27-04-2009, 08:18 PM
Cap.6 : Sarutul
Sasuke statea in camera sa si se uita suparat pe fereastra. Pe cer, nori negri si-au facut aparitia. Perdele valsau lin pe melodia ascutita a vantului. Ce zi urata de vara ! Din cer au inceput sa cada picaturi ca niste margaritare stravezii, din ce in ce mai mari, mai reci si mai grele. Niciun om nu cuteza a-si face aparitia pe o vreme ca asta, inafara de o anumita rozalie. Ochii de onix ai baiatului erau atintiti numai spre ea. Adolescenta era singura, in ploaie. ,,Oare ii place sa fie lasata in pace ? Acum ar fi momentul sa-mi incerc norocul !’’ gandi brunetul.
Afara, in mintea Sakurei se dadea o batalie. ,,Ce simt pentru el ?’’ se intreba rozalia, aceasta fiind doar una dintre intrebari. Mereu ii placuse sa stea in ploaie. Cand era mica, dansa in ploaie, insa acum a crescut si nu mai are de ce sa faca un lucru asa pueril. Nu avea nici umbrela si nici nu era imbracata asa de gros. Purta niste blugi si un tricou – era imbracat subtire pentru o ploaie asa de rece insa nu-i pasa. Deodata, doua brate calde i-au inconjurat talia subtire. Misteriosul baiat o tinea bland in bratele sale. Sakura se intreba cine era acel cineva, asa ca a intors capul. Spre marea ei uimire, era chiar baiatul la care se gandea, brunetul cu ochi de onix, Sasuke. Brunetul o tinea strans in bratele sale, incalzind-o pe rozalie.
- Ce mai faci? intreaba Sasuke cu un zambet cat se poate de bland, ceea ce nu-i statea in fire.
- Ce fac eu ?! spuse Sakura care fusese speriata de cand adolescentul a tras-o in bratele sale cand ea nu era atenta.
- Da, tu. Sa nu-mi zici ca nu iti era frig.
- Bine ca ma incalzesti tu…spuse ironica fata. De ce nu ma lasi in pace, odata ?
- Pentru ca oricat as vrea, tot nu pot. Am de gand sa-ti explic ceva. Nu stiu cat de tare te-a deranjat cand eu ti-a spus ca nu te suport, dar eu am mintit atunci.
- Serios ? Putin imi pasa, spuse furioasa fata.
- Esti chiar atat de sigura ca nu iti pasa ?
- Da, sunt sigura. Nu crezi ca ar fi momentul sa-mi dai drumul pentru ca daca nu observi, ploua si sunt uda leoarca.
- Nu vreau sa-ti dau drumul. Ai ceva impotriva ? spunand asta, tanarul si-a lipit buzele de cele ale fetei.
Sasuke explora toate coltisoarele gurii fetei iar Sakura a raspuns intr-un final la sarut. Sarutul a durat ceva vreme, fiind unul foarte pasional, in ploaie. Incet, incet, Sasuke il rupse. Acum, tanarul isi potolise pofta. Era oare de ajuns ? In niciun caz.
- Sakura…sparse tacerea Sasuke insa nu putea sa-si continue fraza caci Daisuke ,care tocmai aparuse in fata usii de la cabana, striga :
- Sakura, Sasuke, intrati in cabana caci sunteti uzi leoarca si va imbolnaviti !
Fara sa se impotriveasca, cei doi s-au dus in cabana si s-au schimbat. Lui Sasuke ii parea asa de rau ca venise Daisuke in momentul in care voia sa-i zica Sakurei ceva important… Si Sakurei ii parea rau deoarece banuia ce avea sa o intrebe Sasuke.
Sasuke statea in camera sa si se uita suparat pe fereastra. Pe cer, nori negri si-au facut aparitia. Perdele valsau lin pe melodia ascutita a vantului. Ce zi urata de vara ! Din cer au inceput sa cada picaturi ca niste margaritare stravezii, din ce in ce mai mari, mai reci si mai grele. Niciun om nu cuteza a-si face aparitia pe o vreme ca asta, inafara de o anumita rozalie. Ochii de onix ai baiatului erau atintiti numai spre ea. Adolescenta era singura, in ploaie. ,,Oare ii place sa fie lasata in pace ? Acum ar fi momentul sa-mi incerc norocul !’’ gandi brunetul.
Afara, in mintea Sakurei se dadea o batalie. ,,Ce simt pentru el ?’’ se intreba rozalia, aceasta fiind doar una dintre intrebari. Mereu ii placuse sa stea in ploaie. Cand era mica, dansa in ploaie, insa acum a crescut si nu mai are de ce sa faca un lucru asa pueril. Nu avea nici umbrela si nici nu era imbracata asa de gros. Purta niste blugi si un tricou – era imbracat subtire pentru o ploaie asa de rece insa nu-i pasa. Deodata, doua brate calde i-au inconjurat talia subtire. Misteriosul baiat o tinea bland in bratele sale. Sakura se intreba cine era acel cineva, asa ca a intors capul. Spre marea ei uimire, era chiar baiatul la care se gandea, brunetul cu ochi de onix, Sasuke. Brunetul o tinea strans in bratele sale, incalzind-o pe rozalie.
- Ce mai faci? intreaba Sasuke cu un zambet cat se poate de bland, ceea ce nu-i statea in fire.
- Ce fac eu ?! spuse Sakura care fusese speriata de cand adolescentul a tras-o in bratele sale cand ea nu era atenta.
- Da, tu. Sa nu-mi zici ca nu iti era frig.
- Bine ca ma incalzesti tu…spuse ironica fata. De ce nu ma lasi in pace, odata ?
- Pentru ca oricat as vrea, tot nu pot. Am de gand sa-ti explic ceva. Nu stiu cat de tare te-a deranjat cand eu ti-a spus ca nu te suport, dar eu am mintit atunci.
- Serios ? Putin imi pasa, spuse furioasa fata.
- Esti chiar atat de sigura ca nu iti pasa ?
- Da, sunt sigura. Nu crezi ca ar fi momentul sa-mi dai drumul pentru ca daca nu observi, ploua si sunt uda leoarca.
- Nu vreau sa-ti dau drumul. Ai ceva impotriva ? spunand asta, tanarul si-a lipit buzele de cele ale fetei.
Sasuke explora toate coltisoarele gurii fetei iar Sakura a raspuns intr-un final la sarut. Sarutul a durat ceva vreme, fiind unul foarte pasional, in ploaie. Incet, incet, Sasuke il rupse. Acum, tanarul isi potolise pofta. Era oare de ajuns ? In niciun caz.
- Sakura…sparse tacerea Sasuke insa nu putea sa-si continue fraza caci Daisuke ,care tocmai aparuse in fata usii de la cabana, striga :
- Sakura, Sasuke, intrati in cabana caci sunteti uzi leoarca si va imbolnaviti !
Fara sa se impotriveasca, cei doi s-au dus in cabana si s-au schimbat. Lui Sasuke ii parea asa de rau ca venise Daisuke in momentul in care voia sa-i zica Sakurei ceva important… Si Sakurei ii parea rau deoarece banuia ce avea sa o intrebe Sasuke.