Nocturnal Light's

[Tox]

As vrea sa precizez ceva la titlu - Noctural Lights cred ca era corect. Daca vroiai sa exprimi 'light' la plural, este "lights", "light's" fiind o forma de posesiv in cel mai fericit caz .

"Eram prinsa intr-un vid invizibil"

Impropriu spus vid invizibil... Vid=nimic, in nimic nu prea ai ce vedea, de unde rezulta ca, oricum ai privi, nu ii se poate atribui "invizibil".

"In jurul meu era intuneric, insa nu orice fel de intuneric...era bezna care iti infunda narile cu gheata, fiecare gura de aer provocand-mi si mai multa durere in plamani. "

Aici nu prea faci legatura, in sensul in care frigul nu se datoreaza intunericului...doua lucruri diferite, ma tem.

"Spuntei'mi daca e mai usor de citit cu marimea asta mica, sau daca e mai bne pt voi sa maresc scrisul, ca la postul anterior."

Acum ce faci, lasi mesaje cititorilor in mijlocu` povestii? Inainte, sau la sfarsitul capitolului daca vrei sa comunici ceva, nu te trezesti in mijlocul fragmentului sa ne intrebi pe noi cum e vremea.

"...poate zile intregi in care cadeam continuu."

"...m-ar scapa din caderea continua."

"Voiam cu disperare asta, sa scap din vidul continuu"

Da, astea le-am gasit in acelasi fragment, si da, te-ai repetat nu cu cuvinte, ci grupuri de cuvinte.

"Am cazut pe o bucata de stanca tare, uda si infiorator de rece."

Aici e cam in ceata. Dupa ce a cazut nu stiu cati ani, aterizeaza pe o stanca tare si nu pateste nimic ?! Iron man...


"Prinsa intre rai si iad, asta era soarta mea."

Discutabil. Normal, ca sa poti sa zici ca e o granita, in spatiul acela ar trebui sa se gaseasca indici ale ambelor spatii pe care granita le desparte. Aici nu e nici una, deci nu prea merge.

"Nu crezusem niciodata in existenta Divinitatii Absolute si chiar daca exista cu siguranta, nu eram pe lista cu oamenii ce meritau un loc in rai.
Iadul exista cu siguranta, fusesem acolo."

Doua lucruri ar fi de precizat - In primul paragraf ai pus la indoiala existenta persoanei, dar de loc nu ai precizat. In celalalt, ai asigurat existenta locului, dar nu si persoana dominanta. In al doilea rand, "cu siguranta" ca te-ai repetat.
A, si , daca tot ai scris divinitatea aia absoluta cu litere mari, scrie si 'rai' si 'iad' la fel.

"Incepand de la lectiile pe care mi le-a dat despre ritualurile sataniste, apoi accidentul lui stupid de masina in care a murit, si din nou dorinta mea de a-i fi alaturi, ritualul prin care am ajuns in iad, eliberarea lui Rain si aducerea noastra, din nou, pe pamant de catre cei din secta nostra."

Incepand de la ele....ce ? Daca ai pornit cu "incepand", finalul trebuia sa fie legat de el. Mi-ai spus inceputul dar nu si urmarile.

"Si astea au fost motivele pentru care mi-am pierdut o parte din suflet."

Mda, asta, impreuna cu ce ai scris inainte trebuiau sa reprezinte o chestie sumara din care noi sa intelegem tot ce s-a intamlplat pana atunci? Tu stii ce vrei sa scrii, ai povestea in minte, si pornesti de la un anumit punct, stiind deja cum s-a ajuns pana la el, dar cititorii nu.


"Regretam fiecare secunda

"Regretam viata..."

Si eu regret ca te tot repeti la propozitii consecutive.

"Regretam viata, insa tot ce simteam era stanca rece si umeda de care eram lipita..."

" Imi placeau pinguinii, dar Ion era imbracat in verde" Asemanator ca sens, nu ? Asta pentru ambele sunt lipsite de el.

"Simteam cum se apropie incet de ceea ce corpul meu devenise. "

Ba nu, se apropia pur si simplu de corp, nu ai mentionat nici o metamorfoza mai sus.

"Siroaie de lacrimi imi traversau obrajii, si cum ceea ce ramasese din fata mea ia foc."

fara acel "cum" , adica "Siroaie de lacrimi imi traversau obrajii si ceea ce ramasese din fata mea ia foc"

Desigur, nici asa nu-i bine , pentru ca nu e nici un "ia" acolo, nu povestesti la prezent.

"n-o intelegeam, desi o foloseam des"

Cam in contradictoriu. In mod normal ceea ce folosesti des iti intra in obisnuinta, in subconstient, mai ales o limba. Daca o folosea des, si a recunoscut-o, asa cum zici, trebuia sa o si inteleaga.

"Incepusem sa regret ca ma luase de pe stancile alea, erau asa confortabile..."

Dar tocmai ai spus ca era tare, uda, si infiorator de rece. Aveau cumva catifea pe ele, pe langa ce ai precizat tu�? o.O

"Aerul imi trece pe langa fata cu viteza,..."

Nu "trece", ci "trecea" .

"Imi era greata, din cauza caderii continue iar ochii, imi mai puteam folosi, poate orbisem de la atatea lacrimi, de la frig, de la spasmele care nu-mi dadeau pace, la fel si corpul, cazusem intr-o letargie adanca."

Aici ai schimbat o gramada de idei, si a iesit un mare nimic. Mai intai iti e greata, apoi ai zis ceva prea putin inteligibil e ochi, si in timp ce imi explicai de ochi,ai ajuns la concluzia ca esti in letargie. Aha, gata. Si, la letargie, omul este trezit, ii vorbesti, si uita pe loc, adormind. Dar ma rog...

�Tunelul incepuse sa se ingusteze, punandu-mi la incercarea claustrofobia, insa vedeam mici sclipiri...aveam din nou speranta ca voi iesi de aici, parea imposibil, dar incercam sa ma agat de orice lucru care m-ar putea duce intr-un loc sigur, departe de umezeala, intuneric si frig.
Aerul imi trece pe langa fata cu viteza, lovindu-mi corpul cu o putere inimaginabila si provocadu-mi alte dureri.

Trecut...viitor...prezent...prezent..
Desigur ca este o admirabila prezentare de timpuri, si chiar te felicit pentru ca se vede ca le-ai invatat pe fiecare in parte, dar se observa ca ai si lipsit de pe la lectii. Mai exact cand profesoara va spunea ce timpuri se folosesc intr-o compunere, ca se evita gerunziul pe cat de mult posibil, ca intr-o compunere timpurile verbelor trebuie sa aiba o anumita continuitate...Nu, nu-ti amintesti nimic de genul�? Nu...pacat.
Deci ai coctail de timpuri. In ultima fraza ai toate verbele la prezent. De ce, cand tu ai un fic inceput la timpul trecut, introduci si verbe la prezent�? N-au ce cauta, mai ales in contextul ales de tine. Poate in alte formulari, care nu supara ochiul, ci il incanta, da. Dar la tine nu e cazul.

"Luam guri mari de aer, completand lipsa lui timp de o eternitate."

Adica...ti-a luat o eternitate sa completezi sau de o eternitate nu mai aveai aer ? Ambiguu. In fine, nici una nu suna prea bine.

"...fusese mai mult de o eternitate. "

Parca am mai vazut eternitatea asta pe aici...

"Ma simteam ca un fluture eliberat din plasa, dupa o eternitate in care..."

Nu, nu, pot sa jur ca am mai vazut-o pe aici. Sau..sa fi tu, Doamne�?

Bun, acum ca lucruri generale, tin sa zic ca ar trebui sa mai citesti, eu stiu, dictionare, sau ce vrei tu, pentru a-ti mai imbogati vocabularul, deoarece pana la urma repetitiile sunt doar o lipsa a sursei de alte cuvinte. Apoi, am observat faptul ca in cateva randuri ai avut o tentativa de a explica ce se intamplase pana atunci, si tot restul fragmentului ai povestit de visele alea isterice, pana ai dat in aberare. In rest, incearca sa-ti mai echilibrezi actiunea, modurile de expunere in general. Bafta in continuare.

[Comanda Onorata.]