Umbrele amintirilor [Yaoi]

[Yaku-chin]

Multumesc tuturor de comenturi si ms k ati trecut pe aici....so..va era dor de Andrei?Ehh si mie imi e:((( dar il vad deabia luni daca da Domnu:)))=)))) asa in fine revenind la fic...app Xen va saluta si va promite ceva yaoi in urmatoru capitol...intre mai multe persoane parca nu imi amintesc exact ce zicea...ma gandeam la....la Andrei...da la cel din fic:))normal...doar ce Dumnezeu....asa sa vedem ce iese...

Capitolul 5: Portrete noi

Intotdeauna primele au fost cuvintele, atacul lor precum cutitele te sfasie. Uneori sunt lovituri mortale, alteori mai putin mortale si totusi sunt magnifice. Poate ca uneori cuvintele intrec faptele, poate ca explicatiile inving actiuniile, poate ca...cuvintele sunt arma cea mai puternica si mortala. Care inving orice...sau poate nu.
In clipa aceea, cand il vazu-se nu stia cum sa actioneze. Ce putea sa ii zica? Avea oare vreun drept sa ii reproseze? Sa ii ceara explicatii pentru disparitia sa? Voia totusi sa nu sufere asa mult, era totusi ruda cu el, nu? Nu putea fi indiferent oricat ar incerca, oricat ar vrea sa il scuze, oricat ar vrea sa nu il faca vinovat pentru suferinta sa, oare putea? Era instare de a nu baga in seama ceea ce vazuse, ura sa pentru faptele sale o putea invinge dragostea ce io purtase? Sau nu voia sa se uite din nou in trecut si sa mearga mai dreptate? Suferise....adevarat, insa uitase. Chiar daca il vazuse, oare nu putea sa se prefaca ca nu se intamplase nimic? Nu....nu putea. Sangele ii clocotea de furie, oricat ar fi incercat sa gaseasca motive care sa ii acopere fapta nu reusea, singura intrebare ce ii venea in gand era" De ce?". Nu gasea un raspuns, si chiar daca l-ar fi gasit era sigur ca nu voia sa il afle. Daca el sa ascuns, ca Xen sa nu il gaseasca insemna ca nu il iubise niciodata. Poate ca legatura de sange dintre ei a fost mai puternica si el nu voia sa o incalce. Era stupid. Cate ii spusese, cate ii promise, cate sperante, visuri degeaba rostite. Acum nu mai aveau valoare, desi nu mai simtea poate acea dragoste pentru fratele sau, defapt pentru fratele sau vitreg simtea ca pierduse un timp valoros suferind dupa un prost. Era furios! Se intoare din nou spre apartamentul sau, nevrand sa discute cu acea persona moarta si ingropata pentru el. Il durea...dar nu recunostea. Acum intelesese cu ce cunostinta urma sa se intanleasca Kaoru, desi pe momentu nu banuise ca ar fi ceva in neregula placarea sa. Dar daca Kaoru stiia, de ce nu ii spusese si lui? Prea multe intrebari si ganduri ii invadau mintea. Strada ce ducea spre casa ii se paru asa lunga si intunecoasa. Nu voia sa isi planga de mila, sa se vaite sau sa dea frau liber sentimentelor. Trebuia sa fie din nou Xen, vechiul Xen care nu il interesa nimic, insa oare putea? Telefonul ii vibra in pantaloni. Nu voia sa raspunda, insa nici persoana ce apela nu avea de gand sa o faca. Intr-un final raspunse:
-Da! Zise cu unn glas ragusit, gros si taios. Nu avea chef sa discute cu cineva intr-o astfel de stare. Stia ca ar putea zice lucruri de care mai tarziu ar regreta.
De partea cealalta a telefonului o voce mai invarsta cu o voiesie in glas raspunse:
-Ce raspunzi asa greu copile? Ori imbatranesti la varsta asta?
-Ce amuzant, zii ce vrei, nu am chef de tine.
-Ce pacat eu da.
-Cautati pe alticineva, nu am cum acum.
Poate ca ar fi avut cum, insa nu voia, nu putea, imaginea lui inca il urmarea.
-Dar ce s-a intamplat?
Ii se parea atat de ciudat, de ce l-ar interesa pe Shun ce se intampla cu el, cand singurul lucru pe care il voia era sa se culce cu el, nu?
-Xen,tu chiar crezi ca eu nu am sentimente?Vocea barbatului era calma insa se simtea tristetea vorbelor sale.
-Da! Un raspuns rapid si serios.
-Off pustiule, ce zici ne intanlim?
-Unde?
-Pai vino la apartamentul meu , iti dau adresa.
-Ok.
Ce putea face altceva? O mica distractie nu i-ar fi strica.Poate ca nu avea sa se plictiseasca asa tare in California, plus ca avea multe cunostinte, normal mult mai mare ca el, aici.

*

Cand te indragostesti ce poti sa faci sa opresti dragostea ce o simti pentru o anumita persoana? Oricat ai vrea sa spui ca nu simti nimic, inima ta simte, sufletul tau la fel, el stie, stie ca iubeste, stie ca vrei sa iubesti si de asemenea doreste sa fi iubit. Dar daca nu esti indrgostit si vrei sa fi? Te-ai gandit vreodata la asta? Ca nu esti indragostit si vrei sa fi, te obligi sa te indrgostesti si nu poti si te intrebi "Cum asa?" iar sufletul iti va raspune" Uita asa, ca mie nu imi place persoana asta" . Iar afecatat vei fi si tu dar mai mult aceea persoana. Viata ar fi banala daca nu ar fi si suferina. Nu poate fi perefecta.Perfect e doar imperfectul. Iar perfectul e imperfect. Dar oare de ce credea ca Ayumu e perfect? Ca era imperfect? Sau ce? Nu intelegea ce voia Ay de la el, de ce se suparase, era doar viata sa si Ayumu nu trebuia sa se bage in ea.
-Off Andrei...la varsta ta te comporti ca un bosorog.
Andrei nu spusese nimic, tacuse. Buzele ii erau petcetuite. Au hotarat intr-un final sa mearga undeva sa manance. Ajunsi la un restaurant se asezase la o masa si isi comandase de mancare.
-Si Andrei esti pregatit pentru un asalt?
-Ce?Ce asalt?
-Un asalt a la doamna Dalia!
Numai cand ii auzea numele Andrei voia sa isi astupe urechile insa nu putea.
-Intr-o zi am sa ii recomand un psiholog.
-Pe al tau?
Amandoi izbucnira in ras. Era amuzant cum uitase de acea mica discutie si neimportanta ce se petrecusera intre ei doi...sau asa pare.
In scurt timp amandoi se intoarese inapoi la tribunal. In curnd urma sa apara doamna Dalia. Dupa ce isi facu aparitia si stimata doamna Andrei si cu ea au inceput o conversatie ce abia se terminase la ora 22:00.
Cand dansa plecase cu zambetul pe buze, Andrei iesi din birou cu psihicul la pamant.
Ayumu plecase cu doua ore inainte ca Dalia sa ramana. Tribunalul era pustiu. Sedinta ce urma sa o aibe era vorba despre un nou reprezentat al unei firme din Japonia. Urma sa se intanleasca si sa vorbeasca cu acel reprezentant. Antonio, unul dintre judecatori si un prieten bun al sau spunea ce tipul ce urma sa vina era mai mare cu un an decat el si ca el s-ar fi putut intelege mai bine cu noul venit fiind amandoi din japonia.
In camera ce avea sa fie sedinta era multa zarva. Erau prezentii multii oameni destul de influentii printre care si Andrei, sau mai bine spus Narumi.Vizitatorul urma sa soseasca si toti erau nerabdatori sa isi faca prezenta. Cand in sfarsit aparu!
-Buna seara, domnilor!
Nu putea crede, era un cosmar sau un vis frumos. Nu, sigur visa. Narumi se albise la fata. Nu era posibil, era tocmai el....era el. Sangele ii pulsa din ce in ce mai tare. Nu credea ca o sa il recunoasca asa usor. Dar era acelasi, aceleasi trasaturi, acelasi chip, aceeasi fiinta.
-Dupa cum stiti eu reprezint firma tatalui meu si sunt aici prin a va propune diferite contracte si afaceri. Pentru o perioada destul de lunga vom lucra impreuna si sper sa ne intelegem bine.Numele meu este Kaoru Labayatu si sunt incatat sa va cunosc.
-Si noi de asemenea, eu sunt Antonio iar el e Narumi, el iti va prezenta fiecare lucru si cu el vei lucra cel mai mult mai ales ca si el vine din J..
-Incantat! Zise Narumi inainte sa spuna Antonio ceva gresit, nu stia cum sa reactioneze insa nu avea de gand sa se afle adevarul dintre el si Kaoru.
-De asemenea! Raspunse Kaoru cu o voce senzuala si provocatoare.
Isi daduse seama, doar nu era idiot sa nu isi dea seama ca el era Andrei, chiar daca il chema Narumi. Desi era altul totusi era acelasi.
Cei prezenti au inceput prin a discuta fiecare despre diferite lucruri importante sau mai putin improtante. Cei doi, Narumi si Kaoru, erau impreuna cu Antonio intr-un loc mai retreas si linstit discutand despre diferite planuri de afacere. Andrei era calm si linistit, nu avea de gand sa se lase purtat de emotii sau sentimente. Intr-un final cand Antonio se duse la baie, Kaoru ii soptise senzual la ureche lui Andrei:
-Chiar crezi ca nu stiu cine esti? Hmm dragut nume....Narumi.
Spuse aceste cuvinte sarutandu-i gatul.
-Asa ziceam si eu ca e.
-Chiar credeai ca o sa te poti ascunde toata viata?
-M-am ascuns eu vreodata? Nu, nu cred.Stii discutia devinde plictisitoare, eu am sa plec.
-Bineinteles....raspunse calm Kaoru...dar inainte, il trase spre el si ii prinse buzele intr-un sarut.Andrei sa desprinse calm si linistit si ii zise:
-Animal ca intotdeauna.La revedere.
-O seara buna Andrei!


Nu am avut timp sa corectez greselile stiu ca sunt multeee....:D:)