04-05-2009, 07:41 PM
Am zis la inceput parca(,) ca nu e un capitol..e hmm..un fel de rezumat ca sa-i spun asa...
Capitolul I – Preselectia
Mereu aceeasi poveste, ma trezesc atunci cand aud zgomotul infernal al telefonului care ma anunta ca trebuie sa ma scol si sa merg la scoala. Ca in fiecare dimineata, ma trezesc, imi fac siesta si pornesc spre scoala ; doar ca nu era o zi banala ca toate celelalte urma sa sa intample ceva special.
Usa clasei a noua A era deschisa larg, ceva absolut obisnui in scoala. Clasa noastra era considerat cea mai nebuna clasa, in ceea ce priveste disciplina, dar daca ne referim la note ei bine se schimba treaba, clasa noastra era prima clasa de-a noua din intreaga scoala, daca stau bine sa ma gandesc era cea mai buna clasa la invatatura din toata scoala, problema noastra era indisciplina.In fiecare pauza colegii mei fi se fugaresc prin scoala, fi ii gasesti tipand si fugind pe teren.
Am uitat sa precizez ca invatam la una din cele mai renumite scoli din Iasi, Liceul Emil Racovita.
Azi era ceva mai multa agitatie in clasa, toti vorbeau intre ei si sareau in sus de fericire, m-am asezat in banca mea,ultima de langa geam. Stateam in banca si priveam pe geam, afara era frumos si cald, doar eram in aprilie.
-Any, hei ai auzit noile vesti?
Mara, una din cele mai bune prietene ale mele, avea parul brunet lung pana la umeri, ochii albastrii si mereu avea zambetul pe buze si stia cum sa-i bine dispuna si pe ceilalti, m-a trezit din visarea mea si m-a facut sa-mi indrept atentia catre ea.
-Ce vesti, sati nu-mi spune, insfarsit am scapat de profu ala de sport enervant?
Profesorul de sport, un cosmar pentru orice elev, eu ma intelegeam destul de bine cu el, dar restul elevilor din scoala nu prea il suporau, si ii intelegeam perfect si cu mine se comporta la fel innainte.
-Nu, desi nu aer fi o veste deloc rea, chiar m-as bucura sa stiu ca pleaca. Altceva vroiam sa-ti spun. Astazi la ora de dirigintie se va face o preselectie pentru concursul Voce de vedeta, si va fi ales un singur copil din toata scoala, care va trebui sa scrie un canmtec cu care va participa mai departe la faza internationala, iar daca castiga va deveni un cataret sau o cantareata de succes. Nu e super?
-Da, dar nu cred ca avem noi vreo sansa.
-Glumesti? Tu chiar ai asurzit de tot? Te-ai auzit vreodata cantand? Noi ne punem toate sperantele in tine si in plus melodiile compuse de tine sunt absolut superbe.
-Nu voi putea concura niciodata cu atatia copii talentati din scoala asta, nu am nici o sansa.
-Any, trezeste-te e visul tau de o viata, asta ti-ai dorit mereu, haide stiu ca poti, nu uita ce ne suneai noua odata.
Da stiam ce le spuneam mereu, inca de cand eram mica am repetat mereu aceleasi cuvinte iar si iar.
„-Exista sanse de unu la o mie ca tu sa devii o cantareata de succes Any, imi spuneau mereu parintii mei.
-Ei bine, atunci eu voi fi acea sansa de unu la o mie, imi voi indeplini visul si voi deveni o cantareata de succes si atunci ve-ti vedea voi de ce sunt in stare eu, caci nu ma numesc degeaba Anamaria Fernandez. Nu ma voi lasa pana cand nu voi pasi in lumina reflectaorelor.”
Pe atunci aveam doar cinci ani. Visul meu, niciodata nu mi-am dorit nimic mai mult decat asta.
Clopotelul suna anuntandu-i pe toti sa intre in clase caci vor incepe orele, si pe mine trezindu-ma la realitate.
Orele s-au scurs usor si acum urma ora de dirigintie. Dirigintele nostru era un barbat tanar, in varsta de treizeci de ani. Mereu ne ducea in diferite excursii, mereu ne distram de minune in excursiile organizate de el, caci era profesor de geografie si stia multe.
In clasa intra dirigintele urmat de doua persoane. Prima era o doamna tanara, daca nu ma insel nu avea mai mult decat dirigintele nostru, iar a doua persoana era un barbat mai invarsta, de vreo patru zeci de ani. Stiam petru ce venisera, concursul Voce de vedeta.
-Copii deci cred ca stiti cu toti de ce sunt domnii aici, asa ca sa nu mai pierdem timpul cu asta. Domnisoara Smith aveti cuvantul.
-Multumesc. Deci ce trebuie sa faceti e simplu, eu va voi inmana fiecaruia cate o foaie cu nicte versuri, pe cre atunci cand ve-ti fi chemati in fata va trebui sa le cantati.
Am cantat si eu, desi atunci cand cantam in fata lor, chiar daca mai cantasem de atatea ori in fata colegilor in fata celor doi nu mai cantasem pana acum, imi tremurau picioarele.
-Deci cand vom primi rezultatele? se auzi vocea Isabellei.
-Pai castigatorul sau castigatoarea va fi anuntata tot astazi la radioul scolii, chiar acum ma voi duce si-i voi da fetei de la radio numele elevului sau elevei castigatoare, caci voi ati fost ultima clasa.
Apoi cu toti am ramas in liniste, ca niciodata, si asteptam cu sufletul la gura numele castigatorului sau castigatoarei.
Inima imi batea cu putere, parca vroia sa-mi iasa din piept, chiar daca le repetam tuturor ca nu am nici o sansa, in adancul sufletului speram sa castig.
-Unu, doi, unu, doi, se auzi vocea Clarei in microfonul radioului.
Clara era o fata cu parul negru si suvite roz, iar ochii sa-i erau albastrii.
-Hei toata lumea! Stiu ca asteptati cu totii rezultatele concursului, ce-ar fi sa va mai tin in suspans…uuuu! Sincer v-as mai face sa mai asteptati, daca nu as fi sigura ca, daca nu va zic acum rezultatele veniti si imi da-ti cu ceva in cap. Si acum ce ati asteptat cu totii…,oare cine o fi? Ha ha stiam eu, nu ma asteptam la alta persoana, vocea de aur a scolii este Any! O da probabil ca nu stiti care Any, ei bine va lamuresc este vorba de Anamaria Fernandez din clasa a noua A, cea mai zapacita clasa de a noua din intreaga scoala. Felicitari Any, sper ca dai o petrecere si ma inviti si pe mine!
Cand mi-am auzit numele, am ramas socata, nu-mi venea sa cred, castigasem, urma sa trec la urmatoarea etapa.
In jurul meu se facu o zarva de neimaginat toti tipau si urlau in jurul meu. Eram ata de fericita incat nimic nu ma putea intrista.
Dupa ore am plecat acasa, inca foarte fericita si cu zambetul pe buze.
Cand au auzit parintii mei m-au felicitat apoi m-au lasat sa merg in camera mea.
M-am trantit pe pat si mi-am pus Mp4-ul si am inceput sa ma gandesc ce melodie as putea canta pentru concurs, cand a sunat telefonul. M-am ridicat cu greu din pat si am raspuns.
L-a celalat fir era domana Smith care a sunat sa ma felicite si sa-mi spuna ca pana vineri trebuia sa inregistrez un demo pentru concurs. Pentru inregistrarea demo-ului mi-a dat o adresa unde sa ma duc sa il inregitrez.
Stateam si cu notitele mele in mana si incercam sa compun un cantec. Am terminat repede se pare ca aveam inspiratie.
To be continued...
Capitolul I – Preselectia
Mereu aceeasi poveste, ma trezesc atunci cand aud zgomotul infernal al telefonului care ma anunta ca trebuie sa ma scol si sa merg la scoala. Ca in fiecare dimineata, ma trezesc, imi fac siesta si pornesc spre scoala ; doar ca nu era o zi banala ca toate celelalte urma sa sa intample ceva special.
Usa clasei a noua A era deschisa larg, ceva absolut obisnui in scoala. Clasa noastra era considerat cea mai nebuna clasa, in ceea ce priveste disciplina, dar daca ne referim la note ei bine se schimba treaba, clasa noastra era prima clasa de-a noua din intreaga scoala, daca stau bine sa ma gandesc era cea mai buna clasa la invatatura din toata scoala, problema noastra era indisciplina.In fiecare pauza colegii mei fi se fugaresc prin scoala, fi ii gasesti tipand si fugind pe teren.
Am uitat sa precizez ca invatam la una din cele mai renumite scoli din Iasi, Liceul Emil Racovita.
Azi era ceva mai multa agitatie in clasa, toti vorbeau intre ei si sareau in sus de fericire, m-am asezat in banca mea,ultima de langa geam. Stateam in banca si priveam pe geam, afara era frumos si cald, doar eram in aprilie.
-Any, hei ai auzit noile vesti?
Mara, una din cele mai bune prietene ale mele, avea parul brunet lung pana la umeri, ochii albastrii si mereu avea zambetul pe buze si stia cum sa-i bine dispuna si pe ceilalti, m-a trezit din visarea mea si m-a facut sa-mi indrept atentia catre ea.
-Ce vesti, sati nu-mi spune, insfarsit am scapat de profu ala de sport enervant?
Profesorul de sport, un cosmar pentru orice elev, eu ma intelegeam destul de bine cu el, dar restul elevilor din scoala nu prea il suporau, si ii intelegeam perfect si cu mine se comporta la fel innainte.
-Nu, desi nu aer fi o veste deloc rea, chiar m-as bucura sa stiu ca pleaca. Altceva vroiam sa-ti spun. Astazi la ora de dirigintie se va face o preselectie pentru concursul Voce de vedeta, si va fi ales un singur copil din toata scoala, care va trebui sa scrie un canmtec cu care va participa mai departe la faza internationala, iar daca castiga va deveni un cataret sau o cantareata de succes. Nu e super?
-Da, dar nu cred ca avem noi vreo sansa.
-Glumesti? Tu chiar ai asurzit de tot? Te-ai auzit vreodata cantand? Noi ne punem toate sperantele in tine si in plus melodiile compuse de tine sunt absolut superbe.
-Nu voi putea concura niciodata cu atatia copii talentati din scoala asta, nu am nici o sansa.
-Any, trezeste-te e visul tau de o viata, asta ti-ai dorit mereu, haide stiu ca poti, nu uita ce ne suneai noua odata.
Da stiam ce le spuneam mereu, inca de cand eram mica am repetat mereu aceleasi cuvinte iar si iar.
„-Exista sanse de unu la o mie ca tu sa devii o cantareata de succes Any, imi spuneau mereu parintii mei.
-Ei bine, atunci eu voi fi acea sansa de unu la o mie, imi voi indeplini visul si voi deveni o cantareata de succes si atunci ve-ti vedea voi de ce sunt in stare eu, caci nu ma numesc degeaba Anamaria Fernandez. Nu ma voi lasa pana cand nu voi pasi in lumina reflectaorelor.”
Pe atunci aveam doar cinci ani. Visul meu, niciodata nu mi-am dorit nimic mai mult decat asta.
Clopotelul suna anuntandu-i pe toti sa intre in clase caci vor incepe orele, si pe mine trezindu-ma la realitate.
Orele s-au scurs usor si acum urma ora de dirigintie. Dirigintele nostru era un barbat tanar, in varsta de treizeci de ani. Mereu ne ducea in diferite excursii, mereu ne distram de minune in excursiile organizate de el, caci era profesor de geografie si stia multe.
In clasa intra dirigintele urmat de doua persoane. Prima era o doamna tanara, daca nu ma insel nu avea mai mult decat dirigintele nostru, iar a doua persoana era un barbat mai invarsta, de vreo patru zeci de ani. Stiam petru ce venisera, concursul Voce de vedeta.
-Copii deci cred ca stiti cu toti de ce sunt domnii aici, asa ca sa nu mai pierdem timpul cu asta. Domnisoara Smith aveti cuvantul.
-Multumesc. Deci ce trebuie sa faceti e simplu, eu va voi inmana fiecaruia cate o foaie cu nicte versuri, pe cre atunci cand ve-ti fi chemati in fata va trebui sa le cantati.
Am cantat si eu, desi atunci cand cantam in fata lor, chiar daca mai cantasem de atatea ori in fata colegilor in fata celor doi nu mai cantasem pana acum, imi tremurau picioarele.
-Deci cand vom primi rezultatele? se auzi vocea Isabellei.
-Pai castigatorul sau castigatoarea va fi anuntata tot astazi la radioul scolii, chiar acum ma voi duce si-i voi da fetei de la radio numele elevului sau elevei castigatoare, caci voi ati fost ultima clasa.
Apoi cu toti am ramas in liniste, ca niciodata, si asteptam cu sufletul la gura numele castigatorului sau castigatoarei.
Inima imi batea cu putere, parca vroia sa-mi iasa din piept, chiar daca le repetam tuturor ca nu am nici o sansa, in adancul sufletului speram sa castig.
-Unu, doi, unu, doi, se auzi vocea Clarei in microfonul radioului.
Clara era o fata cu parul negru si suvite roz, iar ochii sa-i erau albastrii.
-Hei toata lumea! Stiu ca asteptati cu totii rezultatele concursului, ce-ar fi sa va mai tin in suspans…uuuu! Sincer v-as mai face sa mai asteptati, daca nu as fi sigura ca, daca nu va zic acum rezultatele veniti si imi da-ti cu ceva in cap. Si acum ce ati asteptat cu totii…,oare cine o fi? Ha ha stiam eu, nu ma asteptam la alta persoana, vocea de aur a scolii este Any! O da probabil ca nu stiti care Any, ei bine va lamuresc este vorba de Anamaria Fernandez din clasa a noua A, cea mai zapacita clasa de a noua din intreaga scoala. Felicitari Any, sper ca dai o petrecere si ma inviti si pe mine!
Cand mi-am auzit numele, am ramas socata, nu-mi venea sa cred, castigasem, urma sa trec la urmatoarea etapa.
In jurul meu se facu o zarva de neimaginat toti tipau si urlau in jurul meu. Eram ata de fericita incat nimic nu ma putea intrista.
Dupa ore am plecat acasa, inca foarte fericita si cu zambetul pe buze.
Cand au auzit parintii mei m-au felicitat apoi m-au lasat sa merg in camera mea.
M-am trantit pe pat si mi-am pus Mp4-ul si am inceput sa ma gandesc ce melodie as putea canta pentru concurs, cand a sunat telefonul. M-am ridicat cu greu din pat si am raspuns.
L-a celalat fir era domana Smith care a sunat sa ma felicite si sa-mi spuna ca pana vineri trebuia sa inregistrez un demo pentru concurs. Pentru inregistrarea demo-ului mi-a dat o adresa unde sa ma duc sa il inregitrez.
Stateam si cu notitele mele in mana si incercam sa compun un cantec. Am terminat repede se pare ca aveam inspiratie.
To be continued...
Daca nu ai sa-mi spui ceva important mai bine taci!