In love with a vampire

[RaYnutza]

Daca se poate nu mai dati comentarii scurte ca oricum vi se sterg, ajutati comunitatea forumului impotriva spam-ului. multumesc mult pentru ca imi cititi fic-ul, dar daca nu aveti de comentat mai mult de 3 randuri nu o mai faceti. acum urmatorul capitol



Capitolul 19

Dimineata o surprinse pe Delia intr-o camera straina de a ei. Infatisarea ii revenise la normal. Privirea ii era atintita catre tavanul galben pal, avand mintea confuza si o durere de cap necrutatoare. Slabita incerca sa se ridice in sezut insa razele soarelui o atintira direct in ochi si cazu inapoi in pat scancind de durere. Scartaitul usii o facu pe Delia sa deschida ochii din nou si sa incerce sa desluseasca prin ceata din fata ochilor silueta care se apropia de patul ei. O mana blanda, calda ii acoperi fruntea, semn ca ii verifica temperatura.
- Slava Domnului, nu ai febra. Se auzi o voce subtire de fata. M-ai speriat ingrozitor, sa nu mai faci asta niciodata.
- A..Alina, reusi tanara sa spuna cu un glas aproape stins, mi-a fost dor de tine, nici nu sti cat. Si lacrimi incepura sa-i curga din ochi, pe obraji si apoi pe perna.
- Nu mai plange, te rog, esti bine acum, e tot ce conteaza. Am sunat-o pe mama ta sa-i spun ca am continuat petrecerea la mine acasa si de asta nu ai putut sa ajungi.
- Multumesc, esti o adevarata prietena. Unde e Marcus?
- E jos in bucatarie, a fost ingrijorat mort de cand te-a trecut pragul usii. Era saracul disperat, nu stia ce sa-ti faca. Erati amandoi acoperiti cu sange si m-am speriat, dar mi-a spus ca sunt singura care il poate ajuta. Te-am curatat, si ti-am bandajat mana pentru ca erai taiata foarte rau. Doamne prin cate ai trecut. Acuma ce-i zicem mamei tale?
- Nu-ti face griji, ii zic eu ca m-am impiedicat si am intrat cu bratul in vreun geam sau sticla. Mai bine sa ma certe daca are impresia ca am baut si din cauza asta sunt ranita decat sa stie adevarul. Te rog cheama-l pe Marcus.
Alina se duse jos si-i spuse vampirului ca Delia il vrea langa ea. Mai bine de jumatate de zi Delia si-o petrecuse in pat. Spre seara hotari ca e mai bine sa mearga acasa sa o infrunte pe mama ei decat sa mai lipseasca de acasa.
Ajunsa acasa se trezi cu mama ei asteptand-o furioasa in sufragerie.
- Poti sa-mi spui si mie de ce nu ai avut decenta sa ma suni si pe mine saptamana asta macar odata sa stiu de soarta ta? Ai habar cat de ingrijorata am fost? Nu cred ca te-am vazut o ora cap la cap saptamana asta.
- Mama, te cred ca esti furioasa, dar am vrut si eu sa ma distrez, m-am intalnit mai des cu prietenii.
- Gura ! imi lipsesti noptile de acasa, sunt aproape sigura ca imi chiulesti si de la scoala. Ce se intampla cu tine Delia? Esti clasa a 12-a, nu ai invatat nimic pana acum.
- Hai mama scuteste-ma, mereu ai avut cate o scuza. Ba ai teza, ba ai ore importante, acuma cu bacu, dupa bac o sa zici ca am admitere, si dupa admitere o sa zici sesiune si tot asa. Mereu a existat ceva de care sa te folosesti ca sa ma impiedici sa ma distrez cu adevarat.
- Te distrezi? Poti sa-mi spui de ce ai mana bandajata? Explica-mi cum te-ai distrat tu aseara.
Delia isi pleca chipul in pamant oftand stiind ca mama ei a pus punctul pe I. Nu putea sa-i spuna adevarul, nu vroia, cel putin nu deocamdata. Trebuia sa vina intai o vreme mai buna pentru a o face. Sa se linisteasca putin apele. Cu Vladimir in afara caii ei catre fericire hotari ca mai trebuie sa astepte putin. Inspira aer adanc in piept si pe un ton calm ii spuse:
- Am exagerat cu bautura si m-am impiedicat cazand pe masa peste pahare.
- Mi-am dat seama, vroiam sa vad daca recunosti. Inainte sa imi scoti ochii ca iti vreau binele in felul meu ai face bine sa te gandesti tu ce fapte comiti.
- Iarta-ma mama, ai dreptate. Si tanara urca scarile catre camera ei cu capul plecat.
Se cuibari pe pat si zambi in sinea ei. “E totul bine acum, in sfarsit voi fi fericita alaturi de Marcus. Pentru a face asta, trebuie sa trag tare sa invat anul asta sa iau bacul, sa nu-mi mai dezamagesc parintii. Merita macar atat”. Fata cazu intr-un somn linistit, adanc. Era extenuata.
Inapoi la castel, Marcus se grabi catre incaperea in care se afla Gabriel. Acesta statea cufundat in ganduri pe imensul fotoliu din spatele biroului de stejar. Avea ochii inchisi, si nu-i deschise nici cand intra fratele sau in camera.
- Gabriel, am reusit, am triumfat. Lordul Vladimir e in sfarsit mort, de acum inainte nu mai trebuie sa fim mereu cu ochii in patru.
- Stiu fratioare. Cunosc tot ce s-a intamplat. Am fost acolo. Ii raspunse pe un ton calm si rece Gabriel.
- Poftim? Cum adica ai fost acolo?
- Am fost sa vad cum incearca viermele ala bun de nimic sa te omoare.
Ramas perplex, Marcus nu mai stia ce sa spuna.
- Nici nu sti cat m-am rugat sa te omoare, sa pot sa-i fac felul dupaia sa raman singurul vampir ramas in viata.
- Gabriel ce se intampla cu tine. Mereu am fost uniti impotriva lui.
- Cat de naiv esti. In toata viata asta nenorocita ar fi trebuit sa inveti ca nu ai cum sa te increzi in cineva. Ca mereu trebuie sa lupti pentru supravietuire. M-am saturat sa ma ascund de muritorii astia murdari. Ei nu merita sa traiasca alaturi de noi, trebuie ca ei sa stie cine suntem cu adevarat si de ce suntem in stare.
- Ai innebunit, nu te stiam atat de inversunat impotriva oamenilor. Niciodata nu ai aratat vreodata cat de mult ii dispretuiesti. Daca astea au fost gandurile tale, de ce mereu ai fost alaturi de mine spunandu-mi ca il vom omori pe Vladimir si ca in sfarsit ne vom gasi linistea?
- Idiotule, racni Gabriel. Tu chiar nu-ti dai seama ca asta am planuit de la inceput? Sa te indemn impotriva lui, sa va omorati intre voi. Sincer, nu ma asteptam sa piara de mana fetiscanei aleia.
- Nu pomeni de ea, nu o amesteca in treaba asta. Acum daca el a murit, ce vei face? Toate planurile ti-au fost date peste cap, nu am murit.
- Te inseli. Indifferent care castiga, da-ti singur seama ca as fi ucis supravietuitorul.
Neasteptandu-se la raspunsul acesta Marcus se dadu doi pasi inapoi si incepu sa tipe:
- Vrei sa ma omori? Nu ai fi in stare, suntem frati Gabriel.
Cat ai clipi din ochi Gabriel ajunse fata in fata cu fratele sau si-i raspunse sec:
- Asta nu ma impiedica sa imi vad visul cu ochii. Si infipse in inima fratelui sau un pumnal cu toate puterile. Marcus isi dezvalui coltii sperand ca se poate apara, insa fusese prea tarziu, inima ii fusese din plin lovita imobilizandu-l complet. Adio fratioare !
Cu o ultima suflare Marcus sopti numele Deliei.
- Nu-ti face griji, o sa am eu mare grija de ea. Foarte mare !
Cu lacrimi in ochi Marcus se prabusi fara viata la picioarele fratelui sau intr-o balta de sange amestecandu-se cu lacrimile amare. Ochii rosii ai lui Marcus capatara din nou forma lor initiala, negrul lipsit de viata al noptii. Rasetele malefice, asurzitoare se auzira in intreg castelul speriind pana si micii soricei.
- Esti urmatoarea Delia. Acum ca iti stiu adevarata fata si abilitatile tale, nu-mi va fi prea usor sa te ucid, insa in timp voi reusi. Te voi lovi cand te astepti mai putin. Prost ai fost fratioare, te-ai lasat condus de razbunarea impotriva lui Vladimir incat ai uitat sa te mai uiti si in jurul tau. Odihna placuta !
Zicand acestea, Gabriel parasi camera cu un ranjet satisfacator pe fata.