Cel mai trist moment...cel mai dureros

[YamaMina]

Hmm...cel mai trist moment al meu....
Ciudat...nu imi vine in cap unul cu adevarat sad, poate pentru ca n'am avut cu adevarat unul... Citind ce'au scris cei de dinaintea mea, am realizat k am avut o viatza oarecum fericita pana acum, fara intamplari de genul.
Nu am avut parte d mortzi in familie, decat bunicii din partea tatalui shi in mod sigur nu m'a durut ptr k nu'i cunoashteam shi pentru ca eram foarte mica(4-6 ani) so that was not so big deal for me. In schimb dak mi'ar muri bunicii din partea mamei in momentul asta, ash muri shi eu. Ma gandesc uneori la asta shi nu pot sa imi imaginez durerea kre o voi simtzi atunci. Ei sunt singurii pe care ii iubesc cu adevarat din familia mea, so I know I'll be devastated. De multe ori imi ziceam k vreau sa mor inaintea lor, numai k sa nu trec prin momentul in care vor muri ei, dar am intzeles k ar fi o durere mai mare ptr ei dak ash disparea eu. So...cand va veni momentul o sa imi adun toate fortzele shi o sa continui mai departe shi o sa ma rog sa'i reintalnesc candva

In rest, mi'a murit acum ceva timp my pet, un caine named Bobby shi recent un motan, named Nastratin, so I cried and I felt sad...dar am trecut peste shi acum dak am gandesc, tzineam la ei extrem de mult, m'am simtzit pustie knd au decedat, dar nu a fost cel mai sad moment al meu.

Ash putea spune ca doar o data m'am simtzit cu adevarat pustie. E sentimentul ala ca toata greutatea lumii e pe umerii tai, k totul t apasa shi t sufoca shi ca ai vrea sa'tzi scotzi durerea aia din piept numai k nu shtii cum, sau ce e. Shi tot ce vrei e sa scapi...sa scapi de ea, facand orice, doar sa fii din nou ca inainte. Ai omori, ai distruge lumea numai dak ai shtii k shi durerea dispare. Apasarea aia inumana, am simtzit'o o singura data shi ptr scurt timp(tx God!), asta cand the one who was my first love and the apple of my eye, betrayed me. Nush daca intzelegetzi...multzi poata sa zica, love...big deal!...dar ptr mine el shi ceea ce simtzeam era important. Eram in stare sa mor ptr el, sa fac absolut orice ptr el, inclusiv crima shi toate cele. Yes, I know, I was nuts, but that was the way I was feeling. El era ptr mine ca un zeu, nimic nu conta decat el. Ptr el era sa dau cu piciorul la cateva persoane foarte importante ptr mine, pentru el eram gata sa renuntz la viatza mea(nu in sensul d sinucidere). Mi'e greu shi acum sa'mi aduc aminte, shi sentimentul d sufocare mai revine, dar acum pot sa'mi aduc aminte de el zambind, fara sa devin rigida. Nu s'a intamplat nimic ieshit din comun: il iubeam , el nu...ptr el eram just a girl that he could have fun with...ptr mine era the world itself. Mi'a dat cu flit cand a aparut o alta tipa care i'a ridicat interesul mai mult, decat o faceam eu, spunand: "u ai greshit!" shi a disparut din viatza mea. Cuvintele astea dor mai mult decat: "am gasit pe altcineva, bye bye" sau "nu te'am iubit niciodata". Mda, se poate spune: "un tip...mai sunt multzi, c conteaza?" Nu e asha d ushor cand iubeshti, dar cel mai greu e knd devine obsesie...Atunci e greu sa mergi mai departe, sa deschizi ochii catre altcineva... Potzi sa t distrugi singur in urma unei experientze de genul, sau potzi sa invetzi din ea shi sa continui pe drumul tau. Mi'au trebuit doi ani sa scap de influentza lui asupra mea. Doi ani in care afisham zambete false shi spuneam k totul e ok. Doi ani in care stateam singura shi ma intrebam: "cu c am greshit?", reluand in minte ptr a suta oara toata intamplarile cu el, incercand sa gasesc posibile gresheli de'ale mele. Shi ma uram k nu puteam sa nu ma gandesc al el, ptr k nu reushisem sa'l tzin langa mine, pentru ca depindeam de el... In final ajunsesem sa dau shi eu vina pe mine, ajungand la concluzia k avea dreptate spunand ca am greshit, in conceptzia mea greshisem cu c eram eu, ptr k nu eram pe placul lui. In acest timp am ranit persoane asha cum fusesem ranita shi eu, respingadu'le afectziunea, jucandu'ma cu ei inconshtient...Cautam 'whores' cu care sa'mi fac d cap o zi, doua apoi sa nu'mi pese de ele. Combateam durerea prin uitare. Atata timp cat ma simtzeam placuta d cineva, ma aruncam intr'un vartej apoi plecam eu. Intr'un fel devenisem ca el. Insa persoanele care tzineau la mine cu adevarat, le'am ranit shtiind k nu ma pot folosi d ele in felul asta, shi am ales sa l fac sa ma urasca decat sa tzina la mine in continuare. Ce e ciudat e k, cateva dintre ele au ales sa stea langa mine shtiind k pot sa le ranesc profund. Shi acum imi spun ca nu am fost ca el, k nu le'am ranit. Nu m'am folosit, am fost sincera cu mine, cu ei...shi asta inseamna k am ales ce e mai bun din tot ce mi s'a intamplat.
In primele luni d la intamplare, ma ascundeam in lumi iluzorii, citind manga shi uitandu'ma la animeuri. Nu mai iesheam din casa shi imi pierdeam vremea facand orice numai k sa nu ma gandesc al el. Pentru ca daca ma gandeam la el, venea shi sentimentul ala, deci venea shi dezolarea, agitatzia, furia fatza d sine shi lacrimile inutile... Dar, coincidentza sau nu, raspunsul la intrebarea mea a venit intr'o persoana candva apropiata lui, care acum e o persoana f speciala mie, care m'a ajutat sa'mi dau seama k el era doar om...nu era zeu, era doar un copil scufundat in iadul propriu cu traume. A fost special pentru mine, dar asta nu inseamna k e special ptr totzi shi k altul k el nu voi mai gasi. Oamenii devin speciali prin altzi oameni ptr kre ei inseamna ceva. Era doar un tanar naiv, ipocrit shi egoist. Ishi urmarea interesu. Eu doar am fost aruncata in calea lui shi apoi impinsa la o parte. Eu am ramas pe loc in timp ce el a continuat sa mearga mai departe. Dar acum shtiu k eu n'am greshit cu nimic, k nu e sfarshitul lumii daca tot ce oferi itzi este trimis inapoi...pana la urma e pierderea lui, nu a mea. Acum sunt fericita fara demoni ai trecutului sa ma intzepe cu ganduri shi self blaming.
Shi in final nu regret nimic din ce s'a intamplat, pentru ca am invatzat multe, am aflat multe. Nu'l urasc, nici makr nu'i port pica. Cred ca dak l'ash mai intalni acum, am deveni cei mai buni preteni...dar consider ca e mai bine ca fiecare sa stea pe propriul lui drum, fara intersectii...

So....asta e cel mai sad moment al meu. Dar nush daca pot sa zic ca e cu adevarat sad. Bun, daca ma gandesc, atunci eram chiar o epava de durere...dar acum sunt calma shi chiar mi se pare ushor amuzant toata durerea shi exclamatziile alea d veshnica iubire catre el. M'am vindecat greu, dar nu pot sa zic k nu mi'am continuat viatza ok, chiar daca sufeream in interior. La urma urmei, nimic nu combate suferintza decat o felie d pepene, o manga cu shnitzeli shi o melodie d la Bloodhound gang...sau ma rog, asta e in cazul meu