01-05-2009, 01:39 PM
II.Demon si Inger
Razele aurii alunecau filtrate prin perdele in camera mea. M-am trezit usor,incercand sa ma dezmeticesc.M-am ridicat in fund,privind spre ceasul de pe noptiera.Era ora 12:00.Se pare ca profitasem din plin de aceasta noapte,incercand sa fur cat mai multe ore de somn.
Cu pasi greoi am intrat in baie.Era destul de mare,avand gresie si faianta de culoare mov si o cada uriasa.Am dat drumul apa,in timp ce ma priveam in oglinda.Se vedea de la o posta ca m-am culcat tarziu,fiind destul de palida.Bine ca datorita meseriei mele de scriitoare,nu trebuia sa merg zilnic la munca.
Am intrat in spuma densa,incepand sa ma relaxez.Franturi din petrecerea de aseara imi veneau in minte.M-am bucurat ca i-am vazut pe Beatrice si pe Josh si intr-un fel ciudat,ca l-am cunoscut pe Cedric.
Am suflat usor in balonasele colorate,care zburara pana aproape de tavan.Am zmbit,iar peste cateva minute am iesit din cada,invelindu-ma cu un prosop moale.Cu pasi mici,am intrat in camera mea.
Era destul de mare,in mijloc aflandu-se un pat de doua persoane,acoperit cu o cuvertura alba,cu modele negre.Langa el erau doua noptiere negre,iar intr-o parte o canapea alba si o masuta rotunda,din sticla.In fata mea era o comoda pe care se afla televizorul cu plasma,iar langa era o alta comoda neagra,cu oglinda.
Exista si un balcon,incadrat de niste perdele albe,din voal.Aproape de acesta mai era o masuta de servit ceaiul si doua scaune.Intr-un colt era dressing-ul,iar langa baia mea.
Am intrat in acesta,alegandu-mi niste pantaloni albi,stramti si un tricou negru cu inscriptii argintii,care cadea pe umeri.M-am pieptanat si m-am incaltat cu niste pantofi cu toc.Pe maini mi-am pus bratari negre,iar in urechi toarte de aceasi culoare.Nici nu stiam daca voi iesi undeva,dar simteam nevoia sa ma aranjez.
Deobicei,eram o persoana schimbatoare,nestiind la ce sa te astepti de la mine.Am cascat usor,ciufulindu-mi parul si m-am indreptat spre biblioteca.Era o camera uriasa,plina de rafturi cu carti.Aveam cateva masute cu scaune,unde puteai citi si un birou lung,care era dotat cu aparatura ultra moderna,unde se afla si laptop-ul meu la care scriam.
M-am asezat,deschizandu-mi-l.Trebuia sa incerc sa scriu ceva,desi nu eram chiar in cele mai bune toane.Cat timp am asteptat sa se incarce,mintea imi zbura in alta parte,reamintindu-mi franturi din trecutul meu.
Proveneam dintr-o familie instarita,dar destul de modesta.Tatal meu era judecator , cunoscandu-l toata America.Mereu fusese serios,respectand legea.Mama era scenarista la teatru,placandu-i in mod special tot ce tinea de cultura.
Copilaria mi-am petrecut-o in general in compania lui Beatrice si a lui Josh.Tatal lor era un mare afacerist,iar mama lor murise cu cativa ani in urma.Am devenit foarte apropiati,jucandu-ne mai tot timpul impreuna.
Nu vreau sa ma laud,dar tot timpul,in scoala generala si in liceu,avusesem medii de zece.Apoi,am dat la facultatea de drept,facand-o in paralel si pe cea de litere.Dorinta tatalui meu fusese cea de ai urma profesia,asa ca i-am implinit-o,in mare parte.
Mereu am avut libertate,parintii mei perpitandu-mi sa ma mut la New York in timpul facultatii.Am ramas aici,datorita lui Beatrice,care se indragostise de orasul acesta..Asa ca ne-am hotarat ca ne mutam in acelas oras,fiind inseparabile.
In materie de iubiti nu stateam chiar foarte stralucit.Mereu fusesem curtata,dar nimeni nu imi cazuse cu tronc.Asteptam inca momentul cand ma voi indragosti lulea de un baiat dragut si cand ma voi topi dupa el.Poate si firea mea singuratica,ii indeparta.
M-am apucat de scris in toamna,cand,din lipsa de ocupatie,m-am pus sa scriu ceva.Recunosc,nici nu stiam despre ce sau cum va iesi,ci doar m-am apucat,lasandu-mi imaginatia sa zboare.
Cred ca scrisesem vreo doua capitole din viitoarea carte,cand,m-am oprit,din nu stiu ce motiv.Peste cateva saptamani,William Roberts,redactor si un bun prieten a venit in vizita.Trebuia sa ii dau niste foi,iar printre ele s-a intamplat sa ii dau si cele doua capitole.La vremea respectiva nici nu am banuit.
Dupa doua zile,m-a sunat incantat,de parca descoprise o comoara.Am acceptat cu greu sa continui sa scriu,iar spre surprinderea mea,a ajuns sa-mi placa.Acum,iata-ma aici,cunoscuta de o lume intreaga si pe cale sa mai scriu inca o carte.
I-am promis scumpului de William ca am sa-i termin pe lunea viitoare,adica peste trei zile,primul capitol sau cel putin macar o parte.Problema era ca nu prea aveam chef,fiind destul de agitata.
Oricum,una din cauzele principale era si el,care avea grija sa ma sune zilnic pentru a-mi aminti.Este mereu curios si ce pot sa zic,cred ca este fanul meu numarul unu.
M-am pus pe tastat lasandu-ma dusa de val.Chiar daca la inceput a fost mai greu,neavand asa multa inspiratie,incetul cu incetul cuvintele au inceput sa curga.Inca nu stiam despre ce aveam sa scriu,nici care sunt personajele,nici ce fel de carte urma sa fie,dar ideile se asterneau pe foaie,inca dinainte ca sa le fi gandit.Dupa cateva minute de scris,m-am oprit vrand sa vad ce a iesit:
Singura�..Atat de singura.Doar eu si universul nesfarsit al literelor.Stau de c�va ore bune,incercand sa scriu ceva,dar sufletul mi-e gol. Cu miscari lente,ma ridic,indreptandu-ma spre usa .Linistea profunda ma copleseste.
Trebuie sa iau o gura de aer,sa reinvii ca un phoenix,iar apoi sa mor din nou printre litere,singurul meu refugiu.Un aer proaspat ma intampina,facandu-ma sa tremur usor.Strada era destul de plina,oamenii fiind agitati sa ajunga la destinatii.Un soare palid lumina bolta cereasca,facandu-ma pe mine sa stralucesc fara via?a.
Incep sa ma plimb,dar nici nu stiu unde vreau sa ajung.Tot ce doresc este sa merg si iar sa merg,fara sa-mi pese de ceva. Cand ieseam din lumea literelor,ma simteam o straina si asa si eram.O ciudata,o persoana diferita,care exista in lumea aceasta doar cu trupul,sufletul si mintea fiind pe alt taram,unul mai pasnic,mai pur.
Trec printre oameni ca o fantoma printre vii. Ochii imi sunt goi,fara pic de stralucire,semn ca ma gandeam la ceva. Oamenii se imbulzeau,eu strecurandu-ma cu grija printre ei.La un moment dat m-am oprit,privindu-mi reflectia palida in fereastra unui magazin.
Ochii mei negrii pareau tristi,iar parul de abanos se lasa purtat de vant ca o faclie a intunericului. Fizic,nu ieseam cu nimic in evidenta,fiind destul de comuna.Mintal,in schimb,eram foarte dezvoltata fiind un bun psiholog,la nevoie.Oricine ma cunostea,ma putea caracteriza cu un singur cuvant: ciudata.
Tot mergand nici nu observ lumea din jurul meu.Oricum,toti erau oameni placuti si care nu aveau decat grijile unei societati normale.Eu,in schimb,ma luptam cu mine insumi.
Dintr-o data m-am lovit de cineva,cazand pe jos.Cand am ridicat privirea,timpul s-a oprit ramanand doar noi doi:o ciudata si un demon.
Doar atat am putut gandi in acele momente.Trebuie sa recunosc ca nu era rau,dar nici bine.Chiar daca aveam sa continui pe latura trsita a lucrurilor,inca nu stiu unde vreau sa ajung.Iar pentru William nu este de ajuns atata.
Am oftat usor,salvand documentul si inchizand laptop-ul.Era indeajuns pentru astazi,stiind ca momentan eram seaca.Deobicei,aveam inspiratie din plin si puteam scrie toata ziua,dar acum era altceva. Mintea imi zbura,nelasandu-ma sa ma concentrez la carte.
M-am ridicat,ducandu-ma in living pentru a ma relaxa.Era o incapere spatioasa,cu o canapea alba in mijloc si cu o masuta din sticla. Vis-a-vis,pe perete,era un televizor cu plasma,urias.
In spatele canapelei era o scena pe care se afla amplasat un pian.Geamurile erau de sus pana jos,tot peretele din spatele canapelei fiind din sticla.M-am apropiat de acesta privind afara.
Am ramas surprinsa de cat de repede a trecut timpul.Soarele apunea,colorand incaperea in nuante de portocaliu.Trecatorii pareau grabiti sa ajunga acasa inainte de inserat.De ce tot timpul ma simteam ciudat cand ma aflam printre oameni?
De cate ori vorbeam cu cineva,nu ma simteam in largul meu.Zambeam fortat,incercand sa fac propozitii cat mai concrete.Nu puteam fi in largul meu.Ciudat,la fel ma purtam,uneori, si cu prietenii.Eram diferita si se putea observa asta. Semanam cu personajul din viitoarea mea carte.Purtam o masca,iar adevarat mea fata se vedea atunci cand scriam�..s-a vazut acum,in acest mic fragment scris de mine,cea adevarata.Asta m-a facut sa ma deschid asa cum sunt.Sa dau masca jos.
Si totusi,aseara,in timp ce dansam,m-am putut deschide in fata lui.Am zambit sincer,ba chiar am si ras si totul datorita lui!Un simplu om,ma putuse schimba miraculos,in c�va minute,fara sa ma cunoasca,fara sa stie�..
Ma intreb de ce?De ce tocmai el?Ce avusese asa de special,incat am facuse pentru o clipa,din nou om?Caci eu,nu eram om.Eram un inger trist,care trece prin lumea asta ca o fantoma.
Iar,el�.era un demon cu chip de inger ce se apropiase de mine,pentru a-mi reda o frantura din via?a unui om.Pentru a ma face vie macar o clipa.Si totusi,cand un inger si un demon se intalnesc,acestia se lupta.
Dar,noi nu am fost la fel.Ne-am ajutat unul pe altul,ne-am alinat durerea si suferinta.De ce? Pentru ca suntem diferiti�..Eu sunt un inger trist,ranit la o aripa,neputand zbura si pierzandu-si speranta ca o va mai face vreodata,iar el�un demon frumos,care poate vindeca ranile altora,dar pe ale lui,nu.Un demon cu suflet,care incearca sa se salveze si care poarta o masca,dupa care am putut patrunde doar eu,c�va clipe.
M-am trantit pe canapea cu un pahar de vin in mana.Parul imi cadea ciufulit pe ochi,trupul imi era moale ca al unei papusi.De ce mi-a dat acest demon speranta ca voi mai putea zbura?De ce nu m-a lasat singura,in durerea cu care m-am obsnuit.Singura printre literele mele.
Am baut usor,blestemandu-mi via?a.De ce nu puteam fi multumita cu ce aveam��?Ce imi mai lipsea?Dupa ce tanjeam atat de mult si de ce ma chinuiam atat ca sa-l primesc?Ce facusem de nu puteam ajunge la el?
Mi-am pus fata in maini,tremurand toata.Mi-a redat speranta ca pot fi fericita,chiar si pentru o clipa.Eu eram o ciudata si ma obisnuisem cu asta.Eram ca fata din cartea mea.Nu puteam trai printre oameni,eu,cea care trebuia sa le aduc fericirea,fiind inger,le aduceam tristetea si pierzania.
Din totdeauna experientele mele cu oamenii nu fusesera satisfacatoare.Simpla mea prezenta ii indeparta pe oameni,iar unora le aducea chiar pierzania.De atunci�.am decis sa ma izolez,sa traiesc singura si sa ma apropii doar rareori de oameni. .Ma afundasem tot mai mult in singuratate,tristete,durere si suferinta,apropiindu-ma de sfarsit.
Aseara,totusi,am incalcat regula si spre surprinderea mea,nu am indepartat oamenii,ci i-am atras.Majoritatea erau curiosi sa ma cunoasca si nu ma urau din cauza modului de a fi�Mai ales el�.Crezusem ca nu maia m speranta,ca voi pieri ranita in intunericul profund.
Iar acest demon,mi-a redat speranta ca as putea zbura,pentru o clipa,spre vazduh.Crezusem ca mi-o pierdusem demult,dar acest strop imi invadase inima si imi redase o bucurie la care nu m-as fi asteptat niciodata.Ma facuse sa gust din via?a sa o traiesc c�va minute,ca un om normal.Si asta mi-a redat speranta.M-a facut sa cred macar pentru o clipa,ca pot fi salvata.Mi-o pierdusem demult si crezusem ca am trecut peste asta,dar acum imi este greu,atat de greu�..Dupa ce ai gustat o data din elixirul vietii,vrei tot mai mult�..si mai mult�.
Am tipat,tremurand toata.Mi-am infipt unghiile in pielea alba,cuprinsa de dorinte.Acum,imi doresc atat de mult sa-l mai vad o data si sa mai gust macar pentru o clipa din inima edenului.De ce nu ma lasase in pace?De ce imi daruise speranta?Atatia de ce�.prea multi de ce�..
Nu stiuse ca voi vrea tot mai mult,iar daca nu il voi vedea,ma voi rupe bucatica cu bucatica,curprinsa de durere si suferinta si voi tanji dupa o via?a normala,voi deveni dependenta de el�..?
Am inchis ochii,incercand sa ma calmez.Nu puteam fi necugetata.El avea via?a lui�.o prietena draguta,o firma,o casa.Eu eram o scriitoare depresiva,care tanjea dupa salvare,chiar daca nu mai avea sanse si care devenise dependenta de un demon.Nu puteam sa-l incurc cu sentimentele mele.
M-am ridicat convinsa ca nu are rost.Am privit pe geam�.Un card de ciori de indreptau spre soarele din fata mea,care apunea.Pana acum ma descurcasem singura,traisem retrasa,convinsa ca voi atrage pierzania,daca ma voi apropia de cineva.Nu aveam nevoie de ajutor.Nu imi pasa de acel strop de speranta.Dar,in inima mea, stiam ca ma minteam singura.Stiam ca doream sa fiu salvata,ca tanjeam dupa speranta pe care mi-a dat-o el�..
Razele portocalii imi inundau fata,in timp ce cardul se ciori se afunda tot mai mult in vazduh.Un strigat dramatic,inunda bolta cereasca,strigatul neinteles al lor.Un strigat care parca prevestea moartea si sfarsitul��
Razele aurii alunecau filtrate prin perdele in camera mea. M-am trezit usor,incercand sa ma dezmeticesc.M-am ridicat in fund,privind spre ceasul de pe noptiera.Era ora 12:00.Se pare ca profitasem din plin de aceasta noapte,incercand sa fur cat mai multe ore de somn.
Cu pasi greoi am intrat in baie.Era destul de mare,avand gresie si faianta de culoare mov si o cada uriasa.Am dat drumul apa,in timp ce ma priveam in oglinda.Se vedea de la o posta ca m-am culcat tarziu,fiind destul de palida.Bine ca datorita meseriei mele de scriitoare,nu trebuia sa merg zilnic la munca.
Am intrat in spuma densa,incepand sa ma relaxez.Franturi din petrecerea de aseara imi veneau in minte.M-am bucurat ca i-am vazut pe Beatrice si pe Josh si intr-un fel ciudat,ca l-am cunoscut pe Cedric.
Am suflat usor in balonasele colorate,care zburara pana aproape de tavan.Am zmbit,iar peste cateva minute am iesit din cada,invelindu-ma cu un prosop moale.Cu pasi mici,am intrat in camera mea.
Era destul de mare,in mijloc aflandu-se un pat de doua persoane,acoperit cu o cuvertura alba,cu modele negre.Langa el erau doua noptiere negre,iar intr-o parte o canapea alba si o masuta rotunda,din sticla.In fata mea era o comoda pe care se afla televizorul cu plasma,iar langa era o alta comoda neagra,cu oglinda.
Exista si un balcon,incadrat de niste perdele albe,din voal.Aproape de acesta mai era o masuta de servit ceaiul si doua scaune.Intr-un colt era dressing-ul,iar langa baia mea.
Am intrat in acesta,alegandu-mi niste pantaloni albi,stramti si un tricou negru cu inscriptii argintii,care cadea pe umeri.M-am pieptanat si m-am incaltat cu niste pantofi cu toc.Pe maini mi-am pus bratari negre,iar in urechi toarte de aceasi culoare.Nici nu stiam daca voi iesi undeva,dar simteam nevoia sa ma aranjez.
Deobicei,eram o persoana schimbatoare,nestiind la ce sa te astepti de la mine.Am cascat usor,ciufulindu-mi parul si m-am indreptat spre biblioteca.Era o camera uriasa,plina de rafturi cu carti.Aveam cateva masute cu scaune,unde puteai citi si un birou lung,care era dotat cu aparatura ultra moderna,unde se afla si laptop-ul meu la care scriam.
M-am asezat,deschizandu-mi-l.Trebuia sa incerc sa scriu ceva,desi nu eram chiar in cele mai bune toane.Cat timp am asteptat sa se incarce,mintea imi zbura in alta parte,reamintindu-mi franturi din trecutul meu.
Proveneam dintr-o familie instarita,dar destul de modesta.Tatal meu era judecator , cunoscandu-l toata America.Mereu fusese serios,respectand legea.Mama era scenarista la teatru,placandu-i in mod special tot ce tinea de cultura.
Copilaria mi-am petrecut-o in general in compania lui Beatrice si a lui Josh.Tatal lor era un mare afacerist,iar mama lor murise cu cativa ani in urma.Am devenit foarte apropiati,jucandu-ne mai tot timpul impreuna.
Nu vreau sa ma laud,dar tot timpul,in scoala generala si in liceu,avusesem medii de zece.Apoi,am dat la facultatea de drept,facand-o in paralel si pe cea de litere.Dorinta tatalui meu fusese cea de ai urma profesia,asa ca i-am implinit-o,in mare parte.
Mereu am avut libertate,parintii mei perpitandu-mi sa ma mut la New York in timpul facultatii.Am ramas aici,datorita lui Beatrice,care se indragostise de orasul acesta..Asa ca ne-am hotarat ca ne mutam in acelas oras,fiind inseparabile.
In materie de iubiti nu stateam chiar foarte stralucit.Mereu fusesem curtata,dar nimeni nu imi cazuse cu tronc.Asteptam inca momentul cand ma voi indragosti lulea de un baiat dragut si cand ma voi topi dupa el.Poate si firea mea singuratica,ii indeparta.
M-am apucat de scris in toamna,cand,din lipsa de ocupatie,m-am pus sa scriu ceva.Recunosc,nici nu stiam despre ce sau cum va iesi,ci doar m-am apucat,lasandu-mi imaginatia sa zboare.
Cred ca scrisesem vreo doua capitole din viitoarea carte,cand,m-am oprit,din nu stiu ce motiv.Peste cateva saptamani,William Roberts,redactor si un bun prieten a venit in vizita.Trebuia sa ii dau niste foi,iar printre ele s-a intamplat sa ii dau si cele doua capitole.La vremea respectiva nici nu am banuit.
Dupa doua zile,m-a sunat incantat,de parca descoprise o comoara.Am acceptat cu greu sa continui sa scriu,iar spre surprinderea mea,a ajuns sa-mi placa.Acum,iata-ma aici,cunoscuta de o lume intreaga si pe cale sa mai scriu inca o carte.
I-am promis scumpului de William ca am sa-i termin pe lunea viitoare,adica peste trei zile,primul capitol sau cel putin macar o parte.Problema era ca nu prea aveam chef,fiind destul de agitata.
Oricum,una din cauzele principale era si el,care avea grija sa ma sune zilnic pentru a-mi aminti.Este mereu curios si ce pot sa zic,cred ca este fanul meu numarul unu.
M-am pus pe tastat lasandu-ma dusa de val.Chiar daca la inceput a fost mai greu,neavand asa multa inspiratie,incetul cu incetul cuvintele au inceput sa curga.Inca nu stiam despre ce aveam sa scriu,nici care sunt personajele,nici ce fel de carte urma sa fie,dar ideile se asterneau pe foaie,inca dinainte ca sa le fi gandit.Dupa cateva minute de scris,m-am oprit vrand sa vad ce a iesit:
Singura�..Atat de singura.Doar eu si universul nesfarsit al literelor.Stau de c�va ore bune,incercand sa scriu ceva,dar sufletul mi-e gol. Cu miscari lente,ma ridic,indreptandu-ma spre usa .Linistea profunda ma copleseste.
Trebuie sa iau o gura de aer,sa reinvii ca un phoenix,iar apoi sa mor din nou printre litere,singurul meu refugiu.Un aer proaspat ma intampina,facandu-ma sa tremur usor.Strada era destul de plina,oamenii fiind agitati sa ajunga la destinatii.Un soare palid lumina bolta cereasca,facandu-ma pe mine sa stralucesc fara via?a.
Incep sa ma plimb,dar nici nu stiu unde vreau sa ajung.Tot ce doresc este sa merg si iar sa merg,fara sa-mi pese de ceva. Cand ieseam din lumea literelor,ma simteam o straina si asa si eram.O ciudata,o persoana diferita,care exista in lumea aceasta doar cu trupul,sufletul si mintea fiind pe alt taram,unul mai pasnic,mai pur.
Trec printre oameni ca o fantoma printre vii. Ochii imi sunt goi,fara pic de stralucire,semn ca ma gandeam la ceva. Oamenii se imbulzeau,eu strecurandu-ma cu grija printre ei.La un moment dat m-am oprit,privindu-mi reflectia palida in fereastra unui magazin.
Ochii mei negrii pareau tristi,iar parul de abanos se lasa purtat de vant ca o faclie a intunericului. Fizic,nu ieseam cu nimic in evidenta,fiind destul de comuna.Mintal,in schimb,eram foarte dezvoltata fiind un bun psiholog,la nevoie.Oricine ma cunostea,ma putea caracteriza cu un singur cuvant: ciudata.
Tot mergand nici nu observ lumea din jurul meu.Oricum,toti erau oameni placuti si care nu aveau decat grijile unei societati normale.Eu,in schimb,ma luptam cu mine insumi.
Dintr-o data m-am lovit de cineva,cazand pe jos.Cand am ridicat privirea,timpul s-a oprit ramanand doar noi doi:o ciudata si un demon.
Doar atat am putut gandi in acele momente.Trebuie sa recunosc ca nu era rau,dar nici bine.Chiar daca aveam sa continui pe latura trsita a lucrurilor,inca nu stiu unde vreau sa ajung.Iar pentru William nu este de ajuns atata.
Am oftat usor,salvand documentul si inchizand laptop-ul.Era indeajuns pentru astazi,stiind ca momentan eram seaca.Deobicei,aveam inspiratie din plin si puteam scrie toata ziua,dar acum era altceva. Mintea imi zbura,nelasandu-ma sa ma concentrez la carte.
M-am ridicat,ducandu-ma in living pentru a ma relaxa.Era o incapere spatioasa,cu o canapea alba in mijloc si cu o masuta din sticla. Vis-a-vis,pe perete,era un televizor cu plasma,urias.
In spatele canapelei era o scena pe care se afla amplasat un pian.Geamurile erau de sus pana jos,tot peretele din spatele canapelei fiind din sticla.M-am apropiat de acesta privind afara.
Am ramas surprinsa de cat de repede a trecut timpul.Soarele apunea,colorand incaperea in nuante de portocaliu.Trecatorii pareau grabiti sa ajunga acasa inainte de inserat.De ce tot timpul ma simteam ciudat cand ma aflam printre oameni?
De cate ori vorbeam cu cineva,nu ma simteam in largul meu.Zambeam fortat,incercand sa fac propozitii cat mai concrete.Nu puteam fi in largul meu.Ciudat,la fel ma purtam,uneori, si cu prietenii.Eram diferita si se putea observa asta. Semanam cu personajul din viitoarea mea carte.Purtam o masca,iar adevarat mea fata se vedea atunci cand scriam�..s-a vazut acum,in acest mic fragment scris de mine,cea adevarata.Asta m-a facut sa ma deschid asa cum sunt.Sa dau masca jos.
Si totusi,aseara,in timp ce dansam,m-am putut deschide in fata lui.Am zambit sincer,ba chiar am si ras si totul datorita lui!Un simplu om,ma putuse schimba miraculos,in c�va minute,fara sa ma cunoasca,fara sa stie�..
Ma intreb de ce?De ce tocmai el?Ce avusese asa de special,incat am facuse pentru o clipa,din nou om?Caci eu,nu eram om.Eram un inger trist,care trece prin lumea asta ca o fantoma.
Iar,el�.era un demon cu chip de inger ce se apropiase de mine,pentru a-mi reda o frantura din via?a unui om.Pentru a ma face vie macar o clipa.Si totusi,cand un inger si un demon se intalnesc,acestia se lupta.
Dar,noi nu am fost la fel.Ne-am ajutat unul pe altul,ne-am alinat durerea si suferinta.De ce? Pentru ca suntem diferiti�..Eu sunt un inger trist,ranit la o aripa,neputand zbura si pierzandu-si speranta ca o va mai face vreodata,iar el�un demon frumos,care poate vindeca ranile altora,dar pe ale lui,nu.Un demon cu suflet,care incearca sa se salveze si care poarta o masca,dupa care am putut patrunde doar eu,c�va clipe.
M-am trantit pe canapea cu un pahar de vin in mana.Parul imi cadea ciufulit pe ochi,trupul imi era moale ca al unei papusi.De ce mi-a dat acest demon speranta ca voi mai putea zbura?De ce nu m-a lasat singura,in durerea cu care m-am obsnuit.Singura printre literele mele.
Am baut usor,blestemandu-mi via?a.De ce nu puteam fi multumita cu ce aveam��?Ce imi mai lipsea?Dupa ce tanjeam atat de mult si de ce ma chinuiam atat ca sa-l primesc?Ce facusem de nu puteam ajunge la el?
Mi-am pus fata in maini,tremurand toata.Mi-a redat speranta ca pot fi fericita,chiar si pentru o clipa.Eu eram o ciudata si ma obisnuisem cu asta.Eram ca fata din cartea mea.Nu puteam trai printre oameni,eu,cea care trebuia sa le aduc fericirea,fiind inger,le aduceam tristetea si pierzania.
Din totdeauna experientele mele cu oamenii nu fusesera satisfacatoare.Simpla mea prezenta ii indeparta pe oameni,iar unora le aducea chiar pierzania.De atunci�.am decis sa ma izolez,sa traiesc singura si sa ma apropii doar rareori de oameni. .Ma afundasem tot mai mult in singuratate,tristete,durere si suferinta,apropiindu-ma de sfarsit.
Aseara,totusi,am incalcat regula si spre surprinderea mea,nu am indepartat oamenii,ci i-am atras.Majoritatea erau curiosi sa ma cunoasca si nu ma urau din cauza modului de a fi�Mai ales el�.Crezusem ca nu maia m speranta,ca voi pieri ranita in intunericul profund.
Iar acest demon,mi-a redat speranta ca as putea zbura,pentru o clipa,spre vazduh.Crezusem ca mi-o pierdusem demult,dar acest strop imi invadase inima si imi redase o bucurie la care nu m-as fi asteptat niciodata.Ma facuse sa gust din via?a sa o traiesc c�va minute,ca un om normal.Si asta mi-a redat speranta.M-a facut sa cred macar pentru o clipa,ca pot fi salvata.Mi-o pierdusem demult si crezusem ca am trecut peste asta,dar acum imi este greu,atat de greu�..Dupa ce ai gustat o data din elixirul vietii,vrei tot mai mult�..si mai mult�.
Am tipat,tremurand toata.Mi-am infipt unghiile in pielea alba,cuprinsa de dorinte.Acum,imi doresc atat de mult sa-l mai vad o data si sa mai gust macar pentru o clipa din inima edenului.De ce nu ma lasase in pace?De ce imi daruise speranta?Atatia de ce�.prea multi de ce�..
Nu stiuse ca voi vrea tot mai mult,iar daca nu il voi vedea,ma voi rupe bucatica cu bucatica,curprinsa de durere si suferinta si voi tanji dupa o via?a normala,voi deveni dependenta de el�..?
Am inchis ochii,incercand sa ma calmez.Nu puteam fi necugetata.El avea via?a lui�.o prietena draguta,o firma,o casa.Eu eram o scriitoare depresiva,care tanjea dupa salvare,chiar daca nu mai avea sanse si care devenise dependenta de un demon.Nu puteam sa-l incurc cu sentimentele mele.
M-am ridicat convinsa ca nu are rost.Am privit pe geam�.Un card de ciori de indreptau spre soarele din fata mea,care apunea.Pana acum ma descurcasem singura,traisem retrasa,convinsa ca voi atrage pierzania,daca ma voi apropia de cineva.Nu aveam nevoie de ajutor.Nu imi pasa de acel strop de speranta.Dar,in inima mea, stiam ca ma minteam singura.Stiam ca doream sa fiu salvata,ca tanjeam dupa speranta pe care mi-a dat-o el�..
Razele portocalii imi inundau fata,in timp ce cardul se ciori se afunda tot mai mult in vazduh.Un strigat dramatic,inunda bolta cereasca,strigatul neinteles al lor.Un strigat care parca prevestea moartea si sfarsitul��
![[Imagine: a_3455-1.gif]](http://i482.photobucket.com/albums/rr189/sabinabeyonce/a_3455-1.gif)
![[Imagine: chibi_1544.gif]](http://animezup.com/chibi/img/user/chibi_1544.gif)
,chibi-ul lui starnight![[Imagine: plushie_veemon_animated.gif]](http://www.pokeplushies.com/images/plushies/Digimon/plushie_veemon_animated.gif)
![[Imagine: 1512136.gif]](http://www.pokeplushies.com/images/adoptables/1512136.gif)
![[Imagine: dOU7.gif]](http://dragcave.net/image/dOU7.gif)