Statuia Morţilor (cu acordul parintilor va rog )

[YamaMina]

Lost_in_love-ms again ptr comentarii:*...*gives candies*
pisucu_2006-ma bucur mult ca'tzi place povestea mea...sper sa nu t dezamagesc p viitor*hugs*
Axxa.no.angel-multzumesc ptr apreciere^_^...sper k nu te'am facut sa ashteptzi prea mult cu continuarea:*

[center]Cap. VI: Câinele iadului…[/center]



Afară începe să se înnopteze. Cerul îmbrăcase o culoare oranj-roşie plăcută. Soarele se ascunsese după câţiva nori, pregătindu-se să lumineze alţi oameni, cu alte visuri şi obiceiuri, din alte ţări. Era un aspect boem dat peisajului, ce rafina blocurile înalte şi lipsite de strălucire.
Shidori merge abătută spre casă. Se simte extenuată fizic şi psihic. Profesoara care se ocupă cu trupa de teatru ţipase la ea încontinuu. Aveau de pregătit o piesă pentru nişte vizitatori din America, ce veneau să vadă liceul cu ocazia festivalului anual dat de acesta. Shidori juca rolul unei zâne care îndeplinea dorinţele personajului principal. Fata ura rolul acesta, în primul rând datorită costumaţiei de prost gust, încărcată de paiete şi a mirosului de vechi ce-l degaja, iar în al doilea rând, din cauza personalităţii perfecte ce trebuia s-o adopte. Într-un fel trebuia să devină ca Aiko şi asta o deranja, răscolind agresiv amintiri nedorite. Dar acceptase rolul din dorinţa de a-şi mai exersa engleza. Visa să ajungă în Anglia cândva. Încă de la prima oră de engleză, realizase că e singura materie către care are înclinaţii şi acest lucru nu vroia să-i scape printre degete. Pentru că, pentru ea, să aibă ceva superior faţă de ceilalţi, oricât de nesemnificativ, era un motiv de o copilărească mândrie, era ca o vitamină cu care îşi hrănea sufletul ori de câte ori auzea laudele celorlalţi. Nu putea spune că este excepţională, însă era mai avansată ca majoritatea din clasa sa şi chiar din întregul liceu. Aiko se pricepea şi ea, ca la toate materiile de altfel, dar trebuia să facă eforturi mari pentru a se menţine fruntaşă. Pentru Shidori, engleza venea cu naturaleţe. Uneori se gândea că cineva acolo sus i-a greşit naţionalitatea şi încerca să-şi imagineze amuzată cum ar fi arătat dacă ar fi fost o ‘englezoaică’ veritabilă. Dar oricât de bine vorbea ea acea limbă străină, nu o ajuta cu nimic dacă işi uita replicile. Recitise şi le tot recitise ca pe o rugăciune, dar oricât s-ar fi concentrat acestea dispăreau din mintea sa, locul lor fiind ocupat de un tânăr cu zâmbet zeflemitor şi privire intensă, care plutea. Ah da! Plutea. Asta e cel mai important detaliu dintre toate dotările cu care era înzestrat. Până şi profesoara s-a dat batută în faţa lipsei de seriozitate ce o arătase şi amânase repetiţiile în altă zi. Asta după ce i-a făcut o morală de două ore despre profesionalitatea de care trebuie să dea dovadă un actor chiar şi la nivelul la care se află ea.
Soarele a dispărut brusc cedând loc lunii ce se ivise timidă pe cerul ce avea tentă ameninţătoare datorită norilor împrăştiaţi în hazard, parcă de mâna unui pictor orb.
Shidori priveşte fascinată spectacolul de deasupra sa. Parcă îşi priveşte propriul suflet transpus celestial în faţa ochilor săi. Tot ce i se întâmplase o ameţise atât de rău, încât simţul realităţii sale începuse să îşi schimbe valorile. Avea presimţirea că lucrurile nu vor rămâne aşa şi că ceva de complicaţii colosale se va întâmpla.
După ce a reflectat îndelung asupra acestui subiect, s-a hotărât ca măcar să apeleze la Tomoko şi Hizumi. Le-a povestit visul prietenelor ei, dar ele nu l-au luat în serios. Shidori nu le-a spus unde şi când l-a avut, nici de acel băiat. Spera că ele îi vor da un sfat, că o vor linişti, însă fetele erau de părere că visul i se trage de la anime-uri, că nu e nimic ciudat. Tomoko îi zisese în glumă că e nebună, dar acest lucru a înfuriat-o teribil pentru că undeva în mintea ei exista gândul că poate are dreptate.
"- Deci ce credeţi? Ce poate însemna asta? întreabă fata mascându-şi curiozitatea ce o mânca pe dinăuntru.
- Eu cred...începe să zică Tomoko, luând un aer de gânditoare...că eşti cine ştie ce entitate puternică, că doar tu poţi salva sau distruge lumea.
- Pe bune?! ţipă Shidori intrigată, nemaiputând să-şi ţină emoţiile în frâu.
- Da...aşa că ai grijă să nu arunci gunoaie pe jos că poate mor zeci de oameni din cauza ta. chicoteşte Tomoko.
- Oh...mersi mult Tomoko-chan, eu v-am întrebat serios. Shidori face o grimasă de supărare.
- Shidori-chan, eu cred că te agiţi degeaba, intervine Hizumi. Este doar un vis oarecare, din cauza anime-urilor, nimic mai mult. Probabil că ai văzut ceva, te-a influenţat şi ai visat.
- Măcar îngerul ăla era frumos? Trebuie să-mi spui neapărat de unde, ca să-l visez şi eu. zice Tomoko rânjind. Da stai!...Nu-mi spune!...E acelaşi ca ăla care îl vedeai tu prin faţa ta, azi dimineaţă când ne-am întâlnit? Dacă e aşa atunci invită-l cu tine la spitalul de nebuni unde vei locui în curând dacă mai spui şi crezi bazaconii. râde fata.
- Tomoko no baka! urlă Shidori. Ştiu că nu e nimic real, am întrebat şi eu doar, şi atunci a fost doar o iluzie optică. minte ea.
- Ahem...mi-ar plăcea şi mie aşa iluzie. chicoteşte Tomoko strident."
Amintindu-şi discuţia se înfurie mai tare. Aşa crezuse şi ea, ca şi cele doua fete, că totul e un joc de imaginaţie, până la vederea acelei fantome sau ce era. Ştia că nu visase, tot ce văzuse era real.
O teamă abruptă îi încolţeşte sufletul. E singură şi întunericul acoperea tot mai mult oraşul. Dacă revenea acea arătare sau ce era, nu ştia cum va reacţiona. Tocmai acest lucru o speria cel mai tare: incertitudinea viitorului, pericolul iminent care putea să aducă probleme tragice.
- Shidori-chaaaan!!!!
Fata se întoarce la auzul vocii cunoscute. Teruo se apropia alergând de ea.
- Teruo-kun ce e cu tine aici? întreabă Shidori nedumerită.
- Am avut antrenament la tenis până târziu şi am vazut că şi tu ai ieşit în acelaşi timp cu mine. Te conduc până acasă! răspunde el gâfâind.
- Pe mine? întreabă ea înroşindu-se. Dar de ce?
- Eram îngrijorat să nu ţi se întâmple ceva, mai ales că am văzut la ştiri că au avut loc atacuri în ultima vreme, în zona aceasta.
-Erai îngri-grijorat pentru mine…arrigatou! spune Shidori bâlbâindu-se şi înroşindu-se şi mai puternic.
Merg tăcuţi câteva clipe.
Shidori îl priveşte pe Teruo cu coada ochiului. Băiatul are părul şaten şi o figură plăcută. Ochii lui blânzi răspândesc reflexii liliachii în lumina lunii. Arată de parcă este un prinţ din poveşti demult întâmplate. Degajă o bunătate şi o pace care învăluie pe oricine se află în preajma lui. Tocmai de aceea era respectat la şcoală şi apreciat de mulţi. Popularitatea lui era cam deranjantă pentru Shidori, mai ales când observa cu câtă dăruire se lansau în discuţii cu el diverse fete care mai de care mai cochete. Dar nu se agita prea mult în privinţa asta, întrucât Teruo nu interacţiona cu nimeni mai mult decât cereau regulile de bună convieţuire. Era respectuos cu toţi şi întotdeauna ştia cum să se descurce într-o dispută.
Fata îşi aminteşte cu nostalgie cum, acum un an, îl văzuse pentru prima oară. Era prima zi de liceu şi era emoţionată. De cum a intrat în clasă, privirea i s-a abătut asupra lui Teruo. S-a pierdut în ochii lui blânzi şi a realizat cu uimire că nu mai văzuse ochi de aşa o frumuseţe până atunci. Cu privirea încă la el, Shidori s-a împiedicat de colţul unei bănci şi a căzut. Colegii cei noi au început să râdă, însă o persoană nu s-a amuzat şi a ajutat-o să se ridice. Acela a fost Teruo. Aşa a făcut cunoştinţă cu prima ei iubire. Din prima clipă a rămas fascinată de el. Îi inspira o blândeţe nespusă. Pentru el, Shidori ar fi făcut orice. Constant se gândea la el şi încerca să fie în preajma lui cât mai mult. A observat fericită că ea este mai apropiată de el decât majoritatea colegilor. Din păcate nu avusese niciodată curajul să-i spună ce simte. Era fericită că-l are aproape, că poate să-i vorbească. Spera ca într-o zi Teruo să o observe cu toate sentimentele ei şi să o acopere cu zâmbetul lui radios. Ea nu era pregătită să-i spună ce are în suflet, nu putea să se descopere în faţa lui şi să rişte să-l piardă. Aşa cum e acum pentru ea, cu ea, e bine. Mereu va tânji către ceva mai mult şi mereu se va ruga să ajungă acolo, însă situaţia, aşa cum se prezintă ea, e satisfăcătoare.
- Shidori-chan? Ţi s-a întâmplat ceva? întreabă Teruo privind-o atent.
- Mie?...Nimic! De ce întrebi?
- Te-am văzut preocupată astăzi şi apoi s-a întâmplat şi incidentul ăla…
- Aaa…nu s-a întâmplat nimic. Nu a fost ceva grav. Oricum îţi mulţumesc că m-ai condus. îi zice Shidori zâmbind.
- Pentru nimic! Ştii că eşti cea mai bună prietenă a mea şi în plus , eşti colega mea favorită şi susţinătoarea mea numărul unu! îi răspunde el candid.
Shidori îl îmbrăţişează brusc. Fusese un impuls care a cuprins-o de îndată ce zâmbetul băiatului s-a revărsat asupra ei ca o ploaie de flori. Să-i simtă căldura corpului o liniştea, îi calma temerile.
Teruo îi răspunde la îmbrăţişare. Era îngrijorat. Când Tomoko şi Hizumi l-au rugat să o conducă până acasă, a acceptat imediat. Shidori a fost mereu de partea lui. Îl susţinea şi-l făcea să zâmbească mereu.
O strange mai tare în braţe şi inima fetei băte mai repede. Un fior de gheaţă parcă îi împunge trupul tot mai agresiv, tot mai hotărât. Timpul parcă ar fi stat în loc şi ea nu percepea decât căldura celui de lângă ea. Se simţea fierbinte şi în acelaşi timp rece şi parcă uitase cine e. Tot ce realizează e propria ei dorinţă de a sta o eternitate aşa. Învăluită în mirosul lui Teruo, în propria lui esenţă, Shidori se întreabă vag dacă raiul poate fi mai dulce de atât. Fiecare celulă a corpului ei dansează în uitare. Sentimentul că se îneacă cu fericire îi blochează orice alt gând.
Lumea toată murise pentru câteva momente. Închizând ochii se lăsă consumată de senzaţie. E un vid divin care o înghite cu o liniştitoare pasiune. Dar în acel univers perfect, un sunet ca un râs diavolesc îi zgârie uitarea. Se smulge cu o uşoară durere din mirifica lume şi deschide ochii încet.
Shidori priveşte peste umărul băiatului şi zăreşte ceva în întuneric care o făce să ţipe.
Teruo se întoarce şi el speriat.
În întuneric, doi ochi mari, luminoşi ce par că scapără flăcări, îi privesc. Un mârâit agresiv se aude şi un câine mare, negru ca străfundurile abisului, slab, părând că are doar piele şi os, ca şi cum s-ar fi hrănit doar din frica victimei, se apropie de ei ameninţător.
- Shidori-chan fugi!!!! ţipă Teruo.
Fata o ia la fugă urmată de Teruo.
Totul devenea din ce în ce mai ciudat. Mai întâi acel băiat, acum câinele diavolesc. Măcar câinele îl vedea şi Teruo.
Se ascund într-un gang.
- Eşti bine? o întreabă el.
- Da! îi şoptieşte Shidori.
- Stai aici! Mă duc să văd dacă ne mai urmăreşte.
- Teruo-kun, ai grijă! îi zice Shidori, o lacrimă căzându-i pe obraz.
- Voi avea! zâmbeşte Teruo, ştergându-i lacrima. Fii liniştită!
Nici nu apucă să facă doi paşi, că fiara, apărută din neant, îl trânteşte la pământ.
- Teruo-kuuun!!!! ţipă Shidori.
- Shidori-chan fugi!!! urlă el în timp ce încearcă să împingă câinele de pe el.
Shidori nu se clinteşte. Frica pusese stăpânire pe ea.
Fiara o priveşte ameninţător şi mârâie la ea, arătându-i colţii ascuţiţi şi gingiile însângerate. Teruo se lupta cu câinele. Acesta îl zgâriase la un braţ
Adunându-se pentru o clipă, Shidori ia un tomberon gol din apropiere şi îl aruncă în capul fiarei. Căinele urlă prelung şi sare spre ea. Shidori închide ochii speriată. Îi e mult prea frică pentru a mai reacţiona. Câinele, dîntr-un salt, e aproape de ea. Îi ajunge până la mijloc. Privirea lui te înspăimânta, ochii lui galbeni-roşiatici te ard. Arată ca şi cum diavolul ar fi stăpânul lui şi iadul cuşca sa.
Teruo se ridică repede şi ia două capace de tomberon, încercând să-i atragă atenţia. Reuşeşte, iar animalul fuge spre el. Dintr-o mişcare îl loveşte pe băiat de un zid şi acesta cade inconştient.
Shidori ţipă.
Câinele se întoarce iar spre ea.
Fata o ia la fugă. Lacrimi mari i se preling pe obraz. Îşi reproşează că l-a lăsat pe Teruo acolo în pericol. Cuprinsă pentru un moment de remuşcări, se opreşte şi dă să se întoarcă, însă audet urletul prelung al unei fiare ce pare chinuită de o imensă durere.
Nişte paşi sună ameninţător pe stradă.
Îşi continuă drumul cu gândul la Teruo. Drumul o duce spre cimitir…


P.S:am spus eu ca urmatoarele capitole vor fi din c in c mai lungi^_6...so wnjoy it...or not!^_^