Calea spre dragoste (Sasu-Saku)

[Elina]

Nu pot sa uit!

-E..er..erau florile preferate ale mamei!
Sakura isi lasa capul in jos. Tristetea si melanconia au cuprins-o. Pe fata ei aparu un zambet sadic. Pe chipul ei nu se mai distingeau sentimente. Nici tristete dar nici fericire, doar singuratate. Sasuke observa ca ceva se schimbase la rozalie dar isi continua ideea…
-Locuiesti singura ? Unde sunt parintii tai ?
Ce greseala…
In mintea Sakurei si-au facut loc amintiri dureroase. La intrebarile brunetului parca cutite iar fi strapuns inima. Cand in sfarsit ingropase adanc totul…
-Au murit ! spuse Sakura fara vlaga in glas.
Abia acum Sasuke isi dadu seama de greseala comisa. Avea atatea intrebari, dar ar fi fost un chin pentru rozalie sa le asculte. Isi incheie subiectul. Inca o piesa de puzzle pusa la locul ei. Viata Sakurei devenea mai usor de inteles. Dar mai e mult pana la terminarea puzzlelului.
<<La dracu, cand totul mergea bine si ea parea fericita. De ce am deschis eu gura ?>>
Sasuke incerca sa o ia in brate. Usor Sakura se departa respingandu-l.
-Nu am nevoie de asa ceva! Spuse ea pe un ton glaciar. S-a facut tarziu, cred ca ar fi mai bine sa pleci ! spuse rozalia cu acelasi glas ce putea sa te inghete.
Sasuke considera ca e cel mai bine sa o lase in pace, deocamdata. Scosese la iveala fata pe care el a reusit sa o inchida cand s-au cunoscut. O mai privi odata pe fata care ii furase inima. Regreta cea ce a intreabat-o. Pleca intr-un final. Dar cand pleca, cu el pe usa nu a iesit si tristetea ce a cuprins-o pe rozalie.
A stins lumina si se aseza pe treptele reci ale scari. La contactul pieli ei fine cu raceala treptelor un tremurat a cuprins-o… Isi ghemui picioarele, acum statea si doar se gandea. Se gandea la ce traise. La clipe fericite si bucuria pe care a simtit-o. Dar mereu alte amintiri ii invadau mintea. Cand incerca sa isi aduca aminet de clipele frumoase petrecute cu parintii ei, tristetea o cuprindea. Nu gresise in viata asta blestemata cu nimic. Atunci de ce viata ii luase tot ce iubea ?
Se hotara sa se tarasca pana in dormitorul ei si sa se culce. Se schimba cu pijamaua ei formata dintr-un tricou negru si o pereche de pantaloni scurti tot negri. Se baga in pat, dar nu putea sa dorma. Cand inchidea ochii isi vedea parintii. Cu chiu cu vai adormi la ora 5.
A doua zi era inorata. Nori acopereau marea parte din cer. Picaturi reci au inceput sa loveasca asfaltul rece si geamul rozaliei. Se trezi cu greu… Se uita pe geam. Parca acea priveliste ii complete sufletul acum. Cerul plangea de mila ei…
Deoarece nu dormise foarte mult, fata ei arata chiar rau in acea zi. Nici nu se mai ocpa foarte mult cu toaleta. Isi lua ce haine ii picara in mana si se imbraca. Tinuta ei era compusa dintr-un tricou verde, o jaketa neagra si niste blugi negri. Isi pieptana parul si pleca spre scoala. Nici de micul dejun nu avea chef.
Intr-un final a ajuns si in curtea scolii. Daca inainte le era frica celorlalti de ea, acum ii ingrozea. Chiar se vedea ca nu are chef de nimeni si nimic.
Hinata o vazu si vru sa marga la ea, insa Sasuke o opri.
-Las-o, nu cred ca ti-ar sta bine cu fata vanata ! spuse el dupa care se indrepta catre Sakura.
Aceasta il observa dar nu il prea baga in seama. Rozalia s-a enervat cand ii vazu zambetul idiot de pe chip.
-Ce mai vrei si tu ? intreba ea.
-Sa o vad pe Sakura de sub masca asta de gheata!
-E in fata ta !...
gata, nextul...multumesc lu' lexy pt tot:D...(mz ca mai ajutata la corectata)