15-06-2009, 11:20 PM
Multumim tuturor pentru comentarii şi mă bucur enorm că vă place ficul nostru. Iată şi capitolul 5... şi sper să vă placă deşi nu e cel mai bun facut până acum ._.
Lectură placută!
________________________________________________
[center]Capitolul 5[/center]
[center]Greşeală după greşeală.... Fară ca mintea mea să le poată şterge.
Îmi amintesc zâmbetul acela gingaş şi visele îmi cuprind mintea, în amintirile dulci ale trecutului... Până când, sângele tulburator îşi face aparitia pe peretii galbeni, nimic nu mai este pur. Ceea ce am facut nu mai poate fi şters.
[/center]
M-am trezit, ce-i drept nu am dormit prea bine şi acum realizez şi de ce. Mă aflam pe podea şi cu o mână deasupra lui Shiro. Am râs în sinea mea amintindu-mi de noaptea trecută, era chiar prima dată când avea parte de un astfel de tratament, bine că am fost eu acela. Nu îmi vine să cred că era încă virgin, probabil nu avusese de-a face nici macar cu o femeie sau cel putin aşa sper. M-am ridicat de pe podeaua înghetată şi l-am luat în brate pentru a-l duce în dormitor. Dormea ca un bebeluş, probabil i-a placut prea mult noaptea trecută. Ştiam deja asta pentru că nici macar nu încercase, cu toate fortele, de a mă departa. Nici el nu ştie ce vrea.
Am ajuns în dormitorul lui şi l-am aşezat pe aşternutul acela crem, apoi l-am învelit. Mă întrebam dacă să îl las gol sau să îl îmbrac. Am decis să îl las aşa, să aibă o surpriză placută când se va trezi. Am mers şi m-am îmbracat, eu nu prea aveam motiv să ramân aşa plus că nu mai doream să dorm. Am observat berea stând încă pe frigider şi am fost indignat.
- La dracu', am uitat să le bag la racoare. Acum bea rece din... Ah! Am spus asta în şoaptă pentru a nu îl trezi pe micutul blond, după care am bagat alcoolul în congelator. Speram să nu le uit acolo, nu vroiam bere din cuburi de gheaţă.
Am petrecut câteva minute gândindu-mă ce aş putea face de mâncare, era destul de dimineaţă şi stomacul meu o lua razna, total. Am mers la magazin şi am cumparat câteva chestii, după care le-am pregatit. Ştiam să gatesc, dar nu îmi placea, eram totuşi barbat. Poate le-ar fi gatit politistul gol din camera de alaturi. Mintea mea s-a îndepartat în întâmplarea de noaptea trecută. Mă simtisem bine cu adevarat, deşi nu cred că era mai mult de atât. A fost cel mai dulce dintre toti barbatii cu care m-am culcat, până în momentul de faţă . Nu regretam faptul că îl violasem, sau cel putin asta cred că am facut. Reactia lui a fost mai bună decât mă aşteptam.
Am aranjat pe masă tot ceea ce credeam eu că ar trebui şi am mers la baie, să fac un duş. Am lasat apa să îmi purifice trupul şi să se scurgă pe şuvitele mele lungi, roşcate. Tatuajul de pe piept îmi aducea aminte de toate crimele mele. Dulci şi, cu toate acestea, amare, vroiam să uit trecutul deşi era imposibil, greşelile nu puteau fi îndepartate atât de uşor, nu?
Când am ieşit din baie am auzit un zgomot din camera blondului, dar nu am îndraznit să merg acolo. Probabil ar fi aruncat în mine cu fiecare obiect pe care îl putea prinde. Imaginea asta trecând prin fata ochilor mei, m-a facut să râd. Am mers spre bucatarie şi m-am aşezat pe unul din scaune turnându-mi o ceaşcă de cafea. Lichidul negru scurgându-se în cana aceea albă. Atât de opuse şi totuşi se integrau atât de bine. Nu era genul meu să analizez atât de bine detaliile, dar, de la un timp, trebuia să o recunosc, nu mai eram chiar eu.
Chipul lui angelic, ochii lui inocenti şi privirea nevinovată, trupul sau firav era acum prezent în fata mea, intrând în cameră foarte liniştit, asta până să mă vadă.
- Eşti idiot! Nu îmi vine să cred că mi-ai facut asta, ieşi imediat din casa mea, violatorule. Pleacă dacă nu vrei să te arestez, pleacă acum!
Am început să râd la ameninţările lui de doi bani şi se mai numea politist, de fapt era blond, îl întelegeam. L-am prins de brate şi l-am sarutat muşcându-i buzele.
- Uite ce e, iubire, nu mă lua aşa tare de dimineaţă, s-ar putea să te muşc atât de rau încât să fie nevoie să dai declaratie. 'Agent Shiro, unde ati fost noaptea trecută?' Sau cum dracu e treaba asta la politia voastră. Şi dacă tot vrei să mă denunti, fă-o, nu prea am de gând să plec. Eşti mult prea bun. I-am mai accentuat un sarut violent după care l-am aşezat pe unul din scaunele aflate în încapere.
- Niiro eşti un idiot cretin. Pleacă imediat de aici, pleacă. Să nu îndrazneşti să mă mai saruti vreodată , sau să mă mai atingi. Ai auzit? Nu vreau să mai faci asta pentru că eu...
Câteva lacrimi au început să se scurgă din ochii sai albaştrii, atât de fermecatori. Atunci i-am dat drumul din strânsoarea agresivă, pe care o pastrasem totuşi blândă. A început să plângă, era atât de firav. Cum să nu îţi doreşti să îl protejezi? Era atât de moale încât îmi stârnea o dorinţă ascunsă, iar mintea mea începea să se învârtă în jurul lui, să nu mai zic de bataile inimii.
Mi-am trecut degetele deasupra ochilor lui, i-am şters lacrimile şi l-am îmbrăţişat. Nu îi puteam spune că voi pleca, nu aveam de gând să o fac, momentan. Şi totuşi plângea? Pentru ca eu să nu plec? Probabil, dar nu mă cunoştea, iar eu nu renuntam deloc aşa de uşor.
- Hai Shiro, nu plânge. Ştii bine că oricum nu voi pleca, orice ai zice. Dacă te face să te simti mai bine, mă poti denunta, eu nu voi înceta să mă gândesc la fata ta copilaroasă şi la ochii ăştia blânzi. Iubire, calmează-te.
Simteam umezeala lacrimilor pe tricoul meu şi mâinile sale înconjurându-mi talia, strângându-mă. Asta mă ducea cu gândul la ceea ce îmi zicea el, mă gonea, dar vroia să ramân. Altfel nu puteam explica cum de actionează atât de prostesc. Poate chiar îi placuse să petreacă nişte timp...în plus, cu mine.
Am stat aşa timp de minute îndelungate, el plângând şi eu mângâindu-i parul şi strângând în degete fiecare şuviţă, într-un mod atent pentru a nu-l rani. Când am simtit că nimic nu îmi mai udă îmbracamintea, am ştiut că se oprise, dar nu îmi dadea drumul. Era atât de clar.
- Iubire, nu plec eu aşa uşor de lângă tine, deci că nu mai plânge. Mai bine ai mânca ceva ca după să mergi la lucru, să mă denunti.
Şi-a dat drumul şi s-a întors spre masă, mâncând orice vedea. Probabil îi era prea foame sau nu vroia să îmi vorbească. Eu am baut cafeaua şi am mâncat putin.
- Mă duc să fac un duş, violatorule. Să nu cumva să intri peste mine, o să încui uşa, perversule.
- E bine că nu mă faci şi pedofil, puştiule.
A plecat iritat. Ţipase la mine şi vocea lui parea disperată şi totodată liniştită, asemenea firii lui. Exploda din orice, poate fară să realizeze, iar în ochii mei ramânea aceaşi fiinţă magnifică şi totodată stupidă. Cât de imperfect era şi atât de stângaci, cu toate astea mult prea frumos. Am oftat la acest gând şi am scos berea din congelator.
- Destul de rece pentru mine. Am zis cu voce tare, în timp ce m-am îndreptat spre living. Am deschis televizorul şi m-am aruncat pe canapea, stând destul de comod. Nu era nimic interesant până ce nu am dat pe un program de ştiri, la un interviu.
[center]
- Domnule politist Abraham , sunteti sigur că l-ati putea identifica pe Niiro Kataki dacă l-ati vedea?
- Normal că aş putea face acest lucru. Doar dacă nu şi-a facut o operatie estetică. Ştiti are un buget destul de mare şi politia nu ştie încă de unde vine.
- Credeti că este posibil să fie prins? A evadat chiar sub ochii dumneavoastră.
- Aceea a fost o greşeală pe care nu o vom mai repeta. Am încheiat interviul domnişoară, vă rog să plecati.[/center]
Deci încă eram cautat, cât de important mă credea lumea. Dar acest Abraham este un adevarat pericol, idiotul. Trebuie să am grijă să nu mă vadă, eu nu îmi schimb fata, a înnebunit? Cred că singurul lucru după care mă poate identifica perversul acesta este tatuajul, poate mi-l modific zilele astea. Am schimbat programul, nu vroiam ca dulcele de Shiro să vadă asta, ar fi fost mai aproape de identitatea mea adevarată, doar cu un pas. Ceva din mine nu vroia ca acesta să afle că eram un criminal, şi asta nu era pentru că acesta era politist, asta îmi pasa cel mai putin. Am scapat odată, mai pot scapa şi a doua oară. Dar nu ştiu dacă voi mai putea fugi ştiind că el îmi cunoaşte identitatea. Am spus mereu că nu e bine să lucrezi în grup şi să îţi faci prieteni, te ataşezi şi după asta nu te mai poti concentra la ceea ce faci. Cam aşa venea şi treaba cu blondul meu, poate că fusese doar o seară ca oricare alta, dar nu vroiam să îl ranesc. Era mult prea blând pentru asta. Îi vedeam imaginea, spargându-se în mii de bucăţele... Nu ar putea suporta un asemea impact, este prea fragil. Atât de apetisant.
L-am auzit deschizând uşa de la baie şi mi s-a parut relaxat. A intrat în living, fară a mă privi. I se parea normal să plângă de faţă cu mine şi apoi să nu mă bage în seamă? Mda, era Shiro, deci trebuia înteles.
- Hei, puştiule, este ora unsprezece, mai mergi la serviciu? Sau aveti program târziu?
Auzind vorbele mele, şi-a trecut privirea la ceasul aflat pe perete ce arata exact ora pe care eu o mentionasem. Deci uitase că trebuie să meargă la lucru, cât de împrăştiat era. Eu am oftat şi am mers catre el, la mişcarea mea el a dat un pas înapoi. M-a facut să mă simt ca un ultim gunoi... Mă evita, de aia nu se uita la mine. Nu am lasat să vadă că îmi pasa de acest detaliu şi l-am împins spre camera lui.
- Mergi şi schimbă-te iubire. Am zâmbit, deşi era un zâmbet fals, parea că nu a realizat. Adică, dacă nici macar nu mă privea...
Am mers să îmi iau lucrurile, putine pe care le aveam, vroiam să plec. Dacă nu mă dorea în preajma lui, nu îl puteam obliga. Tot ceea ce puteam face era să plec din casa lui. Urma să fac asta după ce pleca el, nu vroiam să mă oprească şi de fapt... Mă temeam, oarecum, că nu va încerca să mă oprească.
Era îmbracat în uniforma lui de politist care îi venea mult prea sexi, era ilegal să îţi vină atât de bine, ar fi trebuit dată o lege pentru chestia asta. Era la uşă, încalţându-se când eu am început să vorbesc.
- Iubire ce sexi eşti, îţi stă atât de bine în uniforma asta. Sincer, ar trebui să fie ilegal. Uhh. Ce fund îţi face. Iami - Iami. Nu vrei să o mai facem odată?
Am zâmbit iar el s-a înroşit, ce inocent era. Înainte să închidă uşa, mi-a spus.
- Vezi să nu îmi distrugi casa, violatorule. Şi du-mi câinele la plimbare, să nu îl pierzi. Perversule! Numai din cauza ta am întârziat.
Avea obrajii roşii când mi-a zis asta, a trânti uşa în urma lui, iar eu am început să râd copios şi, uitându-mă la căţel, i-am zis:
- Hei potaie, se pare că nu mai plec. Mergem la agăţat alte potai.
Ceea ce spusese poate nu era destul de limpede, dar dorinta lui de a mă face să ramân era foarte clară pentru mine, sau poate că îl întelegeam eu mai bine. Oricum ar fi fost, mi se parea minunat. Aveam de gând să mai ramân o vreme în viata lui.
____________________
Multumim celor ce au citit.
Lectură placută!
________________________________________________
[center]Capitolul 5[/center]
[center]Greşeală după greşeală.... Fară ca mintea mea să le poată şterge.
Îmi amintesc zâmbetul acela gingaş şi visele îmi cuprind mintea, în amintirile dulci ale trecutului... Până când, sângele tulburator îşi face aparitia pe peretii galbeni, nimic nu mai este pur. Ceea ce am facut nu mai poate fi şters.
[/center]
M-am trezit, ce-i drept nu am dormit prea bine şi acum realizez şi de ce. Mă aflam pe podea şi cu o mână deasupra lui Shiro. Am râs în sinea mea amintindu-mi de noaptea trecută, era chiar prima dată când avea parte de un astfel de tratament, bine că am fost eu acela. Nu îmi vine să cred că era încă virgin, probabil nu avusese de-a face nici macar cu o femeie sau cel putin aşa sper. M-am ridicat de pe podeaua înghetată şi l-am luat în brate pentru a-l duce în dormitor. Dormea ca un bebeluş, probabil i-a placut prea mult noaptea trecută. Ştiam deja asta pentru că nici macar nu încercase, cu toate fortele, de a mă departa. Nici el nu ştie ce vrea.
Am ajuns în dormitorul lui şi l-am aşezat pe aşternutul acela crem, apoi l-am învelit. Mă întrebam dacă să îl las gol sau să îl îmbrac. Am decis să îl las aşa, să aibă o surpriză placută când se va trezi. Am mers şi m-am îmbracat, eu nu prea aveam motiv să ramân aşa plus că nu mai doream să dorm. Am observat berea stând încă pe frigider şi am fost indignat.
- La dracu', am uitat să le bag la racoare. Acum bea rece din... Ah! Am spus asta în şoaptă pentru a nu îl trezi pe micutul blond, după care am bagat alcoolul în congelator. Speram să nu le uit acolo, nu vroiam bere din cuburi de gheaţă.
Am petrecut câteva minute gândindu-mă ce aş putea face de mâncare, era destul de dimineaţă şi stomacul meu o lua razna, total. Am mers la magazin şi am cumparat câteva chestii, după care le-am pregatit. Ştiam să gatesc, dar nu îmi placea, eram totuşi barbat. Poate le-ar fi gatit politistul gol din camera de alaturi. Mintea mea s-a îndepartat în întâmplarea de noaptea trecută. Mă simtisem bine cu adevarat, deşi nu cred că era mai mult de atât. A fost cel mai dulce dintre toti barbatii cu care m-am culcat, până în momentul de faţă . Nu regretam faptul că îl violasem, sau cel putin asta cred că am facut. Reactia lui a fost mai bună decât mă aşteptam.
Am aranjat pe masă tot ceea ce credeam eu că ar trebui şi am mers la baie, să fac un duş. Am lasat apa să îmi purifice trupul şi să se scurgă pe şuvitele mele lungi, roşcate. Tatuajul de pe piept îmi aducea aminte de toate crimele mele. Dulci şi, cu toate acestea, amare, vroiam să uit trecutul deşi era imposibil, greşelile nu puteau fi îndepartate atât de uşor, nu?
Când am ieşit din baie am auzit un zgomot din camera blondului, dar nu am îndraznit să merg acolo. Probabil ar fi aruncat în mine cu fiecare obiect pe care îl putea prinde. Imaginea asta trecând prin fata ochilor mei, m-a facut să râd. Am mers spre bucatarie şi m-am aşezat pe unul din scaune turnându-mi o ceaşcă de cafea. Lichidul negru scurgându-se în cana aceea albă. Atât de opuse şi totuşi se integrau atât de bine. Nu era genul meu să analizez atât de bine detaliile, dar, de la un timp, trebuia să o recunosc, nu mai eram chiar eu.
Chipul lui angelic, ochii lui inocenti şi privirea nevinovată, trupul sau firav era acum prezent în fata mea, intrând în cameră foarte liniştit, asta până să mă vadă.
- Eşti idiot! Nu îmi vine să cred că mi-ai facut asta, ieşi imediat din casa mea, violatorule. Pleacă dacă nu vrei să te arestez, pleacă acum!
Am început să râd la ameninţările lui de doi bani şi se mai numea politist, de fapt era blond, îl întelegeam. L-am prins de brate şi l-am sarutat muşcându-i buzele.
- Uite ce e, iubire, nu mă lua aşa tare de dimineaţă, s-ar putea să te muşc atât de rau încât să fie nevoie să dai declaratie. 'Agent Shiro, unde ati fost noaptea trecută?' Sau cum dracu e treaba asta la politia voastră. Şi dacă tot vrei să mă denunti, fă-o, nu prea am de gând să plec. Eşti mult prea bun. I-am mai accentuat un sarut violent după care l-am aşezat pe unul din scaunele aflate în încapere.
- Niiro eşti un idiot cretin. Pleacă imediat de aici, pleacă. Să nu îndrazneşti să mă mai saruti vreodată , sau să mă mai atingi. Ai auzit? Nu vreau să mai faci asta pentru că eu...
Câteva lacrimi au început să se scurgă din ochii sai albaştrii, atât de fermecatori. Atunci i-am dat drumul din strânsoarea agresivă, pe care o pastrasem totuşi blândă. A început să plângă, era atât de firav. Cum să nu îţi doreşti să îl protejezi? Era atât de moale încât îmi stârnea o dorinţă ascunsă, iar mintea mea începea să se învârtă în jurul lui, să nu mai zic de bataile inimii.
Mi-am trecut degetele deasupra ochilor lui, i-am şters lacrimile şi l-am îmbrăţişat. Nu îi puteam spune că voi pleca, nu aveam de gând să o fac, momentan. Şi totuşi plângea? Pentru ca eu să nu plec? Probabil, dar nu mă cunoştea, iar eu nu renuntam deloc aşa de uşor.
- Hai Shiro, nu plânge. Ştii bine că oricum nu voi pleca, orice ai zice. Dacă te face să te simti mai bine, mă poti denunta, eu nu voi înceta să mă gândesc la fata ta copilaroasă şi la ochii ăştia blânzi. Iubire, calmează-te.
Simteam umezeala lacrimilor pe tricoul meu şi mâinile sale înconjurându-mi talia, strângându-mă. Asta mă ducea cu gândul la ceea ce îmi zicea el, mă gonea, dar vroia să ramân. Altfel nu puteam explica cum de actionează atât de prostesc. Poate chiar îi placuse să petreacă nişte timp...în plus, cu mine.
Am stat aşa timp de minute îndelungate, el plângând şi eu mângâindu-i parul şi strângând în degete fiecare şuviţă, într-un mod atent pentru a nu-l rani. Când am simtit că nimic nu îmi mai udă îmbracamintea, am ştiut că se oprise, dar nu îmi dadea drumul. Era atât de clar.
- Iubire, nu plec eu aşa uşor de lângă tine, deci că nu mai plânge. Mai bine ai mânca ceva ca după să mergi la lucru, să mă denunti.
Şi-a dat drumul şi s-a întors spre masă, mâncând orice vedea. Probabil îi era prea foame sau nu vroia să îmi vorbească. Eu am baut cafeaua şi am mâncat putin.
- Mă duc să fac un duş, violatorule. Să nu cumva să intri peste mine, o să încui uşa, perversule.
- E bine că nu mă faci şi pedofil, puştiule.
A plecat iritat. Ţipase la mine şi vocea lui parea disperată şi totodată liniştită, asemenea firii lui. Exploda din orice, poate fară să realizeze, iar în ochii mei ramânea aceaşi fiinţă magnifică şi totodată stupidă. Cât de imperfect era şi atât de stângaci, cu toate astea mult prea frumos. Am oftat la acest gând şi am scos berea din congelator.
- Destul de rece pentru mine. Am zis cu voce tare, în timp ce m-am îndreptat spre living. Am deschis televizorul şi m-am aruncat pe canapea, stând destul de comod. Nu era nimic interesant până ce nu am dat pe un program de ştiri, la un interviu.
[center]
- Domnule politist Abraham , sunteti sigur că l-ati putea identifica pe Niiro Kataki dacă l-ati vedea?
- Normal că aş putea face acest lucru. Doar dacă nu şi-a facut o operatie estetică. Ştiti are un buget destul de mare şi politia nu ştie încă de unde vine.
- Credeti că este posibil să fie prins? A evadat chiar sub ochii dumneavoastră.
- Aceea a fost o greşeală pe care nu o vom mai repeta. Am încheiat interviul domnişoară, vă rog să plecati.[/center]
Deci încă eram cautat, cât de important mă credea lumea. Dar acest Abraham este un adevarat pericol, idiotul. Trebuie să am grijă să nu mă vadă, eu nu îmi schimb fata, a înnebunit? Cred că singurul lucru după care mă poate identifica perversul acesta este tatuajul, poate mi-l modific zilele astea. Am schimbat programul, nu vroiam ca dulcele de Shiro să vadă asta, ar fi fost mai aproape de identitatea mea adevarată, doar cu un pas. Ceva din mine nu vroia ca acesta să afle că eram un criminal, şi asta nu era pentru că acesta era politist, asta îmi pasa cel mai putin. Am scapat odată, mai pot scapa şi a doua oară. Dar nu ştiu dacă voi mai putea fugi ştiind că el îmi cunoaşte identitatea. Am spus mereu că nu e bine să lucrezi în grup şi să îţi faci prieteni, te ataşezi şi după asta nu te mai poti concentra la ceea ce faci. Cam aşa venea şi treaba cu blondul meu, poate că fusese doar o seară ca oricare alta, dar nu vroiam să îl ranesc. Era mult prea blând pentru asta. Îi vedeam imaginea, spargându-se în mii de bucăţele... Nu ar putea suporta un asemea impact, este prea fragil. Atât de apetisant.
L-am auzit deschizând uşa de la baie şi mi s-a parut relaxat. A intrat în living, fară a mă privi. I se parea normal să plângă de faţă cu mine şi apoi să nu mă bage în seamă? Mda, era Shiro, deci trebuia înteles.
- Hei, puştiule, este ora unsprezece, mai mergi la serviciu? Sau aveti program târziu?
Auzind vorbele mele, şi-a trecut privirea la ceasul aflat pe perete ce arata exact ora pe care eu o mentionasem. Deci uitase că trebuie să meargă la lucru, cât de împrăştiat era. Eu am oftat şi am mers catre el, la mişcarea mea el a dat un pas înapoi. M-a facut să mă simt ca un ultim gunoi... Mă evita, de aia nu se uita la mine. Nu am lasat să vadă că îmi pasa de acest detaliu şi l-am împins spre camera lui.
- Mergi şi schimbă-te iubire. Am zâmbit, deşi era un zâmbet fals, parea că nu a realizat. Adică, dacă nici macar nu mă privea...
Am mers să îmi iau lucrurile, putine pe care le aveam, vroiam să plec. Dacă nu mă dorea în preajma lui, nu îl puteam obliga. Tot ceea ce puteam face era să plec din casa lui. Urma să fac asta după ce pleca el, nu vroiam să mă oprească şi de fapt... Mă temeam, oarecum, că nu va încerca să mă oprească.
Era îmbracat în uniforma lui de politist care îi venea mult prea sexi, era ilegal să îţi vină atât de bine, ar fi trebuit dată o lege pentru chestia asta. Era la uşă, încalţându-se când eu am început să vorbesc.
- Iubire ce sexi eşti, îţi stă atât de bine în uniforma asta. Sincer, ar trebui să fie ilegal. Uhh. Ce fund îţi face. Iami - Iami. Nu vrei să o mai facem odată?
Am zâmbit iar el s-a înroşit, ce inocent era. Înainte să închidă uşa, mi-a spus.
- Vezi să nu îmi distrugi casa, violatorule. Şi du-mi câinele la plimbare, să nu îl pierzi. Perversule! Numai din cauza ta am întârziat.
Avea obrajii roşii când mi-a zis asta, a trânti uşa în urma lui, iar eu am început să râd copios şi, uitându-mă la căţel, i-am zis:
- Hei potaie, se pare că nu mai plec. Mergem la agăţat alte potai.
Ceea ce spusese poate nu era destul de limpede, dar dorinta lui de a mă face să ramân era foarte clară pentru mine, sau poate că îl întelegeam eu mai bine. Oricum ar fi fost, mi se parea minunat. Aveam de gând să mai ramân o vreme în viata lui.
____________________
Multumim celor ce au citit.