Hunters

[goddess]

31: Sentimente

‘Ai innebunit!’ zise Alexander nervos.
‘Te rog...nu il putem lasa singur..’ spun eu pe un ton rugator.In plus de asta..vroiam sa ajung la Kyoko cat mai repede.
‘Daca mergem mai multi sunt mai multe sanse sa ajungem la Kyuchi mai repede..daca ceilalti se ocupa de zombi Kei are drum liber..’ explic eu.
‘Dar noi nu ii putem omora...adica..nu toti...nu ii putem decat incetini.Daca ne acapareaza..suntem morti’ zise el la fel de nervos.’in plus..TU in niciun caz nu poti sa le faci fata..’zise el taios.
‘Nu ma subestima!’strig eu la el furioasa.’O sa ajung la sora mea..cu..sau fara ajutorul vostru..’ spun eu si dau sa plec.El ma apuca de mana si ma opreste in loc.
‘Nu te las sa faci vreo prostie..i-am promis lui Kei ca o sa am grija de tine..’zice el incruntat.
‘Nu-mi pasa ce ti-a zis despre mine...ma pot descurca bine si singura..’ zic eu revoltata.Cine stie ce i-o fi spus lui Alexander legat de incompetenta mea.Avea tendinta sa exagereze asa de mult .
‘Ar trebui sa-ti pese..lui ii pasa...’spuse el scrasnind din dinti.Parea mai furios ca inainte si ochii sai aurii erau salbatici si plin de intentie criminala.Isi schimbase complet aspectul.
‘....poate ca tu nu pui mare pret pe ce spune el..insa el a fost martor la multe...si..’
‘Da da..stiu...si vrea sa ma protejeze ca sa nu faca aceeasi greseala care a facut-o cu Elizabeth..’zic eu taios.’Stai linistit....nu sunt oricum o pierdere asa uriasa cum a fost ea , sunt..’
‘Esti o toanta.’incheie el.Am inchis gura uimita.Furia din chipul si din vocea lui disparuse.Acum chipul ii revenise la normal.Era calm .
‘.....Tocmai fiindca NU ESTI dispensabila...tocmai de aceea se comporta asa’
‘Stiu ca nu sunt dispensabila..are nevoie de mine ca sa-i ofer putere...’spun eu mirata.
‘..Intr-adevar..are nevoie de tine sa-i oferi putere...insa nu cum crezi tu..’spuse el si se indeparta.Cuvintele lui m-au facut sa raman nemiscata si ganditoare.Vroia sa spuna cumva ca totusi nu sunt doar sursa de hrana pentru el ? Vroiam mult sa cred asta , insa modul in care se comporta in majoritatea timpului ma facea sa cred contrariul.Oricare era situatia...chiar daca eram prieteni..nu cred ca avea cum sa ma iubeasca.Sunt o nimeni.
Gata Midori! Nu e momentul sa-ti plangi de mila! Am lucruri mai importante de facut .Bun..deci Alexander nu avea sa ma ajute.Atunci nu-mi ramanea decat o singura cale: sa ma duc singura.
In primul rand aveam nevoie de mai multe arme .In nebunia si agitatia ce ii acaparase pe toti nimeni nu a bagat de seama ca o pustoaica isi baga nasul prin tabara asezata de catre soldati , cautand arme.Mi-a fost de asemenea foarte simplu sa aflu unde era tinut armamentul : le spuneam la toti ca sunt agent special , inca trebuia sa ma hotarasc daca eram vampir sau varcolac , le aratam cardul securizat pe care mi-l oferise Mei ca sa pot sa ma plimb prin organizatie fara probleme si am avut drum liber.Probabil ca toti ma credeau atat de inocenta si de lipsita de forta si vointa incat nu se asteptau nici in ruptul capului sa incerc sa ma infiltrez de una singura....ia te uita..inocenta are avantajele ei.
Am intrat intr-unul din corturile cu armament si am luat tot ce-mi parea mai usor de tinut si de folosit.Le-am aruncat repede in rucsac si deja ma gandeam cum sa trec de perimetrul lor de supraveghere si sa intru in castel.
‘Esti tare grabita..’ aud o voce familiara in spate.La dracu...era Sophie.Am incercat sa par calma, sa fac o fata inocenta gen nu-am-nici-cel-mai-mic-gand-sa-ma-infiltrez-in-baza-inamica-intr-o-incercare-sinucigasa-de-a-imi-ajuta-partenerul-si-salva-sora.
‘...poti sa renunti la teatru..deja stiu ce vrei sa faci..si raspunsul este...nici sa nu te gandesti ‘ spuse ea taios.
Uf..deci nu mai imi permiteam sa mai pierd timpul.Am spus primul lucru care mi-a venit in cap.
‘Sophie...am o intrebare pentru tine...ce ai face daca familia ta si barbatul pe care il iubesti ar fi singuri si in pericol..?Nu ai vrea sa te duci la ei...oricat de ridicol si sinucigas ar parea?’ o intreb eu sincer si o privesc in ochi.Erau sanse de -99% sa o conving prin aceasta metoda, dar altceva mai bun nu gasisem.
‘Daca ordinele mele ar fi...’ incepe ea dar o opresc ridicand o mana.
‘Nu te intreb din punct de vedere al unui soldat...ci ca femeie...’ spun eu .Sophie paru neimpresionata de vorbele mele.Gata...toate sansele mele de a reusi sa ma infiltrez au esuat.Hmm.....ma intreb daca incerc s-o lovesc cu un bat in cap....m-ar lasa sa plec?
‘Probabil as face ce faci tu...’ a zis deodata intrerupandu-mi planul care mi se formase in cap de a face ceva si a o lasa inconstienta .
‘Cum?’ repet eu mirata de raspunsul ei.
‘Zic ca as gandi la fel ca tine !’ ridica ea tonul iritata.’Nu ma face sa ma repet’ bombani ea.Am zambit.Sophie...
‘Deci ma lasi sa merg?’ intreb eu recunoscatoare.
‘Nici gand..’ Atunci de ce a mai zis asta!?Ce idioata.
‘O sa vin cu tine....daca te las singura Alexander o sa ma manance de vie...’spuse ea hotarata.
‘Si ar fi chiar asa rau..? ‘ o intreb eu ranjind.Sunt absolut sigura ca pentru o clipa a rosit.Pun pariu!
‘Nu stiu ce vrei sa spui’ zice ea repede.Oh haideti...faza cu nu-stiu-ce-vrei-sa-spui era asa demodata.
‘Se vede pe fata ta prietena mea mancatoare de carne cruda!’ zic eu si fata mi se transforma intr-un zambet diavolesc.
Ea paru sa se intristeze dupa vorbele acelea.Hei..nu vroiam s-o supar.Ce ciudat , niciodata nu parea deranjata de nimic din ce ii ziceam.
‘Scuze..’ zic eu rusinata.’Nu vroiam sa te supar..’ ii spun sincer.Ea ridica capul si zambi usor.
‘Nu e vina ta...defapt ai dreptate...’se balbai ea nesigura.
‘De ce nu ii spui..probabil e foarte usor avand in vedere ca sunteti din aceeasi rasa..’o intreb eu mirata.Paru surprinsa de vorbele mele si se incrunta.
‘Niciodata.’ Zise ea hotarata’..si daca ii spui ceva..te rup in mii de bucatele’ spuse ea amenintator.Am inghitit in sec.
‘De ce nu?..ti-e teama c-o sa te refuze?’ intreb eu amuzata.’Sa fim serioase...Alexander n-ar refuza nicio femeie.’
Cand am zis asta Sophie se albi la fata.M-am speriat cand am vazut schimbarea....abia dupa aceea realizasem ce am spus.
‘Tocmai asta e….nu refuza NICIO femeie…daca i-as spune ce simt…probabil nu ar face decat sa se dea la mine,sa flirteze si sa ma duca in patul lui.Am realizat ca sa patesc asa ceva e mai rau decat daca tac si ma prefac neinteresata ‘ spuse ea pe un ton jos.Era prima data cand o vedeam atat de vulnerabila.Abia dupa aceea am inteles care era implicatia.Il iubea atat de mult incat prefera sa nu spuna nimic decat sa aiba o relatie bazata doar pe sex sau ceva de genul cu el.Ma simteam super prost.Am jignit-o fara sa vreau.
‘Nu stiu cum faci fata..’zic eu deodata. ‘ Eu abia mi-am descoperit sentimentele acum cateva zile...dar tu ..cine stie de cate sute de ani iti tii sentimentele ascunse....esti foarte puternica’ spun eu pe un ton mai jos.
‘Haide...sa mergem pana nu afla Alexander ‘ schimba ea subiectul.
Cred ca acum m-am apropiat si mai mult de Sophie.Eram mult mai asemanatoare decat credeam.