10-06-2009, 06:23 PM
Am decis sa postez acum si continuarea pentru ca nu se intelege mare lucru din ce am pus prima oara.
Am treut portile iadului, un loc infiorator, pana si aminitrile legate de locul ala imi provoaca greata.
-Asta a fost alegerea mea, nu pentru ca mi-as fi dorit sa fac parte din fan-clubul oficial al lui Lucifer! M-am strambat la el plina de furia ce-mi curgea prin vene, iar dorinta de a-i demonstra ca ma pricep mult mai bine la karate decat la ocultism incepea sa rabufneasca din mine.
-Nu am uitat, imi pare rau ca i-am lasat asa aproape de tine. Uita-te la piciorul tau, e aproape distrus. Vocea ii era sfarsita, era visibila vina ce se scurgea din ochii lui.
La dracu'! Tipul asta ma inmoaie!
Am oftat si mi-am lasat capul pe spate.
-Atunci, Rain, imi pare rau ca am intarziat 2 zile. Ar fi trebuit sa ajung mai repede la tine, dar, nebuna aia de proprietara n-a vrut sa ne inchirieze casa decat dupa ce s-a ocupat gasca aia de ciudati de ea. Tot ritualul ala pe care mi l-ai lasat tu a fost o tampenie! Ar fi trebuit sa-i las pe ei de la inceput sa se ocupe. Macar am fost acolo, te-am scos din ghearele lui Lucifer si te-am adus TEAFAR inapoi pe pamant. Priveste partea buna...
-Exista si o parte buna?
-Inca nu ai coarnite...si nici coada.Am inceput sa rad isteric, pana i-am intalnit privirea serioasa ce ascundea o urma de zambet. Sper ca nu ai dormit intr-o grota si nici nu te-ai hranit cu ficat de broasca, altfel....
-Altfel?
-Altfel ma pui jos in clipa asta si te intorci dupa ce faci un dus.
-SAGE!!! Fii serioasa macar cateva ore! Piciorul tau nu are sanse prea mari de vindecare, nu te afecteaza deloc asta?
-Nu il simt, creier de maimuta! Aveam o dorinta nebuna de a-i face cunostinta cu pumnul meu, nu doar pentru faptul ca m-a facut sa intru in iad, dar si pentru ca acum se purta ca si cum ar fi fost vina mea.
-Nu trebuia sa te bag in chestia asta...se pare ca nu ti-a afectat doar piciorul.
Ne-am dat amandoi ochii peste cap. Am ales sa nu mai continui discutia asta oribila, trebuia sa fiu mandra de mine, il cunoscusem pe Lucifer si nu scapasem decat cu un picior ranit. Continua sa ma duca in brate prin padurea deasa si infricosatoare. Vedeam destul de bine drumul, copacii si norii ce incepeau sa se adune pe cerul pictat cu albastru inchis, aproape negru. Luna era cea ii calauzea pasii prin desisurile padurii.
-Ai adus si masina? Vocea lui calma m-a facut sa tresar, eram atrasa de frumusetea cerului atat de intunecat.
-Da, e parcata la iesirea din padure, aproape ai ajuns. Si, Rain, multumesc, fara tine as fi fost gustarea de la miezul noptii a lui Lucifer.
-Fara mine nu a-i fi ajuns acolo. Imi pare rau.
-Ssss! I-am facut semn sa taca, atingadu-i usor, cu degetul, buzele moi iar il saruta si apoi isi atinti privirea intunecata asupra mea. Ii admiram fata perfecta, ochii negri, adanci si sclipirea din ei. Razele lunii ii faceau chipul sa semene cu al unui inger trist.
-Am ajuns, acum te duc la spital. Te rog, nu te impotrivi, nu vreau sa patesti ceva din cauza mea si nici nu te mai enerva. Te rog?
-Stai linistit. Durerea incepea sa mi se scurga prin vene, in locul furiei. Ca si cum cineva toarna intentionat in apa curata a vasului de pictat, o picatura de vopsea rosie. Pictorul a observat doar dupa ce apa a devenit in totalitate rosie, la fel si tabloul sau. E groaznic sa simti ca in fiecare secunda durerea cum creste.
Nu era atat de rau incat sa tip, dar simteam ca in curand va deveni si nu stiam cum ma pot abtine. Nu vreau sa auda Rain, a facut deja tot ce a putut pentru rana. Chiar aveam nevoie de un doctor.
-Rain? Ce o sa le spui? Ca Lucifer m-a nimerit in timp ce alergam spre iesirea din iad?
-Nu stiu, asta in niciun caz nu o sa spun, altfel ne-am luat biletul dus spre cel mai sigur spital de boli psihice. A zambit usor, si in timp ce ma aseza cu grija pe scaunul pasagerului. Speram doar sa nu-si ridice ochii spre mine, deja devenise dificil sa-mi tin corpul sub control iar privirea cu siguranta m-ar fi tradat.
Nu s-a abtinut iar cand mi-a intalnit privirea deja arata mai rau ca dracu'. A sarit intr-o clipa de cealalta parte a masinii si a urcat in graba la volan. Tura nebuneste motorul masinii cand a ajuns pe autostrada ce marginea padurea.
-Rain, rezist pana la spital, nu vreau sa risti sa faci vreun accident. Pana si vocea ma trada, tremura si scoteam sunete ingrozitoare. Am apucat centura de siguranta si o strangeam cu toata forta care-mi ramsese in corp, putina pentru ca ma foloseam de ea ca sa pot lupta cu durerea insuportabila si cu dorinta de a tipa. Si crestea in continuare, simteam cum ma fragmentez, iar Rain nu ma ajuta deloc, conducea ca un nebun printre putinele masini. Ma intrebam ce o sa zica oamenii care il vedeau mergand cu asa viteza la 4 dimineata. Ma gandeam la ce urmau sa zica doctorii despre rana mea capatata pe cai neortodoxe, la faptul ca in sfarsit ma bucuram ca locuiam intr-un oras mic unde se ajungea usor la spital. Incercam sa ma gandesc la orice, in afara de durerea care imi infunda incet gandurile.
Si cand durerea a ajuns la nivelul in care imi doream doar sa mor, am uitat de tot...si probabil am murit.
Am treut portile iadului, un loc infiorator, pana si aminitrile legate de locul ala imi provoaca greata.
-Asta a fost alegerea mea, nu pentru ca mi-as fi dorit sa fac parte din fan-clubul oficial al lui Lucifer! M-am strambat la el plina de furia ce-mi curgea prin vene, iar dorinta de a-i demonstra ca ma pricep mult mai bine la karate decat la ocultism incepea sa rabufneasca din mine.
-Nu am uitat, imi pare rau ca i-am lasat asa aproape de tine. Uita-te la piciorul tau, e aproape distrus. Vocea ii era sfarsita, era visibila vina ce se scurgea din ochii lui.
La dracu'! Tipul asta ma inmoaie!
Am oftat si mi-am lasat capul pe spate.
-Atunci, Rain, imi pare rau ca am intarziat 2 zile. Ar fi trebuit sa ajung mai repede la tine, dar, nebuna aia de proprietara n-a vrut sa ne inchirieze casa decat dupa ce s-a ocupat gasca aia de ciudati de ea. Tot ritualul ala pe care mi l-ai lasat tu a fost o tampenie! Ar fi trebuit sa-i las pe ei de la inceput sa se ocupe. Macar am fost acolo, te-am scos din ghearele lui Lucifer si te-am adus TEAFAR inapoi pe pamant. Priveste partea buna...
-Exista si o parte buna?
-Inca nu ai coarnite...si nici coada.Am inceput sa rad isteric, pana i-am intalnit privirea serioasa ce ascundea o urma de zambet. Sper ca nu ai dormit intr-o grota si nici nu te-ai hranit cu ficat de broasca, altfel....
-Altfel?
-Altfel ma pui jos in clipa asta si te intorci dupa ce faci un dus.
-SAGE!!! Fii serioasa macar cateva ore! Piciorul tau nu are sanse prea mari de vindecare, nu te afecteaza deloc asta?
-Nu il simt, creier de maimuta! Aveam o dorinta nebuna de a-i face cunostinta cu pumnul meu, nu doar pentru faptul ca m-a facut sa intru in iad, dar si pentru ca acum se purta ca si cum ar fi fost vina mea.
-Nu trebuia sa te bag in chestia asta...se pare ca nu ti-a afectat doar piciorul.
Ne-am dat amandoi ochii peste cap. Am ales sa nu mai continui discutia asta oribila, trebuia sa fiu mandra de mine, il cunoscusem pe Lucifer si nu scapasem decat cu un picior ranit. Continua sa ma duca in brate prin padurea deasa si infricosatoare. Vedeam destul de bine drumul, copacii si norii ce incepeau sa se adune pe cerul pictat cu albastru inchis, aproape negru. Luna era cea ii calauzea pasii prin desisurile padurii.
-Ai adus si masina? Vocea lui calma m-a facut sa tresar, eram atrasa de frumusetea cerului atat de intunecat.
-Da, e parcata la iesirea din padure, aproape ai ajuns. Si, Rain, multumesc, fara tine as fi fost gustarea de la miezul noptii a lui Lucifer.
-Fara mine nu a-i fi ajuns acolo. Imi pare rau.
-Ssss! I-am facut semn sa taca, atingadu-i usor, cu degetul, buzele moi iar il saruta si apoi isi atinti privirea intunecata asupra mea. Ii admiram fata perfecta, ochii negri, adanci si sclipirea din ei. Razele lunii ii faceau chipul sa semene cu al unui inger trist.
-Am ajuns, acum te duc la spital. Te rog, nu te impotrivi, nu vreau sa patesti ceva din cauza mea si nici nu te mai enerva. Te rog?
-Stai linistit. Durerea incepea sa mi se scurga prin vene, in locul furiei. Ca si cum cineva toarna intentionat in apa curata a vasului de pictat, o picatura de vopsea rosie. Pictorul a observat doar dupa ce apa a devenit in totalitate rosie, la fel si tabloul sau. E groaznic sa simti ca in fiecare secunda durerea cum creste.
Nu era atat de rau incat sa tip, dar simteam ca in curand va deveni si nu stiam cum ma pot abtine. Nu vreau sa auda Rain, a facut deja tot ce a putut pentru rana. Chiar aveam nevoie de un doctor.
-Rain? Ce o sa le spui? Ca Lucifer m-a nimerit in timp ce alergam spre iesirea din iad?
-Nu stiu, asta in niciun caz nu o sa spun, altfel ne-am luat biletul dus spre cel mai sigur spital de boli psihice. A zambit usor, si in timp ce ma aseza cu grija pe scaunul pasagerului. Speram doar sa nu-si ridice ochii spre mine, deja devenise dificil sa-mi tin corpul sub control iar privirea cu siguranta m-ar fi tradat.
Nu s-a abtinut iar cand mi-a intalnit privirea deja arata mai rau ca dracu'. A sarit intr-o clipa de cealalta parte a masinii si a urcat in graba la volan. Tura nebuneste motorul masinii cand a ajuns pe autostrada ce marginea padurea.
-Rain, rezist pana la spital, nu vreau sa risti sa faci vreun accident. Pana si vocea ma trada, tremura si scoteam sunete ingrozitoare. Am apucat centura de siguranta si o strangeam cu toata forta care-mi ramsese in corp, putina pentru ca ma foloseam de ea ca sa pot lupta cu durerea insuportabila si cu dorinta de a tipa. Si crestea in continuare, simteam cum ma fragmentez, iar Rain nu ma ajuta deloc, conducea ca un nebun printre putinele masini. Ma intrebam ce o sa zica oamenii care il vedeau mergand cu asa viteza la 4 dimineata. Ma gandeam la ce urmau sa zica doctorii despre rana mea capatata pe cai neortodoxe, la faptul ca in sfarsit ma bucuram ca locuiam intr-un oras mic unde se ajungea usor la spital. Incercam sa ma gandesc la orice, in afara de durerea care imi infunda incet gandurile.
Si cand durerea a ajuns la nivelul in care imi doream doar sa mor, am uitat de tot...si probabil am murit.