24-05-2009, 02:50 PM
Scuzati-mă că nu am mai trecut pe aici şi că nu am mai pus o continuare pentru atât de mult timp, însă nu am avut prea mult timp să scriu, cu şcoala asta, şi nici idei. Acum m-a traznit ceva şi am zis să scriu. Multumesc pentru aprecierile voastre.
Lectură placută!
____________________________________________________________________________
[center]Capitolul 6 : Iubirea lui Sasuke[/center]
Ce înseamnă să fi orb într-un loc în care nu ai ce să vezi? Ce înseamnă să traieşti doar pentru a-i vedea pe ceilalti zâmbind, fiind fericiti, când tu însuti nu ai de ce să zâmbeşti? Oare ce este Paradisul fară cineva cu care să îl împarti, şi ce înseamnă suferinta dacă nu pierzi nimic? Erau întrebari ce singure nu îşi puteau gasi raspunsul, pentru că într-o lume atât de îndoielnică, nu puteai fi sigur de nimic. Speranta că acele clipe de fericire, datoriă iubirii, vor veni, traia în sufletul tuturor, dar nu toti o aratau. Nu înseamnă asta , oare, fuga de propriul zâmbet?
[center]*[/center]
Un baiat brunet, cu ochii negri, foarte adânci şi destul de închişi, statea într-un copac, privind în vazduh, fară un scop anume. Era adâncit în visare, însă, din cauza ochilor în permanenţă negri, fară pic de stralucire, era greu să deduci asta. Era la fel de atragator precum un zeu, şi atât de indiferent precum un criminal priceput.
- Sasuke, Orochimaru nu cred că va fi prea fericit de această întâmplare.
Spuse barbatul aflat pe sol, ce îl privea pe Sasuke. Acela avea un par gri, lung, prins în coadă şi o pereche de ochelari, ce puteai crede că erau doar de formă. Avea un aspect elegant, şi totodată vulgar, ce provoca repulsie şi admiratie, în acelaşi timp. Îşi puse degetul aratator asupra ochelarilor, pentru a-i împinge mai aproape de ochi şi zâmbi rautacios.
Tânarul aflat în copac nu-şi întoarse privirea catre cel ce vorbea, ci şi -o mentinea, pierdută, în visare. Vorbele acelea nu aveau niciun efect asupra lui, nici macar nu îl deranjau. Cine era Orochimaru pentru el? Nici macar acest lucru nu era important, singurul gând ce îl facea să tresară, singurul nume ce îl putea dezlipi de acel loc, era al ei.
- Nu îmi spune, după atât de mult timp... O iubeşti pe acea fată? Eşti atât de idiot, Sasuke. Credeam că singurul tau scop este să îţi ucizi fratele, cel ce ţi-a ucis întregul neam. Dar nu, acum vad. Eşti prins într-o iluzie a dragostei. Nu vei reuşi niciodată să fii cu ea. Crezi că ar accepta să fie cu... Îşi drese glasul înainte de a continua. Cu un tip ca tine? În cele din urmă, dacă e cea mai pretioasă pentru tine.. Râse înainte de a scote ultimele cuvinte. Va trebui să o omori.
Acest gând îl facu să tresară pe brunet, şi acesta sari din copac. Îl prinse pe Kabuto, barbatul aflat pe sol, de gât şi îl ridică. Îi aruncă o privire fulgeratoare, după care îi spuse, calm, şi totodată iritat.
- Uite ce e, Kabuto, poti pleca înapoi, la dracu, de unde ai venit. Spune-i lui Orochimaru că îmi voi îndeplini misiunea, cea pe care o am eu în gând. Dacă nu îi convine, poate să încerce să se descotorosească de mine. Oricum.. Râse şi acesta înainte de a spune ultimele vorbe. Şi eu am luat tot ce am vrut de la el. Restul depinde de cum se comportă. Nu mai sunt marioneta voastră.
Îl aruncă, foarte agresiv şi plecă, înainte ca acela să poată comenta ceva. Nu îşi ştia drumul precis, până ce nu a vazut acel chip angelic în fata ochilor, în propria imaginatie.
Începu să alerge destul de repede, având o destinatie precisă. Avea de gând să ajungă în satul ascuns între frunze, acolo, unde va trebui să se întoarcă ea.
[center]*[/center]
Au trecut câteva zile până ce aceia ce au venit în ajutorul celor din Satul Ascuns în Nisip se întorceau catre casele lor. Shikamaru purtă o discutie cu Gaara înainte să plece.
- Gaara, ştiu că acum golul cel mai mare a lui Sasuke nu este puterea, sau uciderea cuiva. Am început să realizam ce vrea. Însă.. nu putem fi siguri că nu vor veni altii după Ayssa, şi aceia, nu vor arata milă. Nu vrei să ramânem, să vă putem ajuta?
Gaara zâmbi şi o privi pe fata aflată în stânga sa, Ayssa.
- O să ne descurcam Shikamaru. Oricum, ştiu că şi voi trebuie să faceti ... altceva, în acest moment. Mult succes cu Sasuke. Se întoarse catre Naruto, şi îi întinse mâna.
- Sper să ne revedem curând. Îi spuse, pe un ton mai mult decât amical. Naruto îi întinse la rândul sau mâna, şi i-o strânse, zâmbind larg, ca întotdeauna.
- Desigur. Data viitoare când ne vom întâlni, eu voi fi deja Hokage. Să nu uiti asta, Kazekage Gaara.
- Voi ţine minte.
Conversatia se termină, cu totii luându-şi la revedere de la prietenii lor din Nisip. Se întoarseră, pentru a pleca, când Shikamaru, fară a conştientiza prea tare ce facea, se întoarse şi o învalui pe Temari într-o îmbrăţişare strânsă. Aceştia se sarutară, destul de pasional, şi plin de înteles. Acesta îi sarută mâna înainte să plece, şi îşi şoptiră câte ceva.
- Mă voi întoarce.
Îi spuse el, în timp ce ochii îi licareau şi inima îi batea cu multă viteză.
- Te voi aştepta.
Îi spuse ea, convinsă de sine, fară să îi pese că cei din jur îi observau fiecare gest. Erau doar ei. Se îmbrăţişară strâns, după care Shikamaru disparu împreună cu prietenii sai. Naruto îl privea, însă nu zicea nimic. Era uşor de înteles tot ceea ce se petrecea, chiar şi pentru el. Nu vedea rostul unor întrebari, care oricum ar fi dus la o conversatie stânjenitoare. În schimb, nu a putut să o scape din priviri pe Hinata. O admira în timp ce mergeau. De fapt, fugeau, pentru a ajunge cât mai repede în sat. Parul acesteia flutura în adierea uşoară a vântului, cât încă se mai aflau pe Tarâmul Nisipului. Shikamaru şi Sakura mergeau înainte, în timp ce ei ramaseră în spate. Fară a mai spune altceva Naruto se apropie de ea, alergând la nivelul ei. Nu îi acorda atentie vizuală, dar inima ei batea cu multă acceleratie în timp ce respiratia îi era greoaie. Fusese îndragostită atât de mult timp de el, încât acum, când în sfârşit se înfiripase o idilă între cei doi, îi era greu să îl privească, crezând că va leşina de emotie. Gândurile sale o îndemnau să renunte la timidate, şi aceasta încă încerca.
Pe parcursul drumului catre casă nu s-au întâmplat lucruri neobişnuite şi nu au avut parte de nimic ieşit din comun. Sakura nu scoase un cuvânt în tot acest timp, ramase tacută gândindu-se la printul sau ce, deşi arata ca un Fat - Frumos, de purta ca un Zmeu. Îl iubea atât de mult. Dorea cu atât de multă ardoare ca el să o dorească, dar totodată se întreba ce va face, dacă îi va cere să fie cu el, într-un tarâm întunecat. Încă visa la numele de Uchiha, şi la o casatorie.
[center]*[/center]
Ajunşi în sat, cei patru au mers să îşi dea raportul. Tsunade a ascultat cu atentie toate cele spuse, şi în cele din urmă a purtat o discutie, în particular, cu Sakura. O privea sfidator în timp ce ochii ei caprui conturau neliniştea. Corpul perfect şi fata atât de jucauşă îi conturau nervozitatea.
- Sakura, trebuie să îţi aminteşti că el a plecat din Sat, nu trebuie să faci şi tu acelaşi lucru.
Rozalia nu raspundea, doar o privea. Nu era în stare să spună nimic, pentru că nu era sigură de reactia pe care ar avea-o dacă el i-ar cere să îl însotească. Ar fi acceptat, şi se învinovăţea pentru acest gând. Nu avea ce să facă, îl iubea prea mult.
- Uite ce e! Înteleg că ţii foarte mult la el, însă scopul nostru este să îl readucem în Sat. Gândeşte-te cât de mult a munci Naruto pentru asta, şi noi toti, chiar şi tu. Cât de mult ne-am zbatut.. Şi Naruto, ştii câte a facut pentru el, şi pentru că tu i-ai cerut asta. Eşti nedreaptă dacă alegi să fii cu el şi să îi uiti pe toti cei ce ţi-au vrut binele. Nu fi egoistă, gândeşte rational.
Fata a reuşit să scoată câteva vorbe, în timp ce îşi mentinea o expresie tristă pe faţă.
- Ştiu! De aceea mă învinovăţesc. El este totul pentru mine şi vreau să fiu cu el. Aici, sau oriunde altundeva. Nu contează ce face, cine este, cum face, dacă este el, Sasuke! Ştiti foarte bine că mereu am vrut să revină în sat, şi în toti aceşti ani a fost în mintea mea, pentru el am devenit mai puternică, pentru că aspir la multe, dar toate planurile mele îl includ. Asta ar putea fi singura mea şansă, şi nu sunt dispusă să renunţ la ea. Îmi pare rau, dar nu ştiu ce raspuns aş putea să vă dau.
Spunând asta pleacă, fară a se uita înapoi, trânteşte uşa şi pleacă fugind. Două lacrimi pure i-au scaparat din ochi în momentul în care a intrat în contact cu aerul de afară. Era înecacios. Seara deja se lasase asupra Satului, şi toate lumina prezentă era dată de amenajarile speciale pentru acest lucru. Merse catre propria sa casă , cu paşi mici, în timp ce mintea sa era plecată într-o altă parte, gândindu-se la multe, toate ce îl includeau pe brunet. Ajunsă acasă, intră în camera sa, şi fară să deschidă lumina, se trânteşte în pat, şi îşi trece mâna dreaptă asupra fruntii.
Vorbea singură, sau cel putin aşa a crezut.
- Fruntea mea imensă...
O voce se auzi din întunericul ce strapungea camera.
- Sakura, fruntea ta nu are nimic. Până să îşi dea seama ce se întâmplă, înainte să se ridice, datorită luminii pale ce intra pe fereastră, datorită lunii, a zarit acel chip întunecat.
- Tu eşti... A fost tot ce a putut să spună, pentru că după asta buzele sale au fost învaluite într-un sarut apasat. Buza ei a fost muşcată, uşor, de brunet.
Acesta începu să vorbească. O învalui în bratele sale , şi o ţinea strâns. Stateau amândoi pe patul moale, iar fata îi învalui gâtul cu bratele fine.
- Ascultă-mă ... Am venit aici pentru că ... nu mai puteam rezista fară tine. Te iubesc, atât de mult Sakura. Am nevoie de tine. Credeam că singura mea preocupare este să... Să distrug pe cineva anume. Însă acum am realizat că nu este doar asta. Credeam că Naruto este cel mai bun prieten al meu, şi că este mai presus de orice, însă nu este aşa. Mi-am ascuns propriile sentimente, şi nici macar nu înteleg de ce. Vocea îi era calmă, dar se putea observa din glasul sau că spunea totul cu hotarâre şi pasiune. Aş fi egoist să îţi cer să vii cu mine.. Ştiu că aceasta este casa ta, dar crede-mă, nu mă pot întoarce aici. Cel putin, nu încă. Pentru tine aş face orice. Sakura, vrei să fii cu mine? Nu acum, nu să pleci cu mine. Însă .. să mă aştepti, pentru că aş dori, ca atunci când mă voi întoarce, să fi a mea, pentru totdeauna.
Inima rozaliei batea cu acceleratie, şi nici macar nu se aştepta la asta. Îşi aminti brusc de toate clipele din trecut, şi de câte respingeri avusese parte din partea lui. Ar fi putut să o facă şi ea acum, pentru a-i plati cu aceaşi monedă; dar atunci ar fi suferit.
- Şi eu te iubesc... Sasuke. Vreau să fiu cu tine, pentru totdeauna. Indiferent de consecinte.
Fară a mai intreba alteceva, cei doi se sarutară . Avea atât de multe întrebari să îi acorde, dar nu a putut. Nu ştia nici macar cum reuşise să ajungă acolo, total neobservat. Nu îi pasa, atâta timp cât era cu ea, şi o ţinea în brate. Simtea cum a fost dusă în Paradis, în bratele unui înger decazut...
[center]*[/center]
Când pentru ceilalti dragostea nu este decât un joc, începi să te cutremuri şi să îţi ascunzu propriile sentimente, de teama celorlalti şi de frica recunoaşterii lor, pentru sine; însă atunci când totul se termină, şi când, într-un final observi cât de mult ai nevoie de ele, te eliberezi. Atunci ajungi să cânti în sine, ajungi să auzi acel sunet, atât de pur, al dragostei.
___________________________________________
Multam celor ce au citit!
Lectură placută!
____________________________________________________________________________
[center]Capitolul 6 : Iubirea lui Sasuke[/center]
Ce înseamnă să fi orb într-un loc în care nu ai ce să vezi? Ce înseamnă să traieşti doar pentru a-i vedea pe ceilalti zâmbind, fiind fericiti, când tu însuti nu ai de ce să zâmbeşti? Oare ce este Paradisul fară cineva cu care să îl împarti, şi ce înseamnă suferinta dacă nu pierzi nimic? Erau întrebari ce singure nu îşi puteau gasi raspunsul, pentru că într-o lume atât de îndoielnică, nu puteai fi sigur de nimic. Speranta că acele clipe de fericire, datoriă iubirii, vor veni, traia în sufletul tuturor, dar nu toti o aratau. Nu înseamnă asta , oare, fuga de propriul zâmbet?
[center]*[/center]
Un baiat brunet, cu ochii negri, foarte adânci şi destul de închişi, statea într-un copac, privind în vazduh, fară un scop anume. Era adâncit în visare, însă, din cauza ochilor în permanenţă negri, fară pic de stralucire, era greu să deduci asta. Era la fel de atragator precum un zeu, şi atât de indiferent precum un criminal priceput.
- Sasuke, Orochimaru nu cred că va fi prea fericit de această întâmplare.
Spuse barbatul aflat pe sol, ce îl privea pe Sasuke. Acela avea un par gri, lung, prins în coadă şi o pereche de ochelari, ce puteai crede că erau doar de formă. Avea un aspect elegant, şi totodată vulgar, ce provoca repulsie şi admiratie, în acelaşi timp. Îşi puse degetul aratator asupra ochelarilor, pentru a-i împinge mai aproape de ochi şi zâmbi rautacios.
Tânarul aflat în copac nu-şi întoarse privirea catre cel ce vorbea, ci şi -o mentinea, pierdută, în visare. Vorbele acelea nu aveau niciun efect asupra lui, nici macar nu îl deranjau. Cine era Orochimaru pentru el? Nici macar acest lucru nu era important, singurul gând ce îl facea să tresară, singurul nume ce îl putea dezlipi de acel loc, era al ei.
- Nu îmi spune, după atât de mult timp... O iubeşti pe acea fată? Eşti atât de idiot, Sasuke. Credeam că singurul tau scop este să îţi ucizi fratele, cel ce ţi-a ucis întregul neam. Dar nu, acum vad. Eşti prins într-o iluzie a dragostei. Nu vei reuşi niciodată să fii cu ea. Crezi că ar accepta să fie cu... Îşi drese glasul înainte de a continua. Cu un tip ca tine? În cele din urmă, dacă e cea mai pretioasă pentru tine.. Râse înainte de a scote ultimele cuvinte. Va trebui să o omori.
Acest gând îl facu să tresară pe brunet, şi acesta sari din copac. Îl prinse pe Kabuto, barbatul aflat pe sol, de gât şi îl ridică. Îi aruncă o privire fulgeratoare, după care îi spuse, calm, şi totodată iritat.
- Uite ce e, Kabuto, poti pleca înapoi, la dracu, de unde ai venit. Spune-i lui Orochimaru că îmi voi îndeplini misiunea, cea pe care o am eu în gând. Dacă nu îi convine, poate să încerce să se descotorosească de mine. Oricum.. Râse şi acesta înainte de a spune ultimele vorbe. Şi eu am luat tot ce am vrut de la el. Restul depinde de cum se comportă. Nu mai sunt marioneta voastră.
Îl aruncă, foarte agresiv şi plecă, înainte ca acela să poată comenta ceva. Nu îşi ştia drumul precis, până ce nu a vazut acel chip angelic în fata ochilor, în propria imaginatie.
Începu să alerge destul de repede, având o destinatie precisă. Avea de gând să ajungă în satul ascuns între frunze, acolo, unde va trebui să se întoarcă ea.
[center]*[/center]
Au trecut câteva zile până ce aceia ce au venit în ajutorul celor din Satul Ascuns în Nisip se întorceau catre casele lor. Shikamaru purtă o discutie cu Gaara înainte să plece.
- Gaara, ştiu că acum golul cel mai mare a lui Sasuke nu este puterea, sau uciderea cuiva. Am început să realizam ce vrea. Însă.. nu putem fi siguri că nu vor veni altii după Ayssa, şi aceia, nu vor arata milă. Nu vrei să ramânem, să vă putem ajuta?
Gaara zâmbi şi o privi pe fata aflată în stânga sa, Ayssa.
- O să ne descurcam Shikamaru. Oricum, ştiu că şi voi trebuie să faceti ... altceva, în acest moment. Mult succes cu Sasuke. Se întoarse catre Naruto, şi îi întinse mâna.
- Sper să ne revedem curând. Îi spuse, pe un ton mai mult decât amical. Naruto îi întinse la rândul sau mâna, şi i-o strânse, zâmbind larg, ca întotdeauna.
- Desigur. Data viitoare când ne vom întâlni, eu voi fi deja Hokage. Să nu uiti asta, Kazekage Gaara.
- Voi ţine minte.
Conversatia se termină, cu totii luându-şi la revedere de la prietenii lor din Nisip. Se întoarseră, pentru a pleca, când Shikamaru, fară a conştientiza prea tare ce facea, se întoarse şi o învalui pe Temari într-o îmbrăţişare strânsă. Aceştia se sarutară, destul de pasional, şi plin de înteles. Acesta îi sarută mâna înainte să plece, şi îşi şoptiră câte ceva.
- Mă voi întoarce.
Îi spuse el, în timp ce ochii îi licareau şi inima îi batea cu multă viteză.
- Te voi aştepta.
Îi spuse ea, convinsă de sine, fară să îi pese că cei din jur îi observau fiecare gest. Erau doar ei. Se îmbrăţişară strâns, după care Shikamaru disparu împreună cu prietenii sai. Naruto îl privea, însă nu zicea nimic. Era uşor de înteles tot ceea ce se petrecea, chiar şi pentru el. Nu vedea rostul unor întrebari, care oricum ar fi dus la o conversatie stânjenitoare. În schimb, nu a putut să o scape din priviri pe Hinata. O admira în timp ce mergeau. De fapt, fugeau, pentru a ajunge cât mai repede în sat. Parul acesteia flutura în adierea uşoară a vântului, cât încă se mai aflau pe Tarâmul Nisipului. Shikamaru şi Sakura mergeau înainte, în timp ce ei ramaseră în spate. Fară a mai spune altceva Naruto se apropie de ea, alergând la nivelul ei. Nu îi acorda atentie vizuală, dar inima ei batea cu multă acceleratie în timp ce respiratia îi era greoaie. Fusese îndragostită atât de mult timp de el, încât acum, când în sfârşit se înfiripase o idilă între cei doi, îi era greu să îl privească, crezând că va leşina de emotie. Gândurile sale o îndemnau să renunte la timidate, şi aceasta încă încerca.
Pe parcursul drumului catre casă nu s-au întâmplat lucruri neobişnuite şi nu au avut parte de nimic ieşit din comun. Sakura nu scoase un cuvânt în tot acest timp, ramase tacută gândindu-se la printul sau ce, deşi arata ca un Fat - Frumos, de purta ca un Zmeu. Îl iubea atât de mult. Dorea cu atât de multă ardoare ca el să o dorească, dar totodată se întreba ce va face, dacă îi va cere să fie cu el, într-un tarâm întunecat. Încă visa la numele de Uchiha, şi la o casatorie.
[center]*[/center]
Ajunşi în sat, cei patru au mers să îşi dea raportul. Tsunade a ascultat cu atentie toate cele spuse, şi în cele din urmă a purtat o discutie, în particular, cu Sakura. O privea sfidator în timp ce ochii ei caprui conturau neliniştea. Corpul perfect şi fata atât de jucauşă îi conturau nervozitatea.
- Sakura, trebuie să îţi aminteşti că el a plecat din Sat, nu trebuie să faci şi tu acelaşi lucru.
Rozalia nu raspundea, doar o privea. Nu era în stare să spună nimic, pentru că nu era sigură de reactia pe care ar avea-o dacă el i-ar cere să îl însotească. Ar fi acceptat, şi se învinovăţea pentru acest gând. Nu avea ce să facă, îl iubea prea mult.
- Uite ce e! Înteleg că ţii foarte mult la el, însă scopul nostru este să îl readucem în Sat. Gândeşte-te cât de mult a munci Naruto pentru asta, şi noi toti, chiar şi tu. Cât de mult ne-am zbatut.. Şi Naruto, ştii câte a facut pentru el, şi pentru că tu i-ai cerut asta. Eşti nedreaptă dacă alegi să fii cu el şi să îi uiti pe toti cei ce ţi-au vrut binele. Nu fi egoistă, gândeşte rational.
Fata a reuşit să scoată câteva vorbe, în timp ce îşi mentinea o expresie tristă pe faţă.
- Ştiu! De aceea mă învinovăţesc. El este totul pentru mine şi vreau să fiu cu el. Aici, sau oriunde altundeva. Nu contează ce face, cine este, cum face, dacă este el, Sasuke! Ştiti foarte bine că mereu am vrut să revină în sat, şi în toti aceşti ani a fost în mintea mea, pentru el am devenit mai puternică, pentru că aspir la multe, dar toate planurile mele îl includ. Asta ar putea fi singura mea şansă, şi nu sunt dispusă să renunţ la ea. Îmi pare rau, dar nu ştiu ce raspuns aş putea să vă dau.
Spunând asta pleacă, fară a se uita înapoi, trânteşte uşa şi pleacă fugind. Două lacrimi pure i-au scaparat din ochi în momentul în care a intrat în contact cu aerul de afară. Era înecacios. Seara deja se lasase asupra Satului, şi toate lumina prezentă era dată de amenajarile speciale pentru acest lucru. Merse catre propria sa casă , cu paşi mici, în timp ce mintea sa era plecată într-o altă parte, gândindu-se la multe, toate ce îl includeau pe brunet. Ajunsă acasă, intră în camera sa, şi fară să deschidă lumina, se trânteşte în pat, şi îşi trece mâna dreaptă asupra fruntii.
Vorbea singură, sau cel putin aşa a crezut.
- Fruntea mea imensă...
O voce se auzi din întunericul ce strapungea camera.
- Sakura, fruntea ta nu are nimic. Până să îşi dea seama ce se întâmplă, înainte să se ridice, datorită luminii pale ce intra pe fereastră, datorită lunii, a zarit acel chip întunecat.
- Tu eşti... A fost tot ce a putut să spună, pentru că după asta buzele sale au fost învaluite într-un sarut apasat. Buza ei a fost muşcată, uşor, de brunet.
Acesta începu să vorbească. O învalui în bratele sale , şi o ţinea strâns. Stateau amândoi pe patul moale, iar fata îi învalui gâtul cu bratele fine.
- Ascultă-mă ... Am venit aici pentru că ... nu mai puteam rezista fară tine. Te iubesc, atât de mult Sakura. Am nevoie de tine. Credeam că singura mea preocupare este să... Să distrug pe cineva anume. Însă acum am realizat că nu este doar asta. Credeam că Naruto este cel mai bun prieten al meu, şi că este mai presus de orice, însă nu este aşa. Mi-am ascuns propriile sentimente, şi nici macar nu înteleg de ce. Vocea îi era calmă, dar se putea observa din glasul sau că spunea totul cu hotarâre şi pasiune. Aş fi egoist să îţi cer să vii cu mine.. Ştiu că aceasta este casa ta, dar crede-mă, nu mă pot întoarce aici. Cel putin, nu încă. Pentru tine aş face orice. Sakura, vrei să fii cu mine? Nu acum, nu să pleci cu mine. Însă .. să mă aştepti, pentru că aş dori, ca atunci când mă voi întoarce, să fi a mea, pentru totdeauna.
Inima rozaliei batea cu acceleratie, şi nici macar nu se aştepta la asta. Îşi aminti brusc de toate clipele din trecut, şi de câte respingeri avusese parte din partea lui. Ar fi putut să o facă şi ea acum, pentru a-i plati cu aceaşi monedă; dar atunci ar fi suferit.
- Şi eu te iubesc... Sasuke. Vreau să fiu cu tine, pentru totdeauna. Indiferent de consecinte.
Fară a mai intreba alteceva, cei doi se sarutară . Avea atât de multe întrebari să îi acorde, dar nu a putut. Nu ştia nici macar cum reuşise să ajungă acolo, total neobservat. Nu îi pasa, atâta timp cât era cu ea, şi o ţinea în brate. Simtea cum a fost dusă în Paradis, în bratele unui înger decazut...
[center]*[/center]
Când pentru ceilalti dragostea nu este decât un joc, începi să te cutremuri şi să îţi ascunzu propriile sentimente, de teama celorlalti şi de frica recunoaşterii lor, pentru sine; însă atunci când totul se termină, şi când, într-un final observi cât de mult ai nevoie de ele, te eliberezi. Atunci ajungi să cânti în sine, ajungi să auzi acel sunet, atât de pur, al dragostei.
___________________________________________
Multam celor ce au citit!