Descoperind dragostea.

[Khonsu]

scuzati intarziera T_T...

Capitolul 2: Sakura



Itachi Uchiha nu se atinsese aproape deloc de bautura ce se afla de multisor in fata sa . Intreaga seara isi concentrase atentia asupra femeii care canta la pian . Pe afisul de la intrare scria ca numele ei este Sakura Haruno si ca interpreteaza seara de seara cantece la solicitarile ascultatorilor . Cu toate ca nu era deosebit de talentata,canta correct,intr-un stil foarte personal . O urmarise cum calmase atmosfera din bar cu melodiile melancolice de dragoste , apoi cum ii facuse pe oameni sa rada sis a aplaude cantecele vesele , ritmate .
Ii privise umerii firavi si bratele usoare miscandu-se gratios in timp ce degetele alergau pe claviatura pianului . Parea destul de mica ,daca o priveai pe deasupra capacului lacuit al instrumentului care-i oferea un loc de munca . Nu era foarte frumoasa,dar parul ei roz cadea greu ca o coroana in lumina ce juca pe figura serioasa . Cand zambea, iti lua respiratia si te facea sa te pierzi in aura din parul ei . “Tot ce-o inconjoara e absolut obisnuit” ,se gandi el , privind prin incapere . Seninatatea si gratia eleganta de care dadea dovada contrastau cu voluptatea tipatoare a femeilor pe care le alegea Sasuke de obicei . Se infiora cand se gandi la viata plina de desertaciune a fratelui sau . Pana la treizeci de ani Itachi si-a petrecut u buna parte din timp incercand sa-l recupereze pe fratele sau din bratele femeilor, dar de doi ani nu s-a mai amestecat in afacerile lui amoroase . Totusi,iata-l acum intr-un bar de mana a doua,privind-o pe misterioasa Sakura cum statea linistita la pianul eu ,aducand zambetele pe buzele oamenilor cu cantecele ei ,si asteptand sa plece acasa .

*******

Sakura s-a miscat,straduindu-se sa se ridice . A inchis pianul si s-a sculat cu greu de pe bancheta .A incremenit de surpriza cand un fluierat de uimire strabatu sala . Aici era printre prieteni , asa ca uitase cum poate reactiona un nou-venit la conditia ei . Atenta , isi puse haina ei neagra si pasi spre usa cu pasi rari . Nu dorea altceva decat sa ajunga acasa ,sa se intinda si sa doarma linistita.
Cand in sfarsit ajunse acasa ,rasuci cheia in broasca ruginita de vreme(timp) ,apoi se tranti pe scaunul de langa usa . O durea fiecare particica din corp din cauza oboselii si a copilului care isi schimba in fiecare zi pozitia in pantecele ei . “Nu-ti mai plange de mila! Gata! “ isi spuse in gand . “Ignora durerea ,uita ca esti obosita si concentreaza-te asupra copilului! Pana la urma o sa fie totul bine,doar lasa lucrurile sa vina de la sine . “
Se ridica incet de pe scaun,si se dezbraca in timp ce traversa camera spre baia micuta . Cat se incalzi apa la dus, isi curata fata de machiajul pentru scena, apoi intra sub suvoiul de apa binefacator . Se sprijini de perete, lasand apa sa i se scurga de pe trup, in timp ce prin filtrul memoriei ii aparu chipul lui Sasuke , privirea lui iubitoare care o facea mereu sa se infioare, dar si cea nervoasa,suparat,plina de ura pe care a vazut-o in ochii lui cand ia zis ca nu va renunta la copil . Copilul acesta care statea linistit in burta ei,departe de problemele pe care ea le infrunta zi de zi…si o sa-l tina departe de probleme si cand se va naste. Nimeni si nimic nu il va rani, si o sa lupte pentru ca el sa duca o viata linistita si fericita.
Sunetul soneriei o trezi din visare si iesi grabita din baie . Isi puse repede pijamaua ,apoi se indrepta spre usa . Cand deschise, dadu cu ochii pe privirea patrunzatoare a lui Sasuke, privire ce o fixa de pe figura strainului care observase ca o privies toata seara la bar .
- Buna seara,domnisoara Haruno. Privirea lui o patrunse,sesizandu-i surpriza . Sunt Itachi Uchiha ,si-as vrea sa stam putin de vorba,daca nu va deranjez . Pot sa intru ?
Orice i-ar fi spus, Sakura tot nu l-ar fi auzit . O cuprinse o moleseala ciudata, dupa care totul se intuneca si cazu moale la picioarele lui. Itachi reactiona ,si-o prinse repede in brate, apoi intra in camera, impingand usa cu piciorul . O aseza pe canapea , apoi o striga usor pe nume .
- Domnisoara Haruno…va rog reveniti-va. Desi n-o cunoscuse pana acum, inima lui aspra se induiosa .Stia ca el va fi cauza durerii ei , si-si dadu seama cu groaza, ca idea aceasta ii repugna. Ii atinse incet fruntea : Sakura, poti sa-ti deschizi ochii si sa ma privesti , scumpa mea ? Vorba de alint ii scapa fara sa vrea de pe buze . Fa asta pentru mine, vrei ?
Sakura incepu sa se miste la auzul acestei voci care parea destul de ingrijorata . Cu mintea mult prea toropita de oboseala, se intreba cine putea fi omul acesta , care mai intai o numise “domnisoara Haruno” , apoi “Sakura”, si-n cele din urma “scumpa mea” , privind-o prin ochii de onix a lui Sasuke ? Dar in mod sigur acestia nu erau ochii lui , pentru ca ai lui Sasuke erau mult mai blanzi .