22-06-2009, 11:58 AM
Si continuarea...
Cap 3.
- Ce om sanatos ar accepta sa mearga la petrecerea unui necunoscut? Care mai este si nesimtit! Nu poti sa lovesti o fata cu mingea. Aiko era aproape tarata de Hana prin magazinul imens.
- Dar si-a cerut scuze Aiko-chan, zambi Yuri si ii puse o mana pe umar. A fost frumos din partea lui sa ne invite. Nu-i asa Hana?
Fata aproba din cap si ofta. Nu putea sa o care pe Aiko dupa ea peste tot. Sandra nu ajunsese inca, iar bruneta nu vroia sa coopereze deloc. Se enerva, dar daca ar tipa la prietena ei, aceasta s-ar enerva si ar inrautati mai mult lucrurile, iar sansa de a o aranja pe bruneta dupa bunul plac era una singura si nu putea da cu piciorul in ea. Se hotara sa ii vorbeasca calm, asa cum obisnuia blonda sa faca.
- Aiko, trebuie sa depui un efort. Nu poti sa mergi la Ren imbracata cu hainele pe care le ai.
- Si de ce nu, ma rog? Privirea brunetei se intuneca si Hana stiu ca trebuie sa fie atenta la raspuns.
- Pentru ca nu e frumos. Toata lumea va fi eleganta, tu ai sa fii singura in haine obisnuite. O sa rada de tine.
- Sa indrazneasca unul, ameninta tanara si arata pumnul.
- Dar Aiko-chan, gandeste-te si la Ren. Daca ai merge la petrecerea lui cu haine obisnuite se va simti jignit si se va gandi ca ai facut asta deoarece mai esti suparata pe el. Il vei intrista de ziua lui.
Lui Aiko ii reveni in minte chipul baiatului si se gandi ca nu ar vrea ca ochii lui albastii sa devina tristi din cauza ei. Ochii albastrii ca cerul senin vara. De cand il vazuse se gandise mereu la el. Nu era vorba ca i-a placut de blond in acel mod, dar zambetul lui o linistea, asa cum o linistea mereu si vocea Sandrei. Iar bruneta intotdeauna se simtea atrasa de persoanele care reuseau sa o linisteasca. � Cum ar fi daca�m-as indragosti�? Pe tanara o cutremura intrebarea si alta aparu in mintea ei: � Oare as suferi ca mama mea si in final as muri�?. Odata, Sandra i-a spus ca mai bine incerci, decat sa nu incerci si sa iti para rau ca nu ai incercat. Ii spusese asta dupa ce citise o carte de dragoste. Dar Aiko stia ca nu se poate indragosti la comanda si uneori se intreba daca mama ei nu era o scuza de a ascunde adevaratele motive pentru care nu se indragostise inca. In adancul sufletului, exista o speranta si astepta sa apara baiatul potrivit. Dar el nu aparea si se temea ca speranta sa nu se stinga. Apoi isi spunea ca se intampla asta din cauza ca mama ei suferise si nu vroia sa pateasca la fel. Intr-un fel se invinovatea ca nu gasise baiatul perfect. Nici mama ei nu se indragostise de barbatul potrivit.
Rasufla usurata cand o vazu pe Sandra.
- In sfarsit, ii reprosa fata multicolora blondei. Esti nebuna? Izbucni ea. Cum sa ma lasi singura cu ea la cumparaturi. Cu ea! Hana trebui sa dea dovada de multa rabdare, iar ea nu avea energia necesara. Rabdarea nu fusese niciodata punctual ei forte, iar Aiko o epuizase cu totul.
Sandra doar zambi si o imbratisa pe tanara suparata, dupa care i se adresa simplu lui Aiko:
- Mergem?
Aiko dadu din cap in semn ca da si o urma. Ziua fusese acceptabila pentru Aiko, care se temea ca nu va rezista nici jumatate de ora. Daca Sandra nu era cu ea ar fi plecat de acolo indiferent daca purta la petrecere haine de strada. Hana isi pierdea de fiecare data rabdarea cand bruneta spunea ca nu ii place o haina. Pana la urma isi cumpara o rochie putin deasupra genunchiului, neagra si simpla. Desi parea decenta, ii sublinia formele intr-un mod aproape indecent. Pe Aiko asta o ingrozea, dar accepta sa o cumpere. Isi lua si pantofi si lenjerie noua, pana la urma reusind sa o multumeasca si pe prietena ei cu parul multicolor.
**
Ren ii spusese ca o sa fie ceva invitati, dar Aiko considera ca sunt prea multi. Casa lui Ren era spatioasa, era adevarat, dar nu intelegea de ce trebuia sa fie atat de plina incat abia sa poti respira. Si cel mai rau era faptul ca nu il vedea pe blond. Sandra deja se imprietenise cu nu stiu ce tip. Bruneta era putin uimita, Sandra nu se imprietenea de obicei cu baietii. Chiar si Hana impreuna cu Yuri disparusera de langa ea, lasand-o singura in multimea aia. Blonda o aranjase destul de dragut. Ii prinsese parul intr-o coada de cal, deoarece ea il avea lung, la ochii o farda in umbre, iar pe buze avea o urma de ruj rosu. Chinuindu-se sa mearga pe tocuri, vazu un cap cu par blond. Ren era inconjurat de alti baieti, alaturi de care radea cu pofta. Aiko nu avea chef sa mearga acolo si se intoarse in directia opusa, dar cand isi auzi numele intelese ca Ren o vazuse si cateva clipe mai tarziu simti o mana care o prinse de brat si o intoarse. Ren era la fel de dragut, poate mai dragut, iar cand ii vazu zambetul sincer pe fata lui simti ca ar face orice i-ar cere. Ren, desi nu era constient de puterea pe care o are asupra ei, profita inconstient de avantajul lui rugand-o sa il insoteasca pentru a o prezenta prietenilor sai. Aiko accepta fara sa se mai gandeasca inca o data si il urma vrajita.
- Ea este Aiko! Aiko ei sunt prietenii mei: Kazuma, si arata spre un baiat cu parul roscat, nu foarte slab, dar care parea cel mai incantat dintre toti. Paru sincer cand ii intinse mana si ii ura un �Bine ai venit� calduros. El e Daisuke, iar un baiat blond cu ochi verzi ii intinse la fel mana, dar Aiko paru sa simta o raceala din partea lui. Isi muta privirea pe un baiat cu ochi caprui, mai mic de statura, dar nu exagerat. Se uita insitent la ea, in cele din urma intinzandu-i mana, iar cand o apuca o stranse mai tare decat ceilati. Aiko avu senzatia ca nici el nu o placea. Il chema Taku.
- Iar el este Kouta.
Aiko isi indrepta privirile spre Kouta si ramase uimita. Baiatul din fata ei era foarte frumos. Avea parul putin mai lung de umeri, negru, iar ochii lui erai la fel de intunecati. Avea trasaturi frumoase, poate putin mai frumoase decat cele ale lui Ren, hotara Aiko. Era inalt si bine facut, iar fata isi dadu seama ca era genul de baiat dupa care toate fetele sunt �moarte�. Dar privirea lui usor aroganta si zambetul ironic o facu pe Aiko sa isi dea seama ce fel de om era. El nu ii intinse mana la fel ca ceilalti si fata se simti usor fustrata gandindu-se ca el nu o considera atragatoare. Indeparta gandul, mustrandu-se, si ii zambi calduros lui Ren si lui Kazuma. Sandra ar fi ridicat din sprancene si ar fi intrebat: �Zambesti?�. Ea nu zambea des, dar acum nu se putu abtine.
- Prietenele tale au venit?
- Da, sunt pe undeva pe aici, raspunse Aiko si le cauta cu privirea, dar ochii ei se oprira din nou asupra lui Kaitou, insa el se intoarse cu spatele si arunca un � ne vedem mai incolo� lui Ren dupa care disparu.
- Nu il baga in seama, asa e el de obicei, ii spuse Kazuma si ii zambi. Vrei sa bei ceva?
- De ce nu? Aiko simti ca i se ridica moralul si accepta bratul intins de acesta, disparand cu el printe invitati. Stand cu Kazuma, fata se mai inveseli si isi dadu seama ca exagerase cand tinuse baietii la distanta. Unii erau de treaba si amuzanti, si vorba Sandrei, nu trebuie sa te cuplezi neaparat cu cineva. Mai tarziu, se gandi ca se simtise atrasa de un baiat cu adevarat pentru prima data si se enerva ca nu putea sa arate si ea ca Sandra. In ochii lui Kouta nu vazuse admiratie sau ceva asemanator, vazuse chiar dispret, iar bruneta stia ca el nu o place. Ce se intamplase cu promisiunea ei? Nu spusese ea ca nu se va indragosti? Rezistenta ei se spulberase intr-o clipa la petrecere sau tanjea de mai mult timp dupa afectiunea unui baiat? Dorea ea sa fie iubita si sa isi infranga teama? Si il va mai vedea pe Kouta?
Cap 3.
- Ce om sanatos ar accepta sa mearga la petrecerea unui necunoscut? Care mai este si nesimtit! Nu poti sa lovesti o fata cu mingea. Aiko era aproape tarata de Hana prin magazinul imens.
- Dar si-a cerut scuze Aiko-chan, zambi Yuri si ii puse o mana pe umar. A fost frumos din partea lui sa ne invite. Nu-i asa Hana?
Fata aproba din cap si ofta. Nu putea sa o care pe Aiko dupa ea peste tot. Sandra nu ajunsese inca, iar bruneta nu vroia sa coopereze deloc. Se enerva, dar daca ar tipa la prietena ei, aceasta s-ar enerva si ar inrautati mai mult lucrurile, iar sansa de a o aranja pe bruneta dupa bunul plac era una singura si nu putea da cu piciorul in ea. Se hotara sa ii vorbeasca calm, asa cum obisnuia blonda sa faca.
- Aiko, trebuie sa depui un efort. Nu poti sa mergi la Ren imbracata cu hainele pe care le ai.
- Si de ce nu, ma rog? Privirea brunetei se intuneca si Hana stiu ca trebuie sa fie atenta la raspuns.
- Pentru ca nu e frumos. Toata lumea va fi eleganta, tu ai sa fii singura in haine obisnuite. O sa rada de tine.
- Sa indrazneasca unul, ameninta tanara si arata pumnul.
- Dar Aiko-chan, gandeste-te si la Ren. Daca ai merge la petrecerea lui cu haine obisnuite se va simti jignit si se va gandi ca ai facut asta deoarece mai esti suparata pe el. Il vei intrista de ziua lui.
Lui Aiko ii reveni in minte chipul baiatului si se gandi ca nu ar vrea ca ochii lui albastii sa devina tristi din cauza ei. Ochii albastrii ca cerul senin vara. De cand il vazuse se gandise mereu la el. Nu era vorba ca i-a placut de blond in acel mod, dar zambetul lui o linistea, asa cum o linistea mereu si vocea Sandrei. Iar bruneta intotdeauna se simtea atrasa de persoanele care reuseau sa o linisteasca. � Cum ar fi daca�m-as indragosti�? Pe tanara o cutremura intrebarea si alta aparu in mintea ei: � Oare as suferi ca mama mea si in final as muri�?. Odata, Sandra i-a spus ca mai bine incerci, decat sa nu incerci si sa iti para rau ca nu ai incercat. Ii spusese asta dupa ce citise o carte de dragoste. Dar Aiko stia ca nu se poate indragosti la comanda si uneori se intreba daca mama ei nu era o scuza de a ascunde adevaratele motive pentru care nu se indragostise inca. In adancul sufletului, exista o speranta si astepta sa apara baiatul potrivit. Dar el nu aparea si se temea ca speranta sa nu se stinga. Apoi isi spunea ca se intampla asta din cauza ca mama ei suferise si nu vroia sa pateasca la fel. Intr-un fel se invinovatea ca nu gasise baiatul perfect. Nici mama ei nu se indragostise de barbatul potrivit.
Rasufla usurata cand o vazu pe Sandra.
- In sfarsit, ii reprosa fata multicolora blondei. Esti nebuna? Izbucni ea. Cum sa ma lasi singura cu ea la cumparaturi. Cu ea! Hana trebui sa dea dovada de multa rabdare, iar ea nu avea energia necesara. Rabdarea nu fusese niciodata punctual ei forte, iar Aiko o epuizase cu totul.
Sandra doar zambi si o imbratisa pe tanara suparata, dupa care i se adresa simplu lui Aiko:
- Mergem?
Aiko dadu din cap in semn ca da si o urma. Ziua fusese acceptabila pentru Aiko, care se temea ca nu va rezista nici jumatate de ora. Daca Sandra nu era cu ea ar fi plecat de acolo indiferent daca purta la petrecere haine de strada. Hana isi pierdea de fiecare data rabdarea cand bruneta spunea ca nu ii place o haina. Pana la urma isi cumpara o rochie putin deasupra genunchiului, neagra si simpla. Desi parea decenta, ii sublinia formele intr-un mod aproape indecent. Pe Aiko asta o ingrozea, dar accepta sa o cumpere. Isi lua si pantofi si lenjerie noua, pana la urma reusind sa o multumeasca si pe prietena ei cu parul multicolor.
**
Ren ii spusese ca o sa fie ceva invitati, dar Aiko considera ca sunt prea multi. Casa lui Ren era spatioasa, era adevarat, dar nu intelegea de ce trebuia sa fie atat de plina incat abia sa poti respira. Si cel mai rau era faptul ca nu il vedea pe blond. Sandra deja se imprietenise cu nu stiu ce tip. Bruneta era putin uimita, Sandra nu se imprietenea de obicei cu baietii. Chiar si Hana impreuna cu Yuri disparusera de langa ea, lasand-o singura in multimea aia. Blonda o aranjase destul de dragut. Ii prinsese parul intr-o coada de cal, deoarece ea il avea lung, la ochii o farda in umbre, iar pe buze avea o urma de ruj rosu. Chinuindu-se sa mearga pe tocuri, vazu un cap cu par blond. Ren era inconjurat de alti baieti, alaturi de care radea cu pofta. Aiko nu avea chef sa mearga acolo si se intoarse in directia opusa, dar cand isi auzi numele intelese ca Ren o vazuse si cateva clipe mai tarziu simti o mana care o prinse de brat si o intoarse. Ren era la fel de dragut, poate mai dragut, iar cand ii vazu zambetul sincer pe fata lui simti ca ar face orice i-ar cere. Ren, desi nu era constient de puterea pe care o are asupra ei, profita inconstient de avantajul lui rugand-o sa il insoteasca pentru a o prezenta prietenilor sai. Aiko accepta fara sa se mai gandeasca inca o data si il urma vrajita.
- Ea este Aiko! Aiko ei sunt prietenii mei: Kazuma, si arata spre un baiat cu parul roscat, nu foarte slab, dar care parea cel mai incantat dintre toti. Paru sincer cand ii intinse mana si ii ura un �Bine ai venit� calduros. El e Daisuke, iar un baiat blond cu ochi verzi ii intinse la fel mana, dar Aiko paru sa simta o raceala din partea lui. Isi muta privirea pe un baiat cu ochi caprui, mai mic de statura, dar nu exagerat. Se uita insitent la ea, in cele din urma intinzandu-i mana, iar cand o apuca o stranse mai tare decat ceilati. Aiko avu senzatia ca nici el nu o placea. Il chema Taku.
- Iar el este Kouta.
Aiko isi indrepta privirile spre Kouta si ramase uimita. Baiatul din fata ei era foarte frumos. Avea parul putin mai lung de umeri, negru, iar ochii lui erai la fel de intunecati. Avea trasaturi frumoase, poate putin mai frumoase decat cele ale lui Ren, hotara Aiko. Era inalt si bine facut, iar fata isi dadu seama ca era genul de baiat dupa care toate fetele sunt �moarte�. Dar privirea lui usor aroganta si zambetul ironic o facu pe Aiko sa isi dea seama ce fel de om era. El nu ii intinse mana la fel ca ceilalti si fata se simti usor fustrata gandindu-se ca el nu o considera atragatoare. Indeparta gandul, mustrandu-se, si ii zambi calduros lui Ren si lui Kazuma. Sandra ar fi ridicat din sprancene si ar fi intrebat: �Zambesti?�. Ea nu zambea des, dar acum nu se putu abtine.
- Prietenele tale au venit?
- Da, sunt pe undeva pe aici, raspunse Aiko si le cauta cu privirea, dar ochii ei se oprira din nou asupra lui Kaitou, insa el se intoarse cu spatele si arunca un � ne vedem mai incolo� lui Ren dupa care disparu.
- Nu il baga in seama, asa e el de obicei, ii spuse Kazuma si ii zambi. Vrei sa bei ceva?
- De ce nu? Aiko simti ca i se ridica moralul si accepta bratul intins de acesta, disparand cu el printe invitati. Stand cu Kazuma, fata se mai inveseli si isi dadu seama ca exagerase cand tinuse baietii la distanta. Unii erau de treaba si amuzanti, si vorba Sandrei, nu trebuie sa te cuplezi neaparat cu cineva. Mai tarziu, se gandi ca se simtise atrasa de un baiat cu adevarat pentru prima data si se enerva ca nu putea sa arate si ea ca Sandra. In ochii lui Kouta nu vazuse admiratie sau ceva asemanator, vazuse chiar dispret, iar bruneta stia ca el nu o place. Ce se intamplase cu promisiunea ei? Nu spusese ea ca nu se va indragosti? Rezistenta ei se spulberase intr-o clipa la petrecere sau tanjea de mai mult timp dupa afectiunea unui baiat? Dorea ea sa fie iubita si sa isi infranga teama? Si il va mai vedea pe Kouta?