceului, indreptandu-se spre apartament. Era destul de tarziu, si nimeni nu mai era pe strada la ora aceea. Ajungand in zona despartituri a doua blocuri, de unde ieseau un grup de baieti foarte ametiti de alcool, Ken a inceput sa se sperie. Un baiat din grup, a iesit in fata si la prins de maini, intrant in vorba cu el.
- Buna, papusel. Cum de un baiat asa de frumos ca tine umbla singur pe strazi seara. Daca cauti companie, putem sa te ajutam noi.
Fara sa mai astepte vreun raspuns, baiatul l-a tras pe Ken pana in gangul dintre cele doua blocuri.
Intre timp, in alta parte a orasului, la cimitir, un barbat statea aplecat asupra unui mormant si plangea. Era Yuri, care venise la mormantul mamei lui. Se implineau 10 ani de cand aceasta a murit lasandu-l sa infrunte singur rautatile vieti. Tatal lui il ura, din cauza mortii mamei lui, iar ura lui l-a distrus. L-a trimis la un internat, doar pentru a scapa de el. Nici acolo nu a putut fi fericit. Cel in care a avut cea mai mare incredere l-a tradat, a profitat de el. Acel baiat a preferat sa castige admiratia celorlalti baieti, decat sa pastreze prietenia lui. Ii ura, ii ura pe toti. Toata lumea a dorit mereu sa profite de el, de bunatate lui. De la moartea mamei lui , nimeni nu a mai fost bland cu el. Ii era dor de mama lui, dorea s-o aiba alaturi, ca in copilarie, sa-i auda glasul ca atunci cand ii spunea povesti, sa simta acel miros de trandafiri care il simtea de cate ori era in preajma ei.
Amintirile care il napusteau l-au facut sa planga. Era un lucru ciudat la el sa planga, nu mai facuse aste de la acea intamplare. Isi jurase ca nu va renunta niciodata, ca nu-si va mai arata sentimentele in fata cuiva.
-Mama imi e atat de dor de tine. De ce mai parasit si mai lasat singur in aceasta lume straina? De atatea ori am vrut sa vin dupa tine, am vrut sa mor, dar niciodata nu am putut. Parca cineva ma oprea , ma obliga sa raman aici, de parca suferinta pe care o am nu e de ajuns. Mereu de cate ori am cazut, simteam ca cineva are bucuria de a ma vedea jos. Insa acum nu mai vreau sa mor, vreau sa-l protejez pe Ken. Simt ca el e ingerul pe care il astept de mult in viata mea. Nu vreau ca si el sa treaca prin ceea ce am trecut si eu. Chiar daca nu ii cunosc trecutul simt ca si el ascunde ceva foarte dureros. De cate ori il privesc ma regasesc in el. Asa ca mama te rog sa ma protejezi asa cum ai facut-o si pana acum.
Dupa ce a depus buchetul de flori la mormantul mamei sale, Yuri a apucat-o spre casa. Chiar daca dupa ce a fost acolo se simtea linistit, ceva in sufletul sau nu-i dadea pace. Simtea ca ceva nu e in regula si era foarte agitat. Indreptandu-se spre casa, a ajuns in prejma celor doua blocuri, unde cu cateva minute inainte fusese tras Ken. De acolo se auzeau tipete de ajutor. Imediat profesorul si-a dat seama ca este Ken cel care striga. De aceea avea acel sentiment de neliniste.
Cu miscari repezi a intrat in gang unde a vazut o imagine socanta: Ken era trantit pe jos, cu hainele rupte pe el, iar un tip incerca sa-l imobilizeze. Fara sa se mai gandeasca la ce face, s-a repezit spre acei indivizi luandu-i la bataie. Nu conta daca se ranea, totul era ca ingerasul sau sa fie in regula. Un moment de neatentia era cat pe ce sa-l coste cu viata pe Yuri. Unul dintre tipi a scos un cutit si era cat pe ce sa il loveasca in stomac insa Ken a sarit si l-a impins , astel fiind ranit doar la mana. Vazand ca nu o sa reuseasca nimic si ca vor agita vecini , gasca a plecat lasandu-i pe cei doi singuri.
Dupa cateva minute de liniste, Ken a deschis gura dorind sa spuna ceva, dar nu a putut deoarece profesorul i-a luat-o inainte.
-Nu ti-am spus sa te duci direct acasa. Ce nu am fost destul de explicit, trebuia sa-ti scriu pe frunte cumva.- din vocea lui ridicata se vedea ca era foarte nervos. Ken era foarte speriat si din cauza lucrurilor care se petrecuse mai devreme, dar si datorita priviri profesorului, privire care nu era una foarte draguta.
Cu un glas subtire, care ii tremura, Ken a incercat sa-i explice profesorului ceea ce sa intamplat cu adevarat. Ii era teama de reactia lui, de felul in care va reactiona cand va afla, oare il va desconsidera, se va purta urat cu el crezand ca s-a lasat la mana acelor vagabonti. Totul in mintea lui Ken devenise alb, teama pusese stapanire pe el, facandu-l sa tremure tot.
-Nu e ceea ce crezi tu. Te rog doar sa ma asculti . Vreau sa-ti explic tot,te rog…….- insa nu a mai putut continua propozitia deoarece plansul il cuprinse , lasandu-l aproape fara aer.
Yuri era socat de reactia tanarului, dar in acelasi timp era si speriat. Nu stia ce se intamplase cu el, si nici nu stia cum sa-l linisteasca. Stia ca o parte din vina o are si el, mai ales ca a tipat la el. S-a apropiat de Ken si l-a luat in brate, dorind sa-l duca acasa.
-Yuri,vocea baiatului l-a facut pe professor sa tremure. Nu vreau sa crezi alte lucruri despre mine. Nu am fost de acord cu ceea ce s-a intamplat. Iarta-ma, nu vreau sa fi suparat pe mine.
Yuri era foarte surprins de ceea ce auzea. Normalca nu era suparat pe el. Ce era in mintea lui de a putut sa spuna asa ceva.
-Nu sunt suparat. De ce as fi, doar am vazut ca te-ai impotrivit lor. Si chiar daca nu vedeam tot nu credean ca tu te-ai lasat in mana lor. Hai sa mergem acasa.
-Nu mai tremura atat prostutule, ii spuse profesorul.
-Nu pot, inima imi bate prea tare, raspunse tanarul.
-O simt, bataile ei parca imi strapung pieptul, constata Yuri si il privi intens pe baiat, ochii acestuia de o culoare catifelata si calda ca ciocolata erau intunecati si straluceau de lacrimi, chipul sau era albit de spaima, iar buzele erau insangerate, rosii si umflate din cauza ca si le muscase de frica. Ingerul dorintei puse stapanire pe Yuri si acesta dezmierda buzele tanarului imbalsamandu-le cu dulceata gurii sale. Trupurile lor erau strabatute de un torent de sentimente necunoscute care ii purtau pe cei doi pe un piedestal mai presus de o calda si blanda afectiune si mai intens decat placerea fierbinte. Ken simtea ca fiecare rana necicatrizata a trecutului se vindeca sub privirea profesorului si pierea in ritmul ametitor al batailor inimii sale, profesorul era muza care o sa-i duca inspiratia pe culmile succesului. Doua suflete pustiite de sentimente, torturate de chinurile trecutului s-au intalnit si incearca sa se vindece reciproc.