27-04-2009, 07:00 PM
30: In mijlocul liniei inamice.
‘Nu e bine...’ aud vocea lui Sophie spunand pe un ton jos si grav.
‘Ai primit informatii de la Wong-san?’ intreba Alexander pe acelasi ton serios.
‘Barierele au fost ridicate ...insa zona este prea populata, numerosi oameni au fost deja prinsi in interiorul barierei .Politia locala a incercuit perimetrul si incearca sa tina publicul la distanta dar e greu..mai ales ca sunt foarte suspiciosi...ei stiu doar ca e o problema de securitate nationala..nimic mai mult.’ explica Sophie.
‘Vreo veste de la Kei..?’ intreba Alexander si la auzul numelui m-am ridicat brusc de pe scaun si m-am apropiat.Niciunul nu a fost surprinsa sa ma vada in picioare , probabil deja credeau ca eram treaza de mult.
‘Nicio veste....se pare ca nici marionetele lui Kyuchi nu au actionat..nu stiu ce asteapta..’zise Sophie putin iritata.
Tot drumul am fost tacuti.Era o tacere sumbra , rece si infricosatoare.Oare asa se simteau soldatii inainte sa plece la razboi?Oare Kei era bine ?Oare...Kyoko era...
‘Domnule in 10 minute aterizam..puneti-va centurile!’ zise copilotul lui Alexander si imediat mi-am cuplat centurile si m-am infipt bine in scaun.Timpul trecuse mult mai greu decat as fi crezut insa acum ajunsesem.Chiar ajunsesem.
Castelul era inconjurat de o mare verde de padure salbatica.Era la fel de superb cum il stiam din poze , ba chiar mai superb.Ce ironic ca prima mea excursie in Franta este intr-un moment ca asta.
Am observat in timp ce coboram un voal subtire auriu ce inconjura intreg perimetrul castelului inclusiv hectarele de padure.Probabil era bariera de care vorbeau Sophie si ceilalti.Puteam zari siluete miscandu-se insa eram prea departe ca sa vad ceva concret.
Imediat ce am patruns prin bariera lucrurile au devenit mai clare .
Am aterizat intr-o poiana unde erau mai multe mini-jet-uri.
‘Care e situatia?’ intreaba Alexander imediat ce coboram si ne intalnim cu un barbat destul de tanar in jurul a 20 si ceva de ani cu parul blond inchis si ochii caprui.
‘Domnule..momentan le facem fata...insa nu e bine.Cel mai mare val a inconjurat palatul si nu avem cum sa intram , de asemenea cei care au fost prinsi in bataia focului au fost majoritatea transformati si numarul lor a crescut enorm.’ Explica el vorbind destul de repede incat la un moment dat aveam senzatia ca nu intelegeam ce zice.
‘Nu e bine...vor veni si mai multi daca apuca sa-i bea sangele lui Kyoko..’zise Sophie grav. Inima imi batea din ce in ce mai tare in timp ce ii urmaream indeaproape si le auzeam conversatia.
‘Ati incercat sa va parasutati pe acoperis?’ intreba Alexander.
‘Sunt multi domnule..avem nevoie de mai multe intariri care sa mentina bariera in timp ce cei puternici patrund.’
‘Unde e Kei ? ‘ intreb eu brusc.
‘Incearca sa se infiltreze....daca e cineva care ar putea patrunde..el este acela..’explica tanarul.’Dar ma tem ca nu poate sa-i faca fata singur....’
‘Si ceilalti vampiri puri..?’ intreba Sophie.
‘Asteptam sa ajunga..’spuse el parand sa-si piarda incet incet speranta.
‘Ati ajuns’ zise Mei Wong cand ne zari.Purta o uniforma neagra si parul ii era prins in coada.Statea la o masa alaturi de alti cativa oameni si priveau o harta a interiorului castelului.
‘Kei deja a intrat..dar n-am mai putut intra in contact cu el...’ explica ea serioasa. Inima imi statu pentru o clipa in loc si am simtit o gheara uriasa in stomac.
‘Probabil a trebuit sa scape de unele din lucrurile mai putin utile..’adauga ea incercand sa ma linisteasca.
‘Cum adica inutile..?Cum o sa comunice cu noi ?’intreb eu ingrijorata.’
‘Deja si-a primit ordinele...’ explica femeia .
Mie una nu-mi convenea deloc.Oricat de bine pus la punct era un plan , puteau aparea erori .
‘L-ati lasat sa intre singur?’ intreb eu iritata.’Daca ceva nu merge bine ?’
Mei se incrunta.Parea deranjata de intrebarea mea .
‘Nu mai avea pe cine sa ia cu el..momentan doar el poate intra..asteptam intariri..’ spuse ea si se intoarse spre harta.
Situatia asta nu-mi placea deloc.M-am uitat urat la ea pentru o clipa si m-am indepartat de masa si de ceilalti.Adica pana Kei avea sa primeasca ajutoare el era singur impotriva lor..pana si el are limitele lui.
‘A trebuit sa-l trimita...daca asteptau pana ce veneau intariri sansele noastre de a-l prinde inainte sa-i faca ceva surorii tale scadeau si mai mult..’ am auzit vocea lui Alexander in spatele meu.
‘Este gresit..nu puteti lasa totul pe umerii lui !’ ridic eu tonul la el fara sa realizez si apoi imi acopar gura rusinata.’Ma scuzi..’bomban. El zambi bland.
‘Iti inteleg sentimentele...dar Kei este fratele lui..are cele mai mari sanse sa-l invinga...nu-ti face griji..va fi in regula.’ Spuse el si-si puse o mana pe umarul meu.
Desi vorbele lui Alexander m-au mai calmat tot nu ma ajutau prea mult.
Apoi am realizat...telefonul.Oare..aruncase si pe cel pe care mi-l daduse si mie?Poate erau doua metode de comunicare diferite.Trebuia sa incerc.M-am indepartat de ceilalti si m-am bagat un pic mai adanc in padure.
Am scos micul telefon pe care mi-l aruncase inainte sa plece .Nu avea numere pe el , doar semnul de apelare si oprire apel.Ce ciudat.Am apasat pe butonul verde si bataile inimii mi se accentuara.
Te rog raspunde.Suna incontinuu dar nu raspundea.Am inchis si am incercat din nou.Cu cat suna mai mult si nu raspundea cu atat frica mea sporea.A zis ca daca am nevoie de ceva sa-l sun...aveam nevoie sa-i aud vocea.
‘Ti-ai gasit cam prost momentul..’ ii aud vocea deodata in receptor.Parea iritat .
‘Esti bine?’ intreb eu ignorandu-i comentariul.
‘Cum ziceam...ti-ai gasit prost momentul..’ zis el mai tare si pe fundal ii auzeam clinchetul sabiei izbindu-se violent de ceva impreuna cu niste mormaituri puternice .Era in mijlocul luptei probabil.
‘Ai intrat..?Unde esti?’ il intreb eu repede.
‘Midori-boke..nu am timp de tine acum! Trebuie sa ajung la nenorocitul ala repede..’ striga el in receptor si apoi cu un clic se inchise.
Badaran..handicapat...idiot...cretin...iresponsabil...si asa mai departe.Era cu siguranta acaparat de situatie.Nu mai aveam rabdare.
Ceva..trebuia sa fac ceva.
‘Alexander!’ strig eu in timp ce alerg spre el gafaind.
‘Nu e bine...’ aud vocea lui Sophie spunand pe un ton jos si grav.
‘Ai primit informatii de la Wong-san?’ intreba Alexander pe acelasi ton serios.
‘Barierele au fost ridicate ...insa zona este prea populata, numerosi oameni au fost deja prinsi in interiorul barierei .Politia locala a incercuit perimetrul si incearca sa tina publicul la distanta dar e greu..mai ales ca sunt foarte suspiciosi...ei stiu doar ca e o problema de securitate nationala..nimic mai mult.’ explica Sophie.
‘Vreo veste de la Kei..?’ intreba Alexander si la auzul numelui m-am ridicat brusc de pe scaun si m-am apropiat.Niciunul nu a fost surprinsa sa ma vada in picioare , probabil deja credeau ca eram treaza de mult.
‘Nicio veste....se pare ca nici marionetele lui Kyuchi nu au actionat..nu stiu ce asteapta..’zise Sophie putin iritata.
Tot drumul am fost tacuti.Era o tacere sumbra , rece si infricosatoare.Oare asa se simteau soldatii inainte sa plece la razboi?Oare Kei era bine ?Oare...Kyoko era...
‘Domnule in 10 minute aterizam..puneti-va centurile!’ zise copilotul lui Alexander si imediat mi-am cuplat centurile si m-am infipt bine in scaun.Timpul trecuse mult mai greu decat as fi crezut insa acum ajunsesem.Chiar ajunsesem.
Castelul era inconjurat de o mare verde de padure salbatica.Era la fel de superb cum il stiam din poze , ba chiar mai superb.Ce ironic ca prima mea excursie in Franta este intr-un moment ca asta.
Am observat in timp ce coboram un voal subtire auriu ce inconjura intreg perimetrul castelului inclusiv hectarele de padure.Probabil era bariera de care vorbeau Sophie si ceilalti.Puteam zari siluete miscandu-se insa eram prea departe ca sa vad ceva concret.
Imediat ce am patruns prin bariera lucrurile au devenit mai clare .
Am aterizat intr-o poiana unde erau mai multe mini-jet-uri.
‘Care e situatia?’ intreaba Alexander imediat ce coboram si ne intalnim cu un barbat destul de tanar in jurul a 20 si ceva de ani cu parul blond inchis si ochii caprui.
‘Domnule..momentan le facem fata...insa nu e bine.Cel mai mare val a inconjurat palatul si nu avem cum sa intram , de asemenea cei care au fost prinsi in bataia focului au fost majoritatea transformati si numarul lor a crescut enorm.’ Explica el vorbind destul de repede incat la un moment dat aveam senzatia ca nu intelegeam ce zice.
‘Nu e bine...vor veni si mai multi daca apuca sa-i bea sangele lui Kyoko..’zise Sophie grav. Inima imi batea din ce in ce mai tare in timp ce ii urmaream indeaproape si le auzeam conversatia.
‘Ati incercat sa va parasutati pe acoperis?’ intreba Alexander.
‘Sunt multi domnule..avem nevoie de mai multe intariri care sa mentina bariera in timp ce cei puternici patrund.’
‘Unde e Kei ? ‘ intreb eu brusc.
‘Incearca sa se infiltreze....daca e cineva care ar putea patrunde..el este acela..’explica tanarul.’Dar ma tem ca nu poate sa-i faca fata singur....’
‘Si ceilalti vampiri puri..?’ intreba Sophie.
‘Asteptam sa ajunga..’spuse el parand sa-si piarda incet incet speranta.
‘Ati ajuns’ zise Mei Wong cand ne zari.Purta o uniforma neagra si parul ii era prins in coada.Statea la o masa alaturi de alti cativa oameni si priveau o harta a interiorului castelului.
‘Kei deja a intrat..dar n-am mai putut intra in contact cu el...’ explica ea serioasa. Inima imi statu pentru o clipa in loc si am simtit o gheara uriasa in stomac.
‘Probabil a trebuit sa scape de unele din lucrurile mai putin utile..’adauga ea incercand sa ma linisteasca.
‘Cum adica inutile..?Cum o sa comunice cu noi ?’intreb eu ingrijorata.’
‘Deja si-a primit ordinele...’ explica femeia .
Mie una nu-mi convenea deloc.Oricat de bine pus la punct era un plan , puteau aparea erori .
‘L-ati lasat sa intre singur?’ intreb eu iritata.’Daca ceva nu merge bine ?’
Mei se incrunta.Parea deranjata de intrebarea mea .
‘Nu mai avea pe cine sa ia cu el..momentan doar el poate intra..asteptam intariri..’ spuse ea si se intoarse spre harta.
Situatia asta nu-mi placea deloc.M-am uitat urat la ea pentru o clipa si m-am indepartat de masa si de ceilalti.Adica pana Kei avea sa primeasca ajutoare el era singur impotriva lor..pana si el are limitele lui.
‘A trebuit sa-l trimita...daca asteptau pana ce veneau intariri sansele noastre de a-l prinde inainte sa-i faca ceva surorii tale scadeau si mai mult..’ am auzit vocea lui Alexander in spatele meu.
‘Este gresit..nu puteti lasa totul pe umerii lui !’ ridic eu tonul la el fara sa realizez si apoi imi acopar gura rusinata.’Ma scuzi..’bomban. El zambi bland.
‘Iti inteleg sentimentele...dar Kei este fratele lui..are cele mai mari sanse sa-l invinga...nu-ti face griji..va fi in regula.’ Spuse el si-si puse o mana pe umarul meu.
Desi vorbele lui Alexander m-au mai calmat tot nu ma ajutau prea mult.
Apoi am realizat...telefonul.Oare..aruncase si pe cel pe care mi-l daduse si mie?Poate erau doua metode de comunicare diferite.Trebuia sa incerc.M-am indepartat de ceilalti si m-am bagat un pic mai adanc in padure.
Am scos micul telefon pe care mi-l aruncase inainte sa plece .Nu avea numere pe el , doar semnul de apelare si oprire apel.Ce ciudat.Am apasat pe butonul verde si bataile inimii mi se accentuara.
Te rog raspunde.Suna incontinuu dar nu raspundea.Am inchis si am incercat din nou.Cu cat suna mai mult si nu raspundea cu atat frica mea sporea.A zis ca daca am nevoie de ceva sa-l sun...aveam nevoie sa-i aud vocea.
‘Ti-ai gasit cam prost momentul..’ ii aud vocea deodata in receptor.Parea iritat .
‘Esti bine?’ intreb eu ignorandu-i comentariul.
‘Cum ziceam...ti-ai gasit prost momentul..’ zis el mai tare si pe fundal ii auzeam clinchetul sabiei izbindu-se violent de ceva impreuna cu niste mormaituri puternice .Era in mijlocul luptei probabil.
‘Ai intrat..?Unde esti?’ il intreb eu repede.
‘Midori-boke..nu am timp de tine acum! Trebuie sa ajung la nenorocitul ala repede..’ striga el in receptor si apoi cu un clic se inchise.
Badaran..handicapat...idiot...cretin...iresponsabil...si asa mai departe.Era cu siguranta acaparat de situatie.Nu mai aveam rabdare.
Ceva..trebuia sa fac ceva.
‘Alexander!’ strig eu in timp ce alerg spre el gafaind.