[Terminat] Gravi Fic 16+ [yaoy]

[Lye]

Shuichi oboseste


Cantaretul se saturase de tot ce se intampla in jurul sau.Trecura cateva zile de la intamplarea cu Dantes,care, l-au facut sa vada lucrurile dintr-o alta perspectiva.Se afla intr-o realitate cruda,unde oamenii din jurul sau erau preocupati de bani,succes si chiar razbunare.De ce trebuia ca el sa sufere?Unde era aceea lume perfecta pe care el si-o imaginase timp de optisprezece ani?Pana si persoana pe care o iubeste il evita.In urma cu ceva timp,ar fi plans.Dar nu mai avea lacrimi pentru a face asta.Ochii lui erau secatuiti din cauza suferintei prin care a trecut.Statea pe una dintre bancutele din fata companiei,privind nostalgic cuplurile de indragostiti ce treceau pe strada.Se sarutau,se imbratisau si isi sopteau cuvinte dulci la ureche.Il iubea foarte mult pe Yuki,dar pentru prima oara obosise sa se mai ascunda in spatele unor sentimente neimpartasite.Stia ca romancierul tine la el,dar nu credea ca este vorba despre aceiasi intensitate.In cele din urma,Shuichi se ridica de pe banca rece din metal si pleca in spre casa.Privirea era in pamant,iar atunci cand vedea un cuplu trecand pe langa el,isi muta privirea intr-o parte,muscandu-si buzele pentru a nu plange.Simtea gustul sangelui,insa nu putea sa perceapa si durerea.Ii facea bine.Simtea ca se descarca.Vantul incepea sa bata,fluturandu-i parul solistului trist.Chiar daca era ora pranzului,oamenii incepeau sa se adaposteasca prin magazine,scari de bloc sau pur si simplu in case de vantul puternic ce se starnea.Lui Shu nu ii pasa.Ii placea sa simta suflarea rece peste chipul sau,pe care inca se puteau observa urme de lacrimi.Incepu sa fulgere.In urma cu ceva timp,ar fi sarit in bratele iubitului sau,spunandu-i ca ii este frica.Dar nu se mai intampla asa.Ochii acestuia erau indreptati spre cer,urmarind scanteia ce il brazda.Era ciudat.Ii placea sa simta lacrimile reci ale vazduhului cum ii biciuiau chipul,alunecand usor pe obraji si terminandu-se pe gat.In cele din urma,ajunse acasa.Era intuneric.Intra usor in living,asezandu-se pe una dintre canapele.In casa era o liniste stranie,mormantala.Dar pe cantaret nu il deranja.Pur si simplu statea si privea cum picaturile de ploaie se scurg de pe geam,pierzandu-se parca in neant.Auzii mieunatul subtire al Vanillei,venind dinspre scari.O chema la el,dupa care o lua in brate,reusind sa adoarma.Dupa cateva ore,se trezii brusc.Observa ca ploaia incetase,iar cerul o data inorat,era acum senin.Luna domnea falnica pe cer,lumina ei cazand direct pe apa din piscina,creeand o lumina difuza.Era deja ora 20:00.In cele din urma,ajunse si Yuki.Acesta astepta ca iubitul sau sa ii sara in brate,insa nu se intampla acest lucru.Cu pasi usori,se indrepta spre canapeaua unde Shuichi statea intr-un colt,cu pisicuta in brate.
-S-a intamplat ceva?Intreaba romancierul curios.
-Nu.Ar fi trebuit sa se intample?Raspunde solistul privindu-l pe Eiri in ochi.
Acesta nu intelegea ce se intampla.Pana acum cateva zile,Shu ar fi facut orice pentru o mica atentie din partea lui.Insa nu si de data aceasta.Era tacut,iar privirea lui era fixa.
-Am stat pana acum la companie.Si m-am certat cu Dantes.Daca tipu ala crede ca ma poate invinge,se inseala amarnic!
-Dantes,Dantes!Numai despre el vorbesti!Nu pricepi ce se intampla?Am obosit sa sufar din pricina ta,am obosit sa nu imi dai nici cea mai mica atentie.cum crezi ca ma simt eu cand vreau sa te strang in brate,sa iti simt buzele calde,dar imi spui scurt "Alta data,acum sunt obosit"!Si chestia asta cu razbunarea!Incercand sa ma protejezi,m-ai neglijat.Ai uitat de mine!Spui ca ma iubesti dar stiu ca mintea ta este la tipu ala,la cum sa ii faci rau.Esti precum un taifun,distrugi totul in calea ta!Si nu iti pasa.Ba chiar te satisface sa il vezi pe altu cum sufera.Unde este Yuki ala al meu,care zambea si ma alinta?Unde?Striga solistul izbucnind in lacrimi.
-Exagerezi ca intodeauna!Daca ai chef de cearta,sa stii ca eu nu am.Maine trebuie sa ma trezesc de dimineata sa ma intalnesc cu redactorul.Spune Eiri aparent indiferent la spusele cantaretului.
-A da,scuza-ma!Tu si stralucita ta cariera!Intodeauna ai pus-o pe locul unu.Stii ceva?Esti frumos,esti chiar perfect.Dar ai o inima de gheataAm plecat sa ma plimb!Nu ma astepta pentru ca nu stiu cand ma intorc.Pa!
Novelistul privea usa ce tocmai se inchisese.Tipu care a iesit era chiar Shuichi,iubitul sau vesnic vesel si energic?Oricum,nu ii venea sa isi creada ochilor.Crezand ca este doar o iesire a cantaretului,se hotara sa nu il i-a in seama,asa ca urca treptele ce duceau spre etajul superior al vilei,intrand direct in baie.Afara,Shu mergea pe strazile pustii,fara o destinatie exacta.Pur si simplu isi dorea sa stea singur,sa se gandeasca.Fara sa isi dea seama,pasii l-au purtat spre parcul unde el si Yuki s-au cunoscut.Ajunse-se in locul unde acesta ii arunca versurile cantecului sau,spunandu-i ca "are zero talent".Cate amintiri avea cu acel loc.In cele din urma,se aseza pe o banca.In fata lui era raul ce curgeau lin,luna ce stralucea cu toata puterea ei si miile de lumanari ce luminau cerul.Ar fi vrut sa planga,insa nu putea.Era aproape de miezul noptii,si parcul era pustiu.Sau cel putin asa se parea.In timp ce Shuichi statea cu capul sprijinit de unu din genuchi,auzii o voce de barbat langa el.
-Este liber acest loc?
Shu isi ridica privirea.In fata lui se inalta un barbat in varsta de douazeci si trei de ani,cu parul rosu precum soarele atunci cand apune si ochii verzi ce semanau exact cu o mare de smarald.Era imbracat intr-o pereche de blugi,un maieu albastru pe deasupra avand o jacheta de aceiasi culoare.Solistul a putut observa ca avea cate un cercel in ambele urechi.Privirea acestuia era blanda,dar incredibil de incitanta.Shu a fost uimit de frumusetea barbatului.
-Da...sigur ca da.Raspunde acesta incercand sa isi i-a privirea de la el.
Cei doi stateau unul langa celalalt,fara sa spuna nimic.Tristetea inca nu disparuse de pe chipul cantaretului,insa incerca sa nu il priveasca pe barbatul de langa el.Simtea ca tremura atunci cand ii aude oftatul adanc.Insa in cele din urma,roscatul a spart gheata,incepand sa vorbeasca.
-Si,ce cauti singur aici,la ora asta atat de tarzie?
-Pai...nici nu stiu de unde sa incep.Problema e ca m-am saturat ca iubitul meu sa ma neglijeze,fiind preocupat numai de rafuiala dintre el si unu Dantes.Spune Shu trist.
-Imi spui toate aceste lucruri,cu toate ca stii ca sunt un strain.De ce o faci?Intreaba barbatul privindu-l bland pe cantaretul trist.
-Nu stiu de ce,dar simt ca pot avea incredere in tine.Este un seniment care il simt cred ca pentru prima oara in viata mea.Apropo,eu sunt Shuichi Shino.Spune acesta schitand un zambet.
-Incantat.Numele meu este Yuji.Spune acesta trecandu-si mana prin par.
-In regula.Cred ca ar trebui sa plec.Este cam tarziu,nu?Spune Shu ridicandu-se de pe banca.
In momentul in care amandoi au vrut sa plece,solistul s-a impiedicat de siretul de la adidas,dezechilibrandu-se.Roscatul a vrut sa il prinda,insa acesta s-a impiedicat de marginea banci,cazand pe asfaltul rece.Cei doi se aflau pe jos,foarte apropiati,cantaretul fiind exact peste Yuji.Solistul se uita in ochii barbatului peste care era,in timp ce acesta ii privea buzele ce tremurau de emotie.Ar fi vrut sa le simta gustul,insa acel moment nu era cel mai indicat.Trecusera deja cateva minute,si cei doi se aflau in aceiasi pozitie,privindu-se unul pe celalalt cu intensitate.

Acesta este Yuji.