Statuia Morţilor (cu acordul parintilor va rog )

[YamaMina]

fake_fate-ms mult ptr apreciere...ma bucur ca tzi'a placut capitolul...Ei bine, se mai enerveaza shi Hisashi cateodata shi eu m'ash enerva cu cineva ca Shidori, uneori se poarta ca o femeie isterica:)) *hugs*
starnight-ms shi tzie de comentariu*gives candy*...Doamne, cand am citit ce'ai scris, am citit "Hisashi e un pervers interesant"...ramasesem shocata, am zis k shtii ceva ce nu shtiu eu :))
kiss4_sasuke -multzumesc mult ptr aprecierea ta, de asemenea ma bucur ca itzi place fic'ul meu....in leg cu cainele lui Hisashi, uhm...odata ce a fost omorat, sufletul lui apartzine celui care l'a omorat...Shidori nu se poate baga din moment ce raza ei d actiune este doar asupra celor din cimitir sau celor pe care ea ii omoara....vei vedea mai incolo cum se mai poate fura spirite ^_^

[center]Cap. XIII: Fata misterioasă.[/center]

- Să nu mai ajungi târziu acasă! Vei fi pedepsită mai rău decât eşti! se auzi strigătul unei femei de vârsta a doua, cu păr şaten, cârlionţat şi ochi verzi.
Privirea ei se îndreptă către o fata zveltă, ce semăna cu ea izbitor de bine şi care fugea pe trotuarul îngust, împrăştiind în urma ei şuviţe cafenii. ”Oare va înţelege vreodată, că tot ce fac este spre binele ei?”gândi femeia în timp ce se ducea spre chiuveta plină de vase, care aşteptau să fie spălate.
Shidori era nervoasă. Exact cum se aştepta, fusese pedepsită în cel mai rău mod cu putinţă: nu mai primea bani să-şi cumpere bilet la viitorul concert Five Stars. Acest lucru o mâhnea, mai ales că nu fusese din vina ei. Era vina acelei persoane care încă stătea în umbră şi manipula sufletele animalelor moarte. Zile întregi se gândi Shidori la acel om care îi ameninţase existenţa. Ştia că de acum se complica situaţia, însă nu ştia în ce măsură şi asta o irita. Un singur lucru o făcea să uite pentru o clipă de problemele ei, şi anume, venirea lui Teruo ce va avea loc în ziua următoare. Se rugase de părinţi să o ia şi pe ea la gară cu pretextul de a-şi întâmpina sora. În timp ce se grăbea spre şcoală, îşi aminti că nu şi-a luat pachetul cu mâncare şi stătea la şcoală cam opt-nouă ore. Va muri de foame dacă nu făcea ceva. Se opri şi se gândi la posibilităţi. Brusc zâmbi scurt şi privi înapoi. Un pacheţel se îndreptă spre ea cu o viteză uimitoare. Se opri plutind în faţa ei ca un câine devotat, numai că nu avea coadă să o fluture arătându-şi entuziasmul. Shidori luă pachetelul repede şi îl băgă în ghiozdan, în timp ce chicotea aprig la imaginea unui sandviş fâlfâind vesel o coadă de porc. Mulţumi fantomei şi dădu să plece, când în faţa ei zări o fată ce o privea atent. Nu stătea de mult timp acolo, aşa că nu ar fi putut vedea obiectul zburător ce tocmai îl băgase Shidori în servietă. Ochii ei de culoarea castanei erau îndreptaţi spre fantoma ce încă stătea nemişcată lângă Shidori. Încă nu apucase să-i spună să plece. Pe faţa fetei misterioase nu se vedea nici o reacţie. Un fior o traversă pe Shidori şi prin minte îi trecu, că fata poate să vadă fantoma ce stătea lângă ea, dar expedie repede gândul acela, întrucât fata părea mult prea calmă pentru cineva care tocmai a văzut o fantomă. Îi ordonă spiritului să plece şi îşi continuă drumul. Când trecu pe lângă fată, aceasta îi zâmbi. Shidori îşi dădu seama că o mai văzuse undeva, şi anume la şcoală. Învăţa la acelaşi liceu ca şi ea. Îi zâmbi la rândul ei şi îşi continuă drumul.
Ziua decursese normal, aceeaşi plictiseală şi aceleaşi gânduri se învârtiră în mintea lui Shidori. Se întâlnise de câteva ori cu fata misterioasă şi îi zâmbise de fiecare dată la fel cum o făcuse când o văzu prima oară. Acest lucru îi dădea fiori. Nici ea nu-şi putea explica de ce, însă avea un sentiment ciudat în legătura cu acea fată.
”- Tomoko cine este fata aceea de lângă baia fetelor? întrebă Shidori pe prietena ei, când o zări stând dreaptă şi temătoare, ca o figură de ceară într-o lume mult prea fierbinte.
- Mă mir că nu ştii cine este... Toţi din şcoală vorbesc despre ea, o cheamă Aki, se spune că este vrăjitoare. îi răspunse Tomoko vorbind în şoaptă.
- Cum aÅŸa?
- Păi umblă mereu singură şi vede lucruri ciudate, cică are un prieten imaginar care o ajută mereu când are necazuri.
- Prieten imaginar....hmmm? zise Shidori pentru ea, în timp ce o privea atent.”
Acestea cuvinte îi invadară mintea de când plecase de la şcoală, spre casă. Un vânt rece se porni din senin. Shidori se opri ascultând cu atenţie. Imediat chemă două spirite. În spatele ei se ivi Aki zâmbind. Trecu pe lângă ea fără s-o privească măcar. Shidori răsuflă uşurată. La urma urmei îşi făcuse griji degeaba, fata aceea nu era o ameninţare. La urma urmei, nu putea suspecta fiecare fată singuratică, cu privire ciudată. Ăăăă....de fapt, putea, dar dacă o ţinea tot aşa, deja putea să simtă din nou, cu mintea, materialul moale şi alb ce avea să o imobilizeze într-o cameră în ton cu el. Cum se numea boala aceea ciudată, de care îi vorbise Tomoko odată? Ah da! Sindrom nevrotic cu elemente obsesive. În ultima vreme se cam conectase la el. Zâmbi ironic şi dădu se plece şi ea când , în lumina felinarului zări ceva strălucitor de culoarea smaraldului. Se aplecă şi luă ciudatul obiect. Era un inel, neobişnuit de mare, având o piatră verde în vârf. Shidori întrebă dacă este al lui Aki. Îl puse în buzunar cu gândul să i-l dea a doua zi.
Un vânt şi mai rece se porni. Acum fata se sperie de-a binelea. În faţa ei apăru un câine mare, cu blana însângerată, având un ochi scos. Shidori ţipă. Câinele veni în fugă spre ea. Trebuia să facă ceva. Dintr-un salt animalul fu aproape de fată. Imediat în faţa ei se puseseră cele două fantome, formând un zid. Câinele se izbi de zid şi căzu inert. Atunci Shidori obsevă cum sufletul său se ridică din trup şi se alătură fantomelor.
- De acum sufletul lui îţi aparţine! şopti o voce metalică şi un băiat zâmbitor apăru lângă Shidori.
- Hisashi! Ce-i cu şarada asta? întreba fata nervoasă.
- Vroiam să văd dacă te-ai învăţat minte. Se pare că da. Păcat că a trebuit să-mi sacrific slujitorul...Mă mulţumeşte că sufletul lui se află totuşi pe mâini bune, cel puţin pe moment. chicoti el.
- Ce vrei să spui cu asta?
- Nimic! Nimic! Mă duc să mă distrez, am terminat treaba cu tine astăzi.
- Ce treabă? Hei!!! Ce sunt eu? zise ea cu o voce aprinsă.
- Distracţia mea....ăăăă....partenera mea de distracţie! Nu te supăra! Era spre binele tău, dar am uitat că la caracterul tău nu guşti o glumă bună. Am plecat până nu faci o criză de nervi şi-mi strici şi mie dispoziţia! zise el şi dispăru brusc.
- Hisashi!!!! Hisashi!!! Nu mă lăsa asa! Lasă că ne mai întâlnim noi! ţipă fata şi se îndreptă în fugă spre casă. În întuneric, doi ochi mari de culoarea castanei o priveau.

***

Noaptea trecu destul de repede şi zorile dimineţii veniră aducând cu ele un cer senin şi o temperatură plăcută. Shidori se trezi imediat şi se pregăti de plecare cât ai zice ”entuziasm”. Părinţii ei fuseseră plăcut surprinşi de energia fetei, crezând că se datorează dorului pentru Aiko. Fata era fericită. În sfârşit îl va vedea pe Teruo. Abia aştepta să se piardă în ochii lui deosebit de frumoşi. Avea să fie luată de la şcoală, de părinţi. Luă micul dejun în grabă şi plecă la liceu. Primele ore trecură greu pentru fată, însă veni şi cea de-a treia şi ultima. După asta îl va vedea pe Teruo. Era aşa de nerăbdătoare, încât nu dădu atenţie la nimic în jurul ei.
Profesoara intră în clasă grăbită:
- D-ra Hizucori, sunteţi chemată la direcţiune imediat!
- Dar de ce d-na profesoară? întrebă aceasta surprinsă.
- N-am de unde să ştiu! Grăbeşte-te şi vei afla!
Shidori ieşi repede şi se îndreptă leneşă către biroul directorului. În faţa ei apăru Aki, respirând greu, transpirată toată.
- Shidori...zise ea cu greu, venind în fugă spre fată.
- Aki...ce ai păţit?
- Eu te-am chemat...inelul...
- Aaaa.....da, inelul tău e la mine, ţi-l dau imediat! zise Shidori căutând în buzunar micul obiect.
- Nu...nu mai e mult timp....te va găsi...foloseşte inelul....luptă....ştiu că eşti specială...nu te lă...
Nu mai apucă să termine cuvântul. O pasăre neagră ca funinginea trecu prin ea. Aki căzu fără suflare în braţele lui Shidori. Sufletul ei se desprinse de corp, o privi pe fată ceva timp, apoi dispăru. Pasărea dispăru şi ea odată cu sufletul moartei. Shidori îngheţă. Începu să tremure violent, privind corpul încă, cald al lui Aki. Un ţipăt sfâşietor ieşi din ea, în acelaşi timp cu lacrimile mari şi reci ce-i inundară ochii...



P.S:n'am pus nici o poza a unui personaj pana acum deoarece am zis k voi posta desenele facute de prietena mea, insa la personajele secundare voi posta cate o poza...
Aki[<-click it^_^)
De asemenea mentzionez ca poza nu'mi apartzine, ea apartine...celui care a facut'o of course(cred ca se stie el cine e o_O)