05-05-2009, 03:29 PM
Lexy, ms mult pentru aprecieri. Descrierea e punctul meu forte, deci ....
blue.dream , pot sa te anunt ac nu are nimic de-aface cu o telenovela si nu e deloc emo . Sa fim sinceri, tie nu ti s-a intamplat niciodata sa te doara ? Totusi, o despartire e un nou drum, fara cel pe care-l iubesti . Si chiar daca nu iubesti , exista si rutina... Inteleg care e sfatul tau, dar nu are nici cel mai mic sens ceea ce mi-ai zis pt k nu ai de unde sa stii tu ce mi se potriveste mie . Eu ma cunosc mult mai bine, iar traumele interioare mi se potrivesc... de asta pot sa te asigur
3. Alb
Tavanul de un alb imaculat al camerei mele n-a parut niciodata atat de lipsit de viata. Nici nu stiu cand am ajuns acasa. Oricat as incerca sa-mi rascolesc prin amintiri nu vad decat alb..., un alb ce-mi oboseste ochii, imi face toate gandurile sa se piarda in puritatea lui.
Puritate... Totul e pur acum, dupa ce ploaia m-a curatat. Doar apa lina si cristalina a reusit sa ma spele de toata minciuna, care ma pangarea trup si suflet... dar pentru cand?
Cat de pura as putea sa fiu eu, cand am distrus doua inimi, m-am jucat cu un suflet plin de iubire si mi-am sacrificat singurele sentimente frumoase pe care le-am sadit vreodata , care mi-au fost sadite in mod involutar. M-am sacrificat... M-am sacrificat pe mine si l-am sacrificat si pe el, l-am ranit pana ce a renuntat la mine, pana ce n-a mai putut sa lupte si a predat stafeta.
Asta a fost greseala lui... A renuntat chiar inainte de a-si desavarsi opera, a renuntat chiar inainte de a ma vedea fericita in bratele sale pline de cadura. Greseala mea a fost ca n-am realizat cat il iubesc la timp, ca n-am avut curajul sa-i spun cat de mult inseamna pentru mine. Am ales sa-l las sa plece cu durerea-n suflet si lacrimile inauntrul ochilor. As fi putut sa-l strang in brate, sa-l sarut, sa-i soptesc, sa-i strig cuvintele magice, pe care le-a asteptat atata timp.
"Iubitul meu, iarta-ma! "
- Lucy ! Lucy , trezeste-te! Ce ai patit ?
Vocea mamei mele, mai enervanta ca niciodata, ma trezeste din visare. Am fost atat de absorbita de toata drama mea, incat nici nu am auzit usa camerei deschizandu-se si nici ochii mamei ce ma priveau ingrijorati. Uitasem sa-mi mai sterg lacrimile ce lunecau pe obrajii mei imbujorati, uitasem chiar sa imi streg durerea de pe chip.
-Mama, nu am nimic, vreau sa fiu singura.
I-am raspuns aparent calm, incercand sa stopez tremurul din voce provocat de la prea multe picaturi sarate.
M-a privit cu mila, dar n-a ripostat. Stia ca aveam nevoie de singuratate pentru a-mi pune gandurile in ordine . Stia ca numai eu ma puteam determina sa zambesc din nou, dar nu mai era asa. Acum aveam nevoie de un suras cald, de la care sa ma molipsesc, de doi ochi caprui, calzi, care sa imi arate bunatatea unei lumi, de vocea-i suptire, de copil, care sa imi spuna ca totul este doar un cosmar, din care ma voi trezi in curand . Sa cred ca viata e roz si roz e lumea toata. "Dragostea mea, vino sa ma ridici ! "
Cat de egoista sunt... Numai durerea mea conteaza, numai nevoia mea disperata de a-l simti mai exista. La el nu m-am gandit niciodata. Nici la el, nici la ceea ce simtea. Abia acum realizez cat am gresit cand am crezut ca dragostea lui va ramane mereu oarba, ca nu ma va parasi niciodata. Dar m-a parasit, si ma bucur pentru el. Sunt sigura ca fara mine va fi fericit, ca va reusi sa stearga toate acele amintiri dureroase, pline de sentimente. Ma va uita curand, daca nu a facut-o deja, va uita bataile accentuate ale inimii si imbratisarile pline de caldura. Se va separa de mine si nu va afla niciodata cat de tare il iubesc.
Soneria stridenta a telefonului sparge intr-un mod violent linistea de mormant din camera mea. Il ridic cu inima cat un purice, sperand ca el e cel care ma suna. Poate ca s-a razgandit si mi-a dat o sansa noua... inca una, de care chiar vreau sa profit.
Numele ce stalucea pe ecranul telefonului m-a umplut de deznadeste. Candva telefoanele lui ma bucurau, dar acum aveam nevoie ca cel care suna sa nu fie el, sa fie iubitul meu.
- Da , Mihai ! Spune-mi, de ce m-ai sunat?
Vocea mea rece indurerata, atat de necaracteristica l-a uimit pe baiat. Mereu il luam altfel cand ma suna, deoarece ma bucurau ocaziile atat de rare petrecute in compania lui. Acum nu ma interesa nimic, doream doar sa plang, sa plang pana ce lacrimile-mi secau.
- Lucy, ce s-a intamplat? Te-ai trezit din nou cu fata la cearsaf ?
Uneori atat de amuzant ... acum cuvintele lui treceau pe langa mine, fara sa ma atinga.
-N-am chef de glume... Spune repede, ca nu vreau sa-mi pierd timpul.
-Lucy, Lucy ... Ce-ai patit ? De ce esti trista?
- Nu sunt trista, sunt doar obosita. incerc eu sa-l mint, fara folos, insa, caci Mihai ma cunostea ca o manusa. Cum se zice , ce se aseamana se aduna.
- Nu te cred. Spune-mi ce ai !
- M-am despartit de Alex.
I-am raspuns intr-un sfarsit, incercand sa par rece, dar n-am reusit. Lacrimile au inceput din nou sa izvorasca din ochii-mi caprui, prelingandu-se pe pielea alba ca ceara, spre buzele rosii.
- Asta e tot? Pentru a cata oara in ultima luna ?
-Acum nu mai e la fel. Mi-a zis ca nu va mai crede niciodata in mine, mi-a promis ca nu ma va mai lasa sa-l ranesc.
Lacrimile imi captiveaza fata, lasandu-ma ,pentru o clipa, fara aer.
Flashback
- Lucy, niciodata nu m-ai iubit, niciodata nu ti-a pasat de cat de mult te-am iubit. Eu nu am insemnat nimic pentru tine, am fost doar prostul cu care-ti omorai timpul. Ma doare prea tare, nu mai putem continua asa. Ne certam din ce in ce mai des, ai ramas la fel de nepasatoare , de rece. Am vrut doar sa te fac sa ma iubesti. Am cerut prea mult ? Am vrut doar ca si tu sa simti cu aceiasi intensitate ca si mine. Te-am iubit, Lucy, te-am iubit si te voi iubi mereu, dar nu mai putem continua asa. Vreau sa fiu si eu iubit, sa simt cum este cand esti fericit.
- Daca tu asta crezi, atunci n-ai decat sa pleci. i-am raspuns rece, desi inima imi plangea de durere.
- Adio, iubirea mea ! Sper sa fi fericita, sa iubesti si tu pe cineva , chiar daca nu voi fi eu acela...
End of flashback
-Inteleg... Si , de ce esti trista ? Niciodata nu ti-a pasat de cineva, cu atat mai putin de el, pe care l-ai facut sa sufere cel mai mult.
Da, era adevarat... si ma durea mai mult ca orice pe lumea asta. Singura persoana pe care am iubit-o vreodata suferea din cauza mea, a suferit mereu, fara sa gaseasca alinarea meritata in mine.
-Nu mai conteaza nimic, Mihai.
-Vrei sa vorbim ?
Vocea serioasa oare chiar ii apartinea lui ? Vroia sa vorbim, sa ma consoleze el pe mine? Oare tipul acela matur chiar era Mihai, circarul care ma facea mereu sa rad?
-Da, te rog ! Ne intalnim in parcul cental, in 20 de minute.
-Ok.
-Si, Mihai, multumesc !
L-am simtit tresarind la celalalt capat al firului, uimit pentru a doua oara. Stia si el , mai bine ca oricine, ca eu nu aveam obiceiul de a multumi cuiva, iar cand o faceam, vocea mea era acompaniata de un sarcasm iesit din comun. Acum vocea mean era calda, indurerata .
blue.dream , pot sa te anunt ac nu are nimic de-aface cu o telenovela si nu e deloc emo . Sa fim sinceri, tie nu ti s-a intamplat niciodata sa te doara ? Totusi, o despartire e un nou drum, fara cel pe care-l iubesti . Si chiar daca nu iubesti , exista si rutina... Inteleg care e sfatul tau, dar nu are nici cel mai mic sens ceea ce mi-ai zis pt k nu ai de unde sa stii tu ce mi se potriveste mie . Eu ma cunosc mult mai bine, iar traumele interioare mi se potrivesc... de asta pot sa te asigur
3. Alb
Tavanul de un alb imaculat al camerei mele n-a parut niciodata atat de lipsit de viata. Nici nu stiu cand am ajuns acasa. Oricat as incerca sa-mi rascolesc prin amintiri nu vad decat alb..., un alb ce-mi oboseste ochii, imi face toate gandurile sa se piarda in puritatea lui.
Puritate... Totul e pur acum, dupa ce ploaia m-a curatat. Doar apa lina si cristalina a reusit sa ma spele de toata minciuna, care ma pangarea trup si suflet... dar pentru cand?
Cat de pura as putea sa fiu eu, cand am distrus doua inimi, m-am jucat cu un suflet plin de iubire si mi-am sacrificat singurele sentimente frumoase pe care le-am sadit vreodata , care mi-au fost sadite in mod involutar. M-am sacrificat... M-am sacrificat pe mine si l-am sacrificat si pe el, l-am ranit pana ce a renuntat la mine, pana ce n-a mai putut sa lupte si a predat stafeta.
Asta a fost greseala lui... A renuntat chiar inainte de a-si desavarsi opera, a renuntat chiar inainte de a ma vedea fericita in bratele sale pline de cadura. Greseala mea a fost ca n-am realizat cat il iubesc la timp, ca n-am avut curajul sa-i spun cat de mult inseamna pentru mine. Am ales sa-l las sa plece cu durerea-n suflet si lacrimile inauntrul ochilor. As fi putut sa-l strang in brate, sa-l sarut, sa-i soptesc, sa-i strig cuvintele magice, pe care le-a asteptat atata timp.
"Iubitul meu, iarta-ma! "
- Lucy ! Lucy , trezeste-te! Ce ai patit ?
Vocea mamei mele, mai enervanta ca niciodata, ma trezeste din visare. Am fost atat de absorbita de toata drama mea, incat nici nu am auzit usa camerei deschizandu-se si nici ochii mamei ce ma priveau ingrijorati. Uitasem sa-mi mai sterg lacrimile ce lunecau pe obrajii mei imbujorati, uitasem chiar sa imi streg durerea de pe chip.
-Mama, nu am nimic, vreau sa fiu singura.
I-am raspuns aparent calm, incercand sa stopez tremurul din voce provocat de la prea multe picaturi sarate.
M-a privit cu mila, dar n-a ripostat. Stia ca aveam nevoie de singuratate pentru a-mi pune gandurile in ordine . Stia ca numai eu ma puteam determina sa zambesc din nou, dar nu mai era asa. Acum aveam nevoie de un suras cald, de la care sa ma molipsesc, de doi ochi caprui, calzi, care sa imi arate bunatatea unei lumi, de vocea-i suptire, de copil, care sa imi spuna ca totul este doar un cosmar, din care ma voi trezi in curand . Sa cred ca viata e roz si roz e lumea toata. "Dragostea mea, vino sa ma ridici ! "
Cat de egoista sunt... Numai durerea mea conteaza, numai nevoia mea disperata de a-l simti mai exista. La el nu m-am gandit niciodata. Nici la el, nici la ceea ce simtea. Abia acum realizez cat am gresit cand am crezut ca dragostea lui va ramane mereu oarba, ca nu ma va parasi niciodata. Dar m-a parasit, si ma bucur pentru el. Sunt sigura ca fara mine va fi fericit, ca va reusi sa stearga toate acele amintiri dureroase, pline de sentimente. Ma va uita curand, daca nu a facut-o deja, va uita bataile accentuate ale inimii si imbratisarile pline de caldura. Se va separa de mine si nu va afla niciodata cat de tare il iubesc.
Soneria stridenta a telefonului sparge intr-un mod violent linistea de mormant din camera mea. Il ridic cu inima cat un purice, sperand ca el e cel care ma suna. Poate ca s-a razgandit si mi-a dat o sansa noua... inca una, de care chiar vreau sa profit.
Numele ce stalucea pe ecranul telefonului m-a umplut de deznadeste. Candva telefoanele lui ma bucurau, dar acum aveam nevoie ca cel care suna sa nu fie el, sa fie iubitul meu.
- Da , Mihai ! Spune-mi, de ce m-ai sunat?
Vocea mea rece indurerata, atat de necaracteristica l-a uimit pe baiat. Mereu il luam altfel cand ma suna, deoarece ma bucurau ocaziile atat de rare petrecute in compania lui. Acum nu ma interesa nimic, doream doar sa plang, sa plang pana ce lacrimile-mi secau.
- Lucy, ce s-a intamplat? Te-ai trezit din nou cu fata la cearsaf ?
Uneori atat de amuzant ... acum cuvintele lui treceau pe langa mine, fara sa ma atinga.
-N-am chef de glume... Spune repede, ca nu vreau sa-mi pierd timpul.
-Lucy, Lucy ... Ce-ai patit ? De ce esti trista?
- Nu sunt trista, sunt doar obosita. incerc eu sa-l mint, fara folos, insa, caci Mihai ma cunostea ca o manusa. Cum se zice , ce se aseamana se aduna.
- Nu te cred. Spune-mi ce ai !
- M-am despartit de Alex.
I-am raspuns intr-un sfarsit, incercand sa par rece, dar n-am reusit. Lacrimile au inceput din nou sa izvorasca din ochii-mi caprui, prelingandu-se pe pielea alba ca ceara, spre buzele rosii.
- Asta e tot? Pentru a cata oara in ultima luna ?
-Acum nu mai e la fel. Mi-a zis ca nu va mai crede niciodata in mine, mi-a promis ca nu ma va mai lasa sa-l ranesc.
Lacrimile imi captiveaza fata, lasandu-ma ,pentru o clipa, fara aer.
Flashback
- Lucy, niciodata nu m-ai iubit, niciodata nu ti-a pasat de cat de mult te-am iubit. Eu nu am insemnat nimic pentru tine, am fost doar prostul cu care-ti omorai timpul. Ma doare prea tare, nu mai putem continua asa. Ne certam din ce in ce mai des, ai ramas la fel de nepasatoare , de rece. Am vrut doar sa te fac sa ma iubesti. Am cerut prea mult ? Am vrut doar ca si tu sa simti cu aceiasi intensitate ca si mine. Te-am iubit, Lucy, te-am iubit si te voi iubi mereu, dar nu mai putem continua asa. Vreau sa fiu si eu iubit, sa simt cum este cand esti fericit.
- Daca tu asta crezi, atunci n-ai decat sa pleci. i-am raspuns rece, desi inima imi plangea de durere.
- Adio, iubirea mea ! Sper sa fi fericita, sa iubesti si tu pe cineva , chiar daca nu voi fi eu acela...
End of flashback
-Inteleg... Si , de ce esti trista ? Niciodata nu ti-a pasat de cineva, cu atat mai putin de el, pe care l-ai facut sa sufere cel mai mult.
Da, era adevarat... si ma durea mai mult ca orice pe lumea asta. Singura persoana pe care am iubit-o vreodata suferea din cauza mea, a suferit mereu, fara sa gaseasca alinarea meritata in mine.
-Nu mai conteaza nimic, Mihai.
-Vrei sa vorbim ?
Vocea serioasa oare chiar ii apartinea lui ? Vroia sa vorbim, sa ma consoleze el pe mine? Oare tipul acela matur chiar era Mihai, circarul care ma facea mereu sa rad?
-Da, te rog ! Ne intalnim in parcul cental, in 20 de minute.
-Ok.
-Si, Mihai, multumesc !
L-am simtit tresarind la celalalt capat al firului, uimit pentru a doua oara. Stia si el , mai bine ca oricine, ca eu nu aveam obiceiul de a multumi cuiva, iar cand o faceam, vocea mea era acompaniata de un sarcasm iesit din comun. Acum vocea mean era calda, indurerata .