24-05-2009, 07:05 PM
Am aruncat o privire catre geamul clasei mele, vazund pentru prima data pe chipul profesorului meu teama - teama pentru mine. M-am uitat catre barbatul care tinea usa portierei deschisa pentru mine apoi am urcat in masina. Facusem multe tampenii la viata mea, dar niciodata nu acceptasem invitatia unui strain de a merge undeva cu el...nu stiu ce era in mintea mea in momentul acela, probabil prostie. A urcat cu mine apoi a inchis usa, dupa care motorul masinii a pornit.
- Deci, unde mergem? am intrebat increzatoare.
- Ve-ti afla la momentul potrivit, domnisoara.
Calmul lui ma scotea din minti.
- Este departe?
- Depinde.
M-am abtinut sa nu comentez la propozitia lui aproape monosilabica apoi mi-am aruncat privirea pe geam. O luasem pe drumul principal catre centrul orasului, oprindu-ne in fata unui hotelului "Unirea". A coborat primul, apoi a asteptat pana mi-am facut curaj si l-am urmat. La intrarea in hotel am fost asteptati de alte doua persoane, cel care ma aduse pana aici fiind nevoit sa plece la ordinul unuia dintre ei.
- Buna ziua, domnisoara. Ma bucur ca in sfarsit ati ajuns. Sper ca ati calatorit bine.
- Presupun ca da.
- Ma bucura enorm cuvintele dumneavoastra, va rog sa ma urmati.
Am pasit usor in spatele lor, urcandu-ne in lift, apoi oprindu-ne la etajul treisprezece. Imi placea numarul, de aceea imi tatuasem vara trecuta numarul cu cifre romane pe mana stanga in dreptul venelor.
- Domnisoara, imi intrerupse unul sirul gandurilor, pe aici.
Am intrat pe usa indicata, ei oprindu-se acolo. In acea camera imensa erau alti doi barbati, dintre care unul avea in jurul a douazeci de ani iar celalat cu mult mai in varsta decat primul. Domnul in varsta s-a apropiat de mine, studiindu-mi chipul, dupa care a facut o plecaciune si mi-a sarutat mana.
- Numele meu este Raffael. Incantat sa va cunosc domnisoara Sara.
Tanarul a ramas retras, analizandu-mi miscarile si comportamentul si...doamne ce bine mai arata.
- Bun, am fost draguta pana acum, dar vreau sa stiu ce se petrece.
- Cati ani aveti, domnisoara?
- Paisprezece.
- Si mai cat?
- Si cinci luni.
- Pe cat va-ti nascut?
Intrebarile fara rost continuau...puteau sa se uite in fisa de la scoala si ar fi aflat si ce greutate am.
- Trei ianuarie 1995.
- Domnule, ce parere aveti?
- Presupun ca daca o mai intrebi ceva o sa se enerveze, si asa deja fierbe.
- E chiar atat de evident, am intrebat strengareste.
- Cred ca e suficient...se vede ca este exact ca Izack.
Cand am auzit numele tatalui meu am simtit cum inima mi se accelera.
- Ce treaba are tata cu asta?
Tanarul a inceput sa se apropie de mine:
- Raffael, lasa-ne singuri, te rog.
- Sigur, domnule.
Usa s-a inchis usor in camera ramanand teama si curiozitatea mea.
- Stii cat de mare e familia ta, printeso?
- Nu, am raspuns sec.
Corect! Stiam ca undeva prin America mai traia un frate de al bunicii mele iar in Australia o alta ruda de a ei.
- Iti voi spune eu; familia ta este atat de mare incat ma cuprinde si pe mine. Eu iti sunt intr-un fel var de gradul II, dar nu conetaza asta, nu acum. Radacinile ti le stii mai bine decat mine, dar nu stii tot. Tu esti mostenitoare a unui regat sa-i spunem asa, la fel ca mine.
- Deci, unde mergem? am intrebat increzatoare.
- Ve-ti afla la momentul potrivit, domnisoara.
Calmul lui ma scotea din minti.
- Este departe?
- Depinde.
M-am abtinut sa nu comentez la propozitia lui aproape monosilabica apoi mi-am aruncat privirea pe geam. O luasem pe drumul principal catre centrul orasului, oprindu-ne in fata unui hotelului "Unirea". A coborat primul, apoi a asteptat pana mi-am facut curaj si l-am urmat. La intrarea in hotel am fost asteptati de alte doua persoane, cel care ma aduse pana aici fiind nevoit sa plece la ordinul unuia dintre ei.
- Buna ziua, domnisoara. Ma bucur ca in sfarsit ati ajuns. Sper ca ati calatorit bine.
- Presupun ca da.
- Ma bucura enorm cuvintele dumneavoastra, va rog sa ma urmati.
Am pasit usor in spatele lor, urcandu-ne in lift, apoi oprindu-ne la etajul treisprezece. Imi placea numarul, de aceea imi tatuasem vara trecuta numarul cu cifre romane pe mana stanga in dreptul venelor.
- Domnisoara, imi intrerupse unul sirul gandurilor, pe aici.
Am intrat pe usa indicata, ei oprindu-se acolo. In acea camera imensa erau alti doi barbati, dintre care unul avea in jurul a douazeci de ani iar celalat cu mult mai in varsta decat primul. Domnul in varsta s-a apropiat de mine, studiindu-mi chipul, dupa care a facut o plecaciune si mi-a sarutat mana.
- Numele meu este Raffael. Incantat sa va cunosc domnisoara Sara.
Tanarul a ramas retras, analizandu-mi miscarile si comportamentul si...doamne ce bine mai arata.
- Bun, am fost draguta pana acum, dar vreau sa stiu ce se petrece.
- Cati ani aveti, domnisoara?
- Paisprezece.
- Si mai cat?
- Si cinci luni.
- Pe cat va-ti nascut?
Intrebarile fara rost continuau...puteau sa se uite in fisa de la scoala si ar fi aflat si ce greutate am.
- Trei ianuarie 1995.
- Domnule, ce parere aveti?
- Presupun ca daca o mai intrebi ceva o sa se enerveze, si asa deja fierbe.
- E chiar atat de evident, am intrebat strengareste.
- Cred ca e suficient...se vede ca este exact ca Izack.
Cand am auzit numele tatalui meu am simtit cum inima mi se accelera.
- Ce treaba are tata cu asta?
Tanarul a inceput sa se apropie de mine:
- Raffael, lasa-ne singuri, te rog.
- Sigur, domnule.
Usa s-a inchis usor in camera ramanand teama si curiozitatea mea.
- Stii cat de mare e familia ta, printeso?
- Nu, am raspuns sec.
Corect! Stiam ca undeva prin America mai traia un frate de al bunicii mele iar in Australia o alta ruda de a ei.
- Iti voi spune eu; familia ta este atat de mare incat ma cuprinde si pe mine. Eu iti sunt intr-un fel var de gradul II, dar nu conetaza asta, nu acum. Radacinile ti le stii mai bine decat mine, dar nu stii tot. Tu esti mostenitoare a unui regat sa-i spunem asa, la fel ca mine.