Bubble

[Jasmine]

- Multumesc. Am sa va sun daca am nevoie de ceva. La revedere!
" Tu chiar ai de gand sa comentezi tot ce fac?! "
" Depinde. In procent de 99,9 % pot sa-ti spun ca raspunsul sigur e da! "
" Mda..Si acel 0,1 % e cand atunci cand te fac eu sa taci! Acum mai tine-ti pliscul ala ca deja m-am saturat! Daca nu te pun pe functia hibernare!"
" Bine... tac. Dar daca tac asta nu inseamna ca am disparut! Nu ai scapat de mine, inca! "
" Si nu o sa scapi niciodata. Nu-ti mai face idei pt ca o sa ramai cu mine pt totdeauna... "

Fata se ridica de pe scaunul biroului si se indrepta spre dormitorul apartamentului, un dormitor destul de simplu, dar spatios. In centru camerei trona impunator un pat dublu pe care in acest moment stateau dezordonate mii si mii de cutii, in care erau probabil haine si obiecte personale.
Pasii o purtara spre sifonierul din coltul camerei, care insa nu avea prea multe haine in el. Se privi in oglinda de pe usa sifonierului, si incepu sa se examineze. Ochii negrii ca taciunele ii scoteau in evidenta parul blond. Te pierdeai in lungimea lui..culoarea spicului de grau iti dadea o senzatie de liniste, de confort. Simteai ca poti avea toata increderea in aceasta persoana, ca niciodata nu ar putea face vreun rau cuiva, nici macar unei muste! Cat de inselatoare erau aparentele!
Isi lua o geaca neagra de pe umeras, si se privi din nou in oglinda. Ochii isi schimbau acum nuanta de parca era un razboi al culorilor, intre negrul abisal si albastrul oceanelor...
- Bubble, inceteaza! spuse tanara, de aceasta data cu voce tare.
" Vai, printesa s-a decis sa vorbeasca cu mine! Ce onoare!"
- Mda..hai nu mai incerca sa preiei controlul, ca incerci degeaba.
" Dar nu incercam asta. Vroiam doar sa ai ochii albastrii, sa-i dai gata pe tipi. O blonda cu ochii albastri ii inebuneste pe toti." spuse demonul pe un ton inocent.
- Siigur Bubble! Cum spui tu...spuse Emma dandu-si ochii peste cap. Inchise usa sifonierului si iesi din camera.
Pe strazile orasului nu era nici tipenie de om. Doar pungile de gunoi, aruncate de oamenii nepasatori, patrulau acum printre cladiri. Emma se plimba agale pe strazile pustiite. Mergea incet, acordand o mare atentie picioarelor sale si felului in care se deplasa. Vantul racoros de noapte ii ravasea parul si il ciufulea, dar ei nu-i pasa atata timp cat nu-i intra in ochi. Isi ridica privirea si arunca un ochi imprejur, dar nu vazu nimic interesant, doar magazine inchise, si un non-stop. Se uita dupa aceea la cer, si dinstinse cu greu printre spoturile publicitare agatate de zgarie-norii orasului, astrul ceresc, care se pregatea de retragere. Langa el, putu deosebi cu greu si luceafarul, iubitul lunii. Ii parea rau ca nu iesise sa se plimbe mai devreme, sa vada cerul in toata splendoarea sa...sa vada cum luceafarul apare primul pe scena noptii si invita rand pe rand la vals toate celelalte stele, care incantate ii raspund prin aureole si dansuri de lumini. Dar printul fermecator le lasa pe toate deoparte cand pe cer apare zana noptii, craiasa intunericului...Stelele se indeparteaza toate, iar perechea isi incepe dansul..Prin straluciri pline de gratie si frumusete, cerul amuteste la valsul lor. Numai faraonul zilei indrazneste sa le intrerupa prestatia, iar cei doi astii se supun lui, pana a doua seara, cand vor dansa din nou valsul iubirii lor...
Tanara isi lua ochii de pe bolta cereasca, si incepu sa acorde mai multa atentie lucrurilor din imprejurul ei. La un moment dat auzi un zgomot care se produsese pe o straduta mai laturalnica, si pasii curiozitatii invinsera frica. Pasea cu atentie, cu teama, ca nu cumva sa fi fost vreun betiv si sa i se fi intamplat ceva. Dar era doar o pisicuta hoinara, framanda, care doborase un cos de gunoi.
- Ha, doar o pisica...spuse aceasta rasufland usurata. Hei micuto, tu nu ai casa? E cam tarziu pentru o pisicuta ca tine sa umble singura pe strazi. spuse blondina luand-o in brate si examinand ghemotocul mai bine. In negura noptii ochii ii straluceau ca doua faruri, ceea ce ii dadura fetei cativa fiori. Dar cand inainta spe lumina, animalul era o dulceata. O dulceata cam murdara si care folosise parfumuri direct din fundul cosului de gunoi... Intr-adevar nu era in cea mai stralucita conditie, dar cu putine ingrijiri si multa dragoste, ratusca cea urata, sau mai bine spus, cea murdara, se va transforma intr-o lebada frumoasa.
Emma scarpina pisica intre urechi si se decise sa iasa de pe acea straduta care inca ii dadea fiori. Dar ceva in interiorul ei o indemna sa patrunda mai adanc...Nu era Bubble, caci fata nu ii simtea prezenta. Era altceva.. Si de aceasta data picioarele o luara inaintea ei, si nu dupa multi pasi o oprira in fata unei usi pe care scria "Anticariat". Se uita uimita cum putea inca sa mai existe intr-un asemenea loc, intr-o infundatura!
Chemarea launtrica era din ce in ce mai puternica, o impingea practic sa intre in magazin, dar ceva o impiedica...nu era deschis. Ceasul batea a orele cinci si jumatate, iar ora de deschidere era abia ora opt dimineata. Cu un mers agale, fata se indeparta treptat de acel loc, uitandu-se mereu in spate, intrebandu-se ce avea anticariatul acela atat de special incat pasii o purtasera acolo...

Cand ajunse acasa, pisica ii sari din brate si incepu sa exploreze apartamentul in voie, ca si cum deja ar fi fost stapana.
- Fa-te comoda, de acum incolo o sa stai pe aici! spuse fata zambind. Se duse in baie si dadu drumul la apa calda sa invadeze nestingherita cada. Dupa aceea alerga putin dupa ghemotocul care nu se lasa prin sub nici un chip, din clipa cand auzise cuvintele "La baie cu tine!". Dupa lupte seculare reusi sa-i faca o baie decenta, dar isi primi si ea rasplata cuvenita, cateva zgarieturi destul de urate...
- Hmm, cred ca am sa-ti spun Scar. spuse Emma uitandu-se pe bratele sale. Esti destul de neastamparata!
Pisica mieuna in semn de aprobare si cu un salt iesi din prosopul pufos cu care noua sa stapana o uscase. Era destul de caraghioasa cu blana inca putin uda si cu mersul ei saltaret.
Blonda iesi si ea din baie si se indrepta spre dormitor, cu gandul de a mai despacheta cateva lucruri. Dintre gramada de cutii de pe pat alese una legata cu o panglica albastra, singura care iesea in evidenta... Desfacu panglica si incepu sa scoata rand pe rand toate lucrurile, toate amintirile...Amintirile vietii ei anterioare.
Se uita acum la o poza veche din copilaria sa, o imagine care capturase unul din momentele fericite de pe atunci...Doua copile care se jucau volei intr-o mahala infecta, cu hainele murdare si coatele julite. In ciuda circumstantelor, erau fericite...Chipurile lor radiau iar zambetele le aveau pana la urechi. Se distrau. Erau amandoua si se distrau. Restul, nu mai conta...