Naruto Fic

[Lye]

Îmi cer scuze pentru o asemenea întârziere.

Lupta sentimentelor

Pe creasta înaltă, unde picaturile de ploaie se loveau nestingherite de stânca nemiloasă, dezintegrându-se. Cei doi baieti se priveau, în timp ce fulgerele continuau să brazdeze cerul, aducând pentru o fractiune de secundă, lumină în acel loc în care întunericul parea să cuprindă totul într-un mod ametitor. Şharingan-ul lui Sasuke stralucea, în timp ce pe chipul ce exprima o frumusete malefică i-a aparut un ranjet. O dantură perfectă şi-a facut aparitia, în timp ce şiroaie de apă i se scurgeau din parul negru. În fata lui, Naruto simtea cum fiecare por emană o furie teribilă faţă de persoana ce parea să fie complet lipsită de sentimente. Strângea din pumni, în timp ce unghiile ascutite îi strapungeau pielea, dând voie sângelui să curgă. Acesta se strecura printre degete, însă disparea la contactul cu picaturile de ploaie, ce pareau să formeze o perdea între cei doi adolescenti .Brunetul a întors capul, privind-o pe Sakura. Aceasta parea o papuşă.Nu schita nici-un gest... oricât de mic ar fi fost. Şi acest lucru îi aducea o satisfactie enormă tânarului Uchiha. Îi placea să vadă remuşcarile din ochii lui Naruto atunci când îşi privea colega de echipă.
-Nu ai nimic de spus... cu privire la ea? Nu ai fost în stare să o protejezi... ai lasat-o de izbelişte, fiindu-mi mult mai uşor să o capturez. Eşti un rata...
-Taci! Şti foarte bine că nu este adevarat! Te-ai folosit de faptul că eram ranit... şi în inferioritate numerică! Nu ţi-a pasat de nimic când ai luat-o!
Însă Sasuke nu l-a lasat să îşi ducă la bun-sfarşit propozitia. Într-o fractiune de secundă, a ajuns în spatele lui, lovindu-l cu piciorul în partea dreaptă a coloanei. Blondul a ţipat, rostogolindu-se mai apoi de câteva ori. Uniforma portocalie îi era plină de noroi, în timp ce parul ud începea să îşi schimbe culoarea din pricina murdariei.
-Vorbeşti prea mult. Spune brunetul pe un ton imperios.
Însă chunin-ul nu s-a lasat mai prejos. S-a repezit la el, lovindu-l cu podul palmei în barbie. Tânarul Uchiha a sarit câţiva metri, izbindu-se mai apoi de pamântul nemilos. Tuşea, în timp ce îşi ştergea dâra de sânge ce i se scurgea în coltul gurii.
-Mă loveşti... însă o pot simtii că nu vrei să faci asta. Defapt... să mă raneşti este ultimul lucru pe care ţi-l doresti. Şharingan-ul meu vede lucruri pe care tu încerci să le ascunzi. Crede-am că anii care au trecut peste tine... au reuşit să îl distrugă pe acel Naruto slab. Însă îmi dau seama că m-am înşelat. Nu eşti decât un ratat... cu vise mult prea marete.
Sasuke a început să râdă zgomotos, facându-l pe adolescent să se simtă inferior. Între cei doi... diferentele erau enorme. Şi aici nu era vorba de puterea detinută. Ci de acele sentimente frumoase şi nobile, care brunetului îi lipseau cu desavârşire. Acesta parea că a uitat cum este să protejeze pe cineva cu pretul vietii... facând orice ca persoana respectivă să fie fericită. Vorbele lui pareau nişte cuvinte ce aruncau venin în jur.... fară să îi pese de cei pe care îi ranea.
-De ce nu încetezi? Ce câştigi dacă te comporti în felul ăsta? Crezi că dacă mă omori pe mine... o să fi mai puternic? Hai Sasuke! Fă acel Chidori nenorocit! Demonstrează-mi că nu eşti decât un razbunator blestemat... ce nu are suflet. Refuz să cred că eşti acelaşi baiat alaturi de care luptam!
Vorbele blondului au reuşit să îl uimească pe adolescent. Acesta şi-a dat şuvitele ude de pe chip, privindu-l lung. Ce era acea schimbare în caracterul lui? Brusc, şi-a scos sabia din teaca, întinzând-o în partea dreapta. Lama acesteia a fost cuprinsă de electricitate, ce parea că porneşte din bratul brunetului. Acesta a început să fugă, cu gândul să îşi lovească fostul amic. Însă Naruto l-a apucat de mână,lovindu-l cu piciorul în obraz. Sasuke s-a prabuşit la pamânt, reuşind să scape sabia din mână. Cum de atacul lui nu şi-a atins ţinta? Chunin-ul s-a apropiat de el, apucându-l de bluză. L-a lovit cu pumnul, azvârlindu-l de trunchiul unui copac. Uchiha a scuipat sângele ce îl acumulase în gura, rânjind. Nu parea să fie deranjat de loviturile primite.
-La naiba.... de ce râzi? Ce ţi se pare amuzant în toata situatia asta blestemată?
-Totul! De la cuvintele spuse de un ratat ca tine... pâna la obiectivul pe care îl ai. Nu ai înteles niciodată, nu-i aşa?
Naruto gâfâia, aratându-şi coltii ce îi strapungeau buzele. Sprâncenele lui erau împreunate, în timp ce un sentiment de nelamurire îi invada chipul. Din nou, amicul sau reuşea să îl pună pe gânduri prin vorbele ce le spunea.
-Continui să repeti că ţi-am fost ca un frate. Dacă aşa a fost... de ce am plecat? Pentru că nu mi-a pasat de ce las în urma. Replică adolescentul privind cerul ce continua să verse lacrimi.
-Prostii! Ai lasat în urmă un sat care te respecta şi te recunoştea ca şi shinobi, o echipă... dar mai ales trei prieteni!
Blondul a vrut să îl lovească, însă de data asta, Sasuke i-a prins pumnul, întorcându-i mâna. În momentul în care şi-a simtit osul trosnind, chunin-ul a ţipat. S-a prabuşit la pamânt, ţinând palma întinsă. Se ţinea de încheietură,abttnându-se să nu urle de durere.
-Unde a fost Konoha când familia mea a fost macelarită? Unde au fost prietenii când am ramas singur? Nu veni la mine cu predici plictisitoare şi lipsite de rationament.
Brusc, brunetul a putut observa că bratul lui Naruto a început să fie înconjurat de o spumă roşie. Ceva cu adevarat rau urma să se întample.
În padure, echipa continua să se lupte cu Juugo şi Suigetsu. Aceştia se foloseau de abilitatile lor, reuşind sş fie cu un pas înaintea adversarilor. Tânarul cu parul alb se transforma în apă ori de câte ori era atacat. Colegul sau... era transformat într-un adevarat monstru. Grupul din Konoha ştia cu cine se pune. Sai desena diferite animale, pe care le trimitea să îl atace pe tânarul cu parul portocaliu. Însă acesta le lovea cu putere, transformându-le în cerneală. Neji gâfâia, încercând să descopere care baltă era Suigetsu. Ploaia ce cadea din ce în ce mai repede parea să fie un adevarat acolit al antagonistului. Acesta aparea din neant, lovindu-l cu putere pe geniul Hyuuga. Lee încerca să îl raneasca pe Juugo, însa de fiecare data, acesta reuşea să îi împiedice atacul. Jounini încercau să scurteze lupta, însă au realizat că adversarii lor nu sunt de neglijat. Dar chiar şi aşa, puterile acestora erau pe sfârşite.
Departe de locurile în care se auzeau ţipete de durere şi lovituri, trupul Hinatei parea lipsit de viaţă. Lacrimile cristaline îi cadeau pe chip, stralucind pe pielea ei albă. Noroiul adunat în par pe parcursul luptei începea să fie curăţat. Unde îi disparuse roşeata ce îi îmbujora obrajii? Uşor, a început să tuşească. A deschis ochii, privind speriată în jur. Era singură. Voia să se ridice... însă îşi simtea trupul mai greu decât plumbul. A încercat să ţipe după ajutor, însă cuvintele pareau că nu vor să iasă dintre buze. Aceasta a renuntat la idee, strângând noroiul umed în pumni. S-a ridicat în coate, privind cerul. Simtea că ceva avea să se întample. Brusc, în minte i-a venit chipul blondului.
-Naruto... nu face ceva ce ai putea să regreti.