The life of an Uchiha

[angeliqueVampire]

Cap. 7 – Scrisoarea

„Nu îmi vine să cred...”
Ploaia încă nu se oprise. Micile picaturi curgeau ametitor, iar ceata se aşternu din nou peste liniştea parcului. Linişte. Toate ferestrele şi uşile erau ferecate. Nimeni nu cuteza să umble pe strazile ude. Totuşi, o umbră păşea încet, destul de strîmb, pe cararile ce duceau spre ceea ce numea ea „acasă”. Nu i se mai distingea capul de corp şi membre deoarece era acoperită cu o pelerină neagră.
„Douazeci şi patru de ore ... nimic în plus....”


Tacerea se aşeză ca o patură groasă peste camera cu pereti crem. Înauntru, doi baieti, uzi leoarcă, stateau. Linişte ...
Înauntru păşeşte sfios o fată acoperită de o pelerină neagră, la fel de udă ca şi hainele celor doi. Îşi dadu gluga pe spate, lasîndu-şi liber minunatul ei par brunet. Ochii ei albaştrii de o frumusete nemaivazută nu zîmbeau, din contră, pe fata ei se citea tristete.
-M-ati urmarit, nu? Întrebă ea.
Brunetul dadu uşor din cap. Nu mai era nevoie de cuvinte. Fata cercetă privirile camarazilor ei şi observă seriozitatea cu care baietii tratau această poveste. Mai aveau o şansă ... Încă una singură ...
Vazînd că Yuri şi baiatul cu par argintiu nu erau în stare să pornească o conversatie, brunetul spuse tare şi raspicat:
-Nu există vraji de dragoste realizabile prin intermediul sîngelui! Începu el. Şi chiar dacă ar fi, nu au cum să fie puternice şi eficiente. Gîndeşte-te putin, e doar un inel pe deget. Nu înteleg de ce faci atîta caz! Şi, în plus, sunt sută la sută sigur că nu nunta e punctul cheie al acestui plan, trebuie să accept, foarte bine gîndit! Vor doar ca tu să redevii o Uchiha! Şi cum altcumva decît maritîndu-te pentru binele familiei?! Aici e o logică, dar voi sunteti mult prea batuti în cap să vedeti!
-Ryu! şopti bruneta.
-Nici nu vreau să te aud! Continuă baiatul. Vei face ce ţi-au zis! Mai bine să te vad maritată decît moartă! Judecă, mamă dragă! Aici vorbim de cea mai puternică organizatie criminală de două sute de ani încoace! Vrei să îl omoare pe Shin? Sau pe mine? Sau chiar pe tine? Ati auzi punctul meu de vedere... Faceti ce vreti, pînă la urmă.
Ryu se ridică de pe scaun şi ieşi pe uşă trîntind-o în urma lui. Acum era rîndul lui Shin să-şi expună parerea. El parea mai calm, mai liniştit. Prea liniştit pentru cineva care va fi condamnat pe viaţă, orice decizie ar lua.
-Iubirea mea, oftă el, pentru tine pare o decizie prea grea pentru că tu nu vezi toată ipoteza, doar concluzia. Ryu are dreptate. Dacă ţii la noi şi mai ales la tine, fă-o! Nu am cum să îţi explic de ce, doar fă-o! Şi în plus, eu te iubesc şi ştii că vreau mereu să îţi fie ai bine! Mai în siguranţă la Sasori decît în mormînt! Zîmbi el.
Aşadar, decizia fusese luată...


A doua zi –o frumoasă zi de sîmbată- venise parcă prea repede, iar cei trei tineri au fost treziti de nenumaratele batai în uşa cea mare de lemn. Deja ştiau trucul. În fata uşii de afla o cutie, iar înauntru scrisoarea. Yuri lasă fiola plonă de sînge, apoi îşi întoarse mîna spre soare, pentru a arata taietura. Era sigură că ei erau acolo. Luă apoi plicul încă sigilat şi intră în casă.
Nerabdarea era atît de mare pentru toti încît plicul avuse parte de o mare aventruă pînă să ajungă înapoi în mîinile lui Yuri, care îl desfacuse atent.

„Dragă Yuri,
Banuiesc că sunt doar prea laş să te întîlnesc acum... Am ţinut neaparat să ai scrisoarea asta pentru că sper că aşa mă vei putea întelege. Nu îţi vreau raul! Tot ce vreau e inima ta! Ştiu că probabil încă mă urăşti de moare pentru că te voi desparti de Shinsuke, dar cred că cu timpul mă vei întelege!
Cu respect,
Sasori”