Mulțaaaaaaaam de comentarii!! Am venit și cu următorul capitol, sper să vă placă . E scris late in the night :]] so... anyway, this is it.
Lectură plăcută!
____________________________________________________________________________
Chapter 02
~ Un întreg format din doi, plus 1 ?! ~
Eram concentrată asupra brațelor elegante ce mă înconjuraseră încât uitasem unde eram , ce eram și ce ar fi trebuit să fac. în mintea mea au început să se amestece atât de multe sentimente; era ciudat, de obicei inima era locul unde acestea se îmbinau, dar eu vedeam dincolo de suflet. Îmi aminteam, acum când îmbrățișarea lui rafinată mă cuprindea, de ceea ce a însemnat acest Internat pentru mine și câtă singurătate am îndurat. O fărâmă din trecutul meu legat de al lui s-a părbușit, într-un colț îndepărtat al capului meu. Vijelia ce consta în sentimente, amintiri, ură si dragoste se intetea cu fiecare bataie a inimii sale .Am reușit sa imi reproduc imaginea chipului sau angelic din trecut si glasul duios cu care m-a intampinat atunci . Vorbele lui nu au putut fi șterse nici acum din mintea mea .
- Nu îți face griji, eu voi fi alături de tine. într-o zi vei uita această suferință. Eu voi fi cu tine...
Era un copil asemenea mie, pe acea vreme și cu toate acestea, era atât de responsabil. Oare și acum își păstrase aceleași intenții asupra mea ? Nu știam decât că îmi lipsise, poate mai mult decât puteam accepta. Eram atât de slabă și vulnerabilă în preajma lui că începeam să mă urăsc.
De ce nu mă pot desprinde? De ce nu pot fi așa, ca întotdeauna. Oarecum... Acest chip blând îmi amintește de culoarea arămie a lui Richard. Două personalități perfecte, două cristale șlefuite... Nepurtate de nimeni. Oare este bine să le ating?
Gândeam asta și nu mi-am dat seama cât de prinsă eram în visare. Atunci când și-a desprins brațele de trupul meu fierbinte am simțit o răceală fulgerătoare cuprinzându-mi inima, corpul și poate chiar și mintea. Am reușit să revin la realitate înainte ca ei să îmi observe starea de neputință. Slăbiciunea mea nu trebuia redată nimănui, niciodată. Doar mie... Fața mea a reluat o expresie indiferentă, plictisită și totodată indignată de această vizită absurdă. Nu puteam să nu afișez și admirația pentru băiatul frumos ce îmi era înfățișat. Eram prea vulnerabilă la băieți.. I-am auzit pașii acelei femei, apropiindu-se dar nu mi-am trecut privirea asupra ei, nu mă interesa și asta se putea observa, chiar și așa nu s-a comentat despre asta. Oricum nu mi se părea atât de stresant nici dacă s-ar fi provocat un scandal pe această temă. Era viața, era existența.. eram noi și mai departe de asta, eram strănși cu toții într-o legătură greu de rupt.
- Ce ar fi să mergi să împachetezi? Repede, o să merg să rezolv cu plecarea ta. O să te întorci după vacanță, dar m-am gândit că ar fi frumos să vedem...cum ai evoluat. Nu crezi? Mi-a zâmbit, mi se părea falsă în expresia ei extraordinar de rigidă, atât de rece și atât de calmă. știam cât de bun îi era sufletul dar pe chipul ei nu se năzărea nicio trăstură blândă. O cunoșteam și știam, era falsă, mai falsă ca oricine; dar asta era lumea, nimeni nu își arăta adevărata față... Dar ei? Michael sau poate chiar Richard, atât de extraordinari și de nepătruns... Aceste două smaralde, cât de fascinant...
Am răspuns, fără să dau atât de multă importanță, dar destulă încât să fie mulțumită, credeam eu și chiar dacă nu era așa, nu conta.
- Bine.
Era un răspuns sec, și poate că părea atât de subordonat și ascultător; nu era. Tonul meu era plin de dispreț. în glasul meu se vedea ura și repulsia, dar bineînțeles și binefacerea. Nu părea să îmi pese de ceva anume, mă gândeam.. Păream oare o păpușă cu chipul spart în cioburi... în mii de piese ce nu vor mai fi refăcute?
A intervenit și singura fiină ce putea aduce lumina în acea cameră, pentru a mă face să tremur și a-mi aminti cât de vie sunt. Nu ajunsesem în stadiul spargerii, iar eu nu eram o păpușă.
- O să merg să o ajut, mamă. Apoi venim la mașină. E O.K așa?
Probabil că era, nu a răspuns. A ieșit din cameră cu mersul său liniștit, atât de elegant încât devenea stângaci.
Am plecat și eu, simțindu-i pașii urmându-mă. Încercam să par indiferentă dar era o mască de această dată, îmi păsa că era în spatele meu, dacă mă privea sau mă admira.. Orice, mi se părea important, pentru că nu era oricine, oarecare. Un gând pervers mi-a cuprins trupul iar eu mi-am simțit inima explodând în timp ce o urmă de transpirație mi s-a ivit din creștetul capului. Am respirat pentru a-mi răcori ființa.
Ajunsă în fața camerei, am deschis-o, încă tremurând deși acest fapt era greu vizibil. Am mers către șifonier și am început să arunc haine în unul din rucsacele mele. Nu sunt sigură ce am făcut, sau cum aruncam hainele pentru că s-a apropiat de mine, văzându-mi ochii pierduți în gânduri. A închis ușa după el, și s-a apropiat, cu pași atât de lenți. Atât de perfect. Mi-a atins părul sărutîndu-mi fruntea. A închis ochii lăsându-și mintea să fie eliberată de tot ceea ce o cuprindea. Mi-a prins una din mâini și a dus-o la pieptul lui, lăsându-și fața cât mai aproape de a mea. Mi-a sărutat obrazul iar eu îmi doream mai mult de atât. Nemaiputând rezista tentației l-am îmbrățișat , atât de brusc că aproape a tresărit. A continuat să îmi mângâie părul și să îl sărute.
În continuare am strâns tot ceea ce era de strâns și am plecat. în drum spre casă, în limuzina luxoasă, nu am scos o vorbă. Nu am fost întrebată și nu am răspuns. Gândeam că , dacă era necesar ca eu să am un loc în viața unui asemenea băiat, trebuia să îmi rectific comportamentul, cel puțin de fațada . Doream așa ceva , nu ?
*
Odată ajunși în vila luxoasă, am găsit camera mea frumos decorată , într-un stil aparte. Atât de vulgar și totodată păstrându-și decența. Am găsit jaluzelele verzi extraordinare, în timp ce cuvertura albă mi se părea atât de fină, doar privind-o. Camera mea era dominată de verdele pacifist , albul pur și negrul indecent. M-am gândit la pasiune combinată cu inocență. Perversitate combinată cu dulceața dragostei. Ce însemna oare să trăiești fără să disfruți din plin așa ceva? Am intrat în baia personală și am făcut o baie lungă, pielea mi s-a înmuiat iar picioarele mele lungi păreau atât de catifelate. Odată ieșită din baie, m-am îmbrăcat cu o pereche de jeanși albaștrii și un tricou portocaliu, foarte simplu , pe care scria ' Kiss me ', pentru a mă asorta cu părul. Mi-am tras în picioare și o pereche de șosete albe, pentru a avea un meniu complet. Părul meu ce cădea puțin mai lung de umeri, mi l-am prins într-o coadă, destul de sus agățată pentru a nu mă deranja; era atât de cald , sau cel puțin așa mi se părea.
Doream să mă așez în pat când îmi aud telefonul mobil sunând. Nu mă căutau prea multe persoane și când se întâmpla asta era , de obicei, în vreo anumită oră,la vreo anumită lucrare; deși niciodată nu răspundeam nu înțelegeam de ce îmi tot dădeau mesaje. Nu ajutam pe nimeni fără un anumit interes, până acum nu o făcusem.
Am prins micul obiect de culoare verde, adoram verdele , în mână, am deschis clapa fragilă și am văzut numele, numele ei .
Chrislene
Am apăsat butonul verde și am dus telefonul la ureche, nu aveam de gând să salut, poate doar să ascult ceea ce dorea să îmi spună, ce oricum poate nu va părea prea interesant.
- Alo, Ayna, bună! Ce faci? Am auzit că ai plecat acasă, nu îmi vine să cred! Ești în culmea fericiri? Sau ceva asemnător știu că nu era cazul să te sun, oricum n-o prea fac, doar că mă gândeam că ești singură-n internat așa că am sunat acolo, când am auzit că nu ești... heh , m-am gândit să văd cum este acasă!?
Am stat cel puțin un minut înainte să răspund. Nu era în fierea Chrislenei să fie atât de prietenoasă , cu mine sau oricine altcineva. Cred că o luase razna, dar nu asta era adevărata problemă, ci că mă sunase. Prietenia noastră chiar părea să conteze pentru ea. A mai spus ceva înainte ca eu să pot vorbi.
- Hai n-o lua de bună, știi doar că atunci când vrei să fi refugiată de toți trebuie să alegi persoana cea mai potrivită, care nu iese în evidență. Trebuie să păstrez asta.
- Mda, bine Chrislene. Nu-mi pasă cum e aici, sau orice altceva. Nu te aștepta să te întreb cum te simți acasă.
- Nici nu mă așteptam să o faci. Riki mi-a zis să te salut. Îți transmite multe urări de bine și...pupici, cred. Nu sunt prea sigură.
- De când faci tu pe mesagerul? Mda, salută-l și din partea mea.
- Ce a fost asta? Cred că ai roșit , am simțit-o prin telefon. Oare îți place fratele meu? Hmm...
- Ia-o cum vrei.
A fost ultima propoziție pe care am mai spus-o, ea a continuat să vorbească de cât de mult îi plăcea să stea acasă, făcându-mă să înebunesc, dar îmi plăcea totodată să vorbesc cu ea, doar că nu vroiam să îi recunosc și ei asta. Îi aprobam aproape tot ceea ce zicea și părea mulțumită. În final mi-a spus că trebuie să închidă, așa că am închis eu prima, zicându-i un ' Pa! ' foarte scurt și la obiect. Am aruncat telefonul , undeva prin pat și m-am întins și eu. Am apucat una din acele perne pufoase în brațe și am început să o strâng la piept. Era atât de moale... Când eram pregătită să închid ochii, pentru a mă adânci în visare, pentru a adormi, un zgomot se auzi în ușa mea. Cineva bătuse în ea. Nu aveam chef de nimeni și speram din suflet să nu fie tatăl meu adoptiv, James. Fața lui nu ar fi fost cea mai bună de zărit în acest moment.
- Intră! Am spus eu scurt fără să afișez nicio urmă de interes în glas.
În cameră a fost zărită fața lui frumoasă, ochii lui căprui , ciocolatii și părul său roșcat, îmi înebunea simțurile. M-am ridicat, stând în posterior de această dată, pe patul dulbu, imens și moale. Îl priveam iar el îmi răspundea cu o privire atât de dulce. Era ilegal să fii atât de sexi, atât de atrăgător.. Purta o pereche de blugi negrii și un maieu negru, ce i se mula perfect pe trup. Părea o ființă atât de firavă însă abdomenul său lucrat nu părea atât de firav. A închis ușa după el și a venit spre mine, fără a spune măcar un cuvânt. Ce conta, oricum? Prezența lui era de-ajuns, momentan, să mă facă să îmi doresc atâtea. îmi pierdeam oare firea rece ? Asta îmi amintea de mine, cea din trecut.
S-a așezat pe pat, aproape de mine, și și-a trecut mâna peste fața mea, mi-a mângâiat obrazul atingându-mi buzele cu degetele lui catifelate. Am tremurat, poate chiar fără să îmi dau seama.
- Mi-a fost dor de tine. În fiecare zi ai fost prezentă în mintea mea. Nu îmi vine să cred că ... Acum te am în fața ochilor , ești tu, atât de schimbată și chiar mai frumoasă ca înainte. Cum reușești să fi așa, să fi tu.. și să mă înebunești? Încă de când te-am văzut și chiar și acum.
L-am lăsat să îmi atingă fața și buzele, atât cât și să îmi tulbure urechile cu vorbele lui.
- Miki... și mie mi-a fost atât de dor de tine. Chiar mai mult decât crezi, dar asta nu înseamnă că... Ei bine, nu trebuie să fii așa, știi că nu ești obligat la nimic și orice. Căsătoria a fost doar o fantezie de-a părinților tăi. Eu înțeleg că ții la mine , ca la o soră vitregă, ca la o soră adoptată, nu trebuie să îmi explici asta. La dracu, cât de bine o știu.
Am zâmbit și cred că a fost un zâmbet mult prea sarcastic. Îl observase și el, dar nu a reușit să îmi mai răspundă și alteceva, cred că simțurile îl conduceau. și-a trecut mâinile în jurul taliei mele și m-a apropiat de el. M-a împins în așa fel încât să mă întind pe pat, iar trupul lui se afla acum de-asupra mea. M-a privit iar ochii mei erau prea prinși în splendoarea alor lui pentru a mai putea clipi. Nu îmi amintesc cât timp am mai făcut asta, sau nu. Nu mai eram conștientă de mine, dar de faptul că el se afla acolo nu puteam să nu fiu. Mi-au revenit simțurile când i-am observat fața la o distanță mult prea mică de a mea. A stat așa secunde îndelungi, păstrânduși mâinile într-ale mele. În cele din urmă buzele sale s-au zdrobit de ale mele, contopidu-se într-un sărut fierbinte. Limba mea a început să se joace, nestingherit, în gura lui, fără a ezita. Îi simțeam căludra, cât și limba lui în gura mea, jucându-se la fel cum o făceam și eu. Nu mi-am putut abține firea și i-am mușcat buza, agresiv. Un firicel de sânge a început să îi curgă iar eu l-am șters, înghițindu-l. S-a ridicat de pe corpul meu, și m-a tras și pe mine după el, atât de elegant și blând. M-a îmbrățișat, și mi-a mângâiat părul cr probabil era mai mult decât ciufulit. Mâna lui mi-a mângâiat apoi și fruntea, buzele și bărbia. Am închis ochii dar el încă mă privea. știam asta.
- Vezi tu Aynnere, eu vreau să fiu cu tine, nu ca o soră. Nu ești sora mea, ești viitoarea mea soție, ești stăpâna a tot ceea ce eu sunt, pentru tine exist. Te rog... fii alături de mine. Mi-a acaparat răsularea într-un sărut, parcă neașteptând un răspuns.
- Nu spune nimic acum, e prea curând. Vreau doar să știi că eu nu mă las, voi lupta împotriva oricărui obstacol, atâta vreme cât tu vei fi a mea.
M-a îmbrățișat dar eu nu am zis nimic, eram prea prinsă în reacția lui și nu puteam comenta. Ce puteam spune ? Era mai perfect decât mă puteam aștepta, și cu toate astea m-am gândit la libertate, zâmbete, dragoste , prietenie... și... Richard?
Lectură plăcută!
____________________________________________________________________________
Chapter 02
~ Un întreg format din doi, plus 1 ?! ~
Eram concentrată asupra brațelor elegante ce mă înconjuraseră încât uitasem unde eram , ce eram și ce ar fi trebuit să fac. în mintea mea au început să se amestece atât de multe sentimente; era ciudat, de obicei inima era locul unde acestea se îmbinau, dar eu vedeam dincolo de suflet. Îmi aminteam, acum când îmbrățișarea lui rafinată mă cuprindea, de ceea ce a însemnat acest Internat pentru mine și câtă singurătate am îndurat. O fărâmă din trecutul meu legat de al lui s-a părbușit, într-un colț îndepărtat al capului meu. Vijelia ce consta în sentimente, amintiri, ură si dragoste se intetea cu fiecare bataie a inimii sale .Am reușit sa imi reproduc imaginea chipului sau angelic din trecut si glasul duios cu care m-a intampinat atunci . Vorbele lui nu au putut fi șterse nici acum din mintea mea .
- Nu îți face griji, eu voi fi alături de tine. într-o zi vei uita această suferință. Eu voi fi cu tine...
Era un copil asemenea mie, pe acea vreme și cu toate acestea, era atât de responsabil. Oare și acum își păstrase aceleași intenții asupra mea ? Nu știam decât că îmi lipsise, poate mai mult decât puteam accepta. Eram atât de slabă și vulnerabilă în preajma lui că începeam să mă urăsc.
De ce nu mă pot desprinde? De ce nu pot fi așa, ca întotdeauna. Oarecum... Acest chip blând îmi amintește de culoarea arămie a lui Richard. Două personalități perfecte, două cristale șlefuite... Nepurtate de nimeni. Oare este bine să le ating?
Gândeam asta și nu mi-am dat seama cât de prinsă eram în visare. Atunci când și-a desprins brațele de trupul meu fierbinte am simțit o răceală fulgerătoare cuprinzându-mi inima, corpul și poate chiar și mintea. Am reușit să revin la realitate înainte ca ei să îmi observe starea de neputință. Slăbiciunea mea nu trebuia redată nimănui, niciodată. Doar mie... Fața mea a reluat o expresie indiferentă, plictisită și totodată indignată de această vizită absurdă. Nu puteam să nu afișez și admirația pentru băiatul frumos ce îmi era înfățișat. Eram prea vulnerabilă la băieți.. I-am auzit pașii acelei femei, apropiindu-se dar nu mi-am trecut privirea asupra ei, nu mă interesa și asta se putea observa, chiar și așa nu s-a comentat despre asta. Oricum nu mi se părea atât de stresant nici dacă s-ar fi provocat un scandal pe această temă. Era viața, era existența.. eram noi și mai departe de asta, eram strănși cu toții într-o legătură greu de rupt.
- Ce ar fi să mergi să împachetezi? Repede, o să merg să rezolv cu plecarea ta. O să te întorci după vacanță, dar m-am gândit că ar fi frumos să vedem...cum ai evoluat. Nu crezi? Mi-a zâmbit, mi se părea falsă în expresia ei extraordinar de rigidă, atât de rece și atât de calmă. știam cât de bun îi era sufletul dar pe chipul ei nu se năzărea nicio trăstură blândă. O cunoșteam și știam, era falsă, mai falsă ca oricine; dar asta era lumea, nimeni nu își arăta adevărata față... Dar ei? Michael sau poate chiar Richard, atât de extraordinari și de nepătruns... Aceste două smaralde, cât de fascinant...
Am răspuns, fără să dau atât de multă importanță, dar destulă încât să fie mulțumită, credeam eu și chiar dacă nu era așa, nu conta.
- Bine.
Era un răspuns sec, și poate că părea atât de subordonat și ascultător; nu era. Tonul meu era plin de dispreț. în glasul meu se vedea ura și repulsia, dar bineînțeles și binefacerea. Nu părea să îmi pese de ceva anume, mă gândeam.. Păream oare o păpușă cu chipul spart în cioburi... în mii de piese ce nu vor mai fi refăcute?
A intervenit și singura fiină ce putea aduce lumina în acea cameră, pentru a mă face să tremur și a-mi aminti cât de vie sunt. Nu ajunsesem în stadiul spargerii, iar eu nu eram o păpușă.
- O să merg să o ajut, mamă. Apoi venim la mașină. E O.K așa?
Probabil că era, nu a răspuns. A ieșit din cameră cu mersul său liniștit, atât de elegant încât devenea stângaci.
Am plecat și eu, simțindu-i pașii urmându-mă. Încercam să par indiferentă dar era o mască de această dată, îmi păsa că era în spatele meu, dacă mă privea sau mă admira.. Orice, mi se părea important, pentru că nu era oricine, oarecare. Un gând pervers mi-a cuprins trupul iar eu mi-am simțit inima explodând în timp ce o urmă de transpirație mi s-a ivit din creștetul capului. Am respirat pentru a-mi răcori ființa.
Ajunsă în fața camerei, am deschis-o, încă tremurând deși acest fapt era greu vizibil. Am mers către șifonier și am început să arunc haine în unul din rucsacele mele. Nu sunt sigură ce am făcut, sau cum aruncam hainele pentru că s-a apropiat de mine, văzându-mi ochii pierduți în gânduri. A închis ușa după el, și s-a apropiat, cu pași atât de lenți. Atât de perfect. Mi-a atins părul sărutîndu-mi fruntea. A închis ochii lăsându-și mintea să fie eliberată de tot ceea ce o cuprindea. Mi-a prins una din mâini și a dus-o la pieptul lui, lăsându-și fața cât mai aproape de a mea. Mi-a sărutat obrazul iar eu îmi doream mai mult de atât. Nemaiputând rezista tentației l-am îmbrățișat , atât de brusc că aproape a tresărit. A continuat să îmi mângâie părul și să îl sărute.
În continuare am strâns tot ceea ce era de strâns și am plecat. în drum spre casă, în limuzina luxoasă, nu am scos o vorbă. Nu am fost întrebată și nu am răspuns. Gândeam că , dacă era necesar ca eu să am un loc în viața unui asemenea băiat, trebuia să îmi rectific comportamentul, cel puțin de fațada . Doream așa ceva , nu ?
*
Odată ajunși în vila luxoasă, am găsit camera mea frumos decorată , într-un stil aparte. Atât de vulgar și totodată păstrându-și decența. Am găsit jaluzelele verzi extraordinare, în timp ce cuvertura albă mi se părea atât de fină, doar privind-o. Camera mea era dominată de verdele pacifist , albul pur și negrul indecent. M-am gândit la pasiune combinată cu inocență. Perversitate combinată cu dulceața dragostei. Ce însemna oare să trăiești fără să disfruți din plin așa ceva? Am intrat în baia personală și am făcut o baie lungă, pielea mi s-a înmuiat iar picioarele mele lungi păreau atât de catifelate. Odată ieșită din baie, m-am îmbrăcat cu o pereche de jeanși albaștrii și un tricou portocaliu, foarte simplu , pe care scria ' Kiss me ', pentru a mă asorta cu părul. Mi-am tras în picioare și o pereche de șosete albe, pentru a avea un meniu complet. Părul meu ce cădea puțin mai lung de umeri, mi l-am prins într-o coadă, destul de sus agățată pentru a nu mă deranja; era atât de cald , sau cel puțin așa mi se părea.
Doream să mă așez în pat când îmi aud telefonul mobil sunând. Nu mă căutau prea multe persoane și când se întâmpla asta era , de obicei, în vreo anumită oră,la vreo anumită lucrare; deși niciodată nu răspundeam nu înțelegeam de ce îmi tot dădeau mesaje. Nu ajutam pe nimeni fără un anumit interes, până acum nu o făcusem.
Am prins micul obiect de culoare verde, adoram verdele , în mână, am deschis clapa fragilă și am văzut numele, numele ei .
Chrislene
Am apăsat butonul verde și am dus telefonul la ureche, nu aveam de gând să salut, poate doar să ascult ceea ce dorea să îmi spună, ce oricum poate nu va părea prea interesant.
- Alo, Ayna, bună! Ce faci? Am auzit că ai plecat acasă, nu îmi vine să cred! Ești în culmea fericiri? Sau ceva asemnător știu că nu era cazul să te sun, oricum n-o prea fac, doar că mă gândeam că ești singură-n internat așa că am sunat acolo, când am auzit că nu ești... heh , m-am gândit să văd cum este acasă!?
Am stat cel puțin un minut înainte să răspund. Nu era în fierea Chrislenei să fie atât de prietenoasă , cu mine sau oricine altcineva. Cred că o luase razna, dar nu asta era adevărata problemă, ci că mă sunase. Prietenia noastră chiar părea să conteze pentru ea. A mai spus ceva înainte ca eu să pot vorbi.
- Hai n-o lua de bună, știi doar că atunci când vrei să fi refugiată de toți trebuie să alegi persoana cea mai potrivită, care nu iese în evidență. Trebuie să păstrez asta.
- Mda, bine Chrislene. Nu-mi pasă cum e aici, sau orice altceva. Nu te aștepta să te întreb cum te simți acasă.
- Nici nu mă așteptam să o faci. Riki mi-a zis să te salut. Îți transmite multe urări de bine și...pupici, cred. Nu sunt prea sigură.
- De când faci tu pe mesagerul? Mda, salută-l și din partea mea.
- Ce a fost asta? Cred că ai roșit , am simțit-o prin telefon. Oare îți place fratele meu? Hmm...
- Ia-o cum vrei.
A fost ultima propoziție pe care am mai spus-o, ea a continuat să vorbească de cât de mult îi plăcea să stea acasă, făcându-mă să înebunesc, dar îmi plăcea totodată să vorbesc cu ea, doar că nu vroiam să îi recunosc și ei asta. Îi aprobam aproape tot ceea ce zicea și părea mulțumită. În final mi-a spus că trebuie să închidă, așa că am închis eu prima, zicându-i un ' Pa! ' foarte scurt și la obiect. Am aruncat telefonul , undeva prin pat și m-am întins și eu. Am apucat una din acele perne pufoase în brațe și am început să o strâng la piept. Era atât de moale... Când eram pregătită să închid ochii, pentru a mă adânci în visare, pentru a adormi, un zgomot se auzi în ușa mea. Cineva bătuse în ea. Nu aveam chef de nimeni și speram din suflet să nu fie tatăl meu adoptiv, James. Fața lui nu ar fi fost cea mai bună de zărit în acest moment.
- Intră! Am spus eu scurt fără să afișez nicio urmă de interes în glas.
În cameră a fost zărită fața lui frumoasă, ochii lui căprui , ciocolatii și părul său roșcat, îmi înebunea simțurile. M-am ridicat, stând în posterior de această dată, pe patul dulbu, imens și moale. Îl priveam iar el îmi răspundea cu o privire atât de dulce. Era ilegal să fii atât de sexi, atât de atrăgător.. Purta o pereche de blugi negrii și un maieu negru, ce i se mula perfect pe trup. Părea o ființă atât de firavă însă abdomenul său lucrat nu părea atât de firav. A închis ușa după el și a venit spre mine, fără a spune măcar un cuvânt. Ce conta, oricum? Prezența lui era de-ajuns, momentan, să mă facă să îmi doresc atâtea. îmi pierdeam oare firea rece ? Asta îmi amintea de mine, cea din trecut.
S-a așezat pe pat, aproape de mine, și și-a trecut mâna peste fața mea, mi-a mângâiat obrazul atingându-mi buzele cu degetele lui catifelate. Am tremurat, poate chiar fără să îmi dau seama.
- Mi-a fost dor de tine. În fiecare zi ai fost prezentă în mintea mea. Nu îmi vine să cred că ... Acum te am în fața ochilor , ești tu, atât de schimbată și chiar mai frumoasă ca înainte. Cum reușești să fi așa, să fi tu.. și să mă înebunești? Încă de când te-am văzut și chiar și acum.
L-am lăsat să îmi atingă fața și buzele, atât cât și să îmi tulbure urechile cu vorbele lui.
- Miki... și mie mi-a fost atât de dor de tine. Chiar mai mult decât crezi, dar asta nu înseamnă că... Ei bine, nu trebuie să fii așa, știi că nu ești obligat la nimic și orice. Căsătoria a fost doar o fantezie de-a părinților tăi. Eu înțeleg că ții la mine , ca la o soră vitregă, ca la o soră adoptată, nu trebuie să îmi explici asta. La dracu, cât de bine o știu.
Am zâmbit și cred că a fost un zâmbet mult prea sarcastic. Îl observase și el, dar nu a reușit să îmi mai răspundă și alteceva, cred că simțurile îl conduceau. și-a trecut mâinile în jurul taliei mele și m-a apropiat de el. M-a împins în așa fel încât să mă întind pe pat, iar trupul lui se afla acum de-asupra mea. M-a privit iar ochii mei erau prea prinși în splendoarea alor lui pentru a mai putea clipi. Nu îmi amintesc cât timp am mai făcut asta, sau nu. Nu mai eram conștientă de mine, dar de faptul că el se afla acolo nu puteam să nu fiu. Mi-au revenit simțurile când i-am observat fața la o distanță mult prea mică de a mea. A stat așa secunde îndelungi, păstrânduși mâinile într-ale mele. În cele din urmă buzele sale s-au zdrobit de ale mele, contopidu-se într-un sărut fierbinte. Limba mea a început să se joace, nestingherit, în gura lui, fără a ezita. Îi simțeam căludra, cât și limba lui în gura mea, jucându-se la fel cum o făceam și eu. Nu mi-am putut abține firea și i-am mușcat buza, agresiv. Un firicel de sânge a început să îi curgă iar eu l-am șters, înghițindu-l. S-a ridicat de pe corpul meu, și m-a tras și pe mine după el, atât de elegant și blând. M-a îmbrățișat, și mi-a mângâiat părul cr probabil era mai mult decât ciufulit. Mâna lui mi-a mângâiat apoi și fruntea, buzele și bărbia. Am închis ochii dar el încă mă privea. știam asta.
- Vezi tu Aynnere, eu vreau să fiu cu tine, nu ca o soră. Nu ești sora mea, ești viitoarea mea soție, ești stăpâna a tot ceea ce eu sunt, pentru tine exist. Te rog... fii alături de mine. Mi-a acaparat răsularea într-un sărut, parcă neașteptând un răspuns.
- Nu spune nimic acum, e prea curând. Vreau doar să știi că eu nu mă las, voi lupta împotriva oricărui obstacol, atâta vreme cât tu vei fi a mea.
M-a îmbrățișat dar eu nu am zis nimic, eram prea prinsă în reacția lui și nu puteam comenta. Ce puteam spune ? Era mai perfect decât mă puteam aștepta, și cu toate astea m-am gândit la libertate, zâmbete, dragoste , prietenie... și... Richard?