26-04-2009, 10:53 PM
nou fic , desigur de mine. cred ca ma complic prea mult cu doua ficuri da ma macina talentul >.<ok...deci titlul cred ca este destul de explicit. Detectiv sub acoperire. pasiunea mea. totul este la persoana I.
Cap.I:Prezentarea
Pe cer soarele stralucea si isi arunca razele lui jucause peste Pamant care , dintr-o data , se trezise la viata. Pe strazile orasului Tokio multi oameni meregau grabiti spre scoala sau locurile de munca. Si eu ma indreptam spre sectia de politie. Nu , nu este ce credeti voi. Nu am patit ceva si reclam la justitie. Eu sunt Bonnie Kiminure si lucrez ca detectiv. Pentru uni ar suna ciudat: o fata cu aceasta meserie? Ei bine , pentru mine nu este ceva neobisnuit. De unde vin eu este ceva normal. Ma indrept cu pasi relaxati spre centru. Nu trebuie sa ma grabesc , nu sunt tocmai o persoana punctoala si mereu am intarziat. Vantul cald de iunie imi sufla prin parul meu blond. Ochii mei erau negrii si plini de mister , mereu gata de un nou caz cat mai ciudat. Privesc lumea din jurul meu. Sunt amuzata de comportamentul lor. Stau mereu inchisi intr-un birou si vorbesc la telefon. Oare au gustat vreodata actiunea? Nu prea cred , si nu par genul. Imi permit sa ma laud , dar eu stiu acest ,,gust". Si dupa mine este delicios.
Tot mergand am ajuns in fata unei cladiri mari , albe. Deasupra usi mari , se afla o placuta pe care scria mare: ,,Sectia de politite Nr 23 Tokio". Intru cu pasi grabiti in centru. Toate privirile erau atintite asupra mea. Toata lumea ma cunostea , sau macar auzise de mine , din multe puncte de vedere: ma imbracam nu tocmai adecvat unei reprezentante a justitiei , mereu intarziam , si totusi eram una dintre cele mai mari detective. Daca vreti sa stiti cum ma imbrac , va pot spune: port un maieu roz , mulat , si o fusta scurta de aceeasi culoare. In picioare port o pereche de sandale negre cu un toc destul de mare. Ma prefac ca ii ignor , pastrandu-mi tinuta de ingamfata. Eu nu sunt deloc asa , dar meseria mea ma obliga sa fiu cine nu sunt. Sa-mi ascund sentimentele fata de toata lumea. Nu pot fi o persoana publica. Aceasta este viata unui detectiv. Sunt cunoscuta doar in sectie , mai mult nu. Am mers spre biroul detectivilor. Ce sa spun... Niste oameni care habar n-au ce-i aia justitie. Au ajuns aici doar pentru ca au dat bani sa treaca examenele de la facultate. Sunt asa de enervanti , mai ales cand se lauda ca au gasit nu stiu ce indiciu. M-am asezat la biroul meu , priviindu-i pe ceilalti fara sa scot vre-un sunet. Lor nu le pasa ca sunt si eu aici , prezenta mea nu este interesanta. Le place doar sa barfeasca si sa fumeze , nimic mai mult. Dar eu , niciodata nu ma bag in discutia lor , ii las in prostia lor.
______________________
cam atat...scz. daca acest cap. este scurt dar este doar inceputul
poze:
Bonnie: http://i184.photobucket.com/albums/x230/...Hinote.jpg
Cap.I:Prezentarea
Pe cer soarele stralucea si isi arunca razele lui jucause peste Pamant care , dintr-o data , se trezise la viata. Pe strazile orasului Tokio multi oameni meregau grabiti spre scoala sau locurile de munca. Si eu ma indreptam spre sectia de politie. Nu , nu este ce credeti voi. Nu am patit ceva si reclam la justitie. Eu sunt Bonnie Kiminure si lucrez ca detectiv. Pentru uni ar suna ciudat: o fata cu aceasta meserie? Ei bine , pentru mine nu este ceva neobisnuit. De unde vin eu este ceva normal. Ma indrept cu pasi relaxati spre centru. Nu trebuie sa ma grabesc , nu sunt tocmai o persoana punctoala si mereu am intarziat. Vantul cald de iunie imi sufla prin parul meu blond. Ochii mei erau negrii si plini de mister , mereu gata de un nou caz cat mai ciudat. Privesc lumea din jurul meu. Sunt amuzata de comportamentul lor. Stau mereu inchisi intr-un birou si vorbesc la telefon. Oare au gustat vreodata actiunea? Nu prea cred , si nu par genul. Imi permit sa ma laud , dar eu stiu acest ,,gust". Si dupa mine este delicios.
Tot mergand am ajuns in fata unei cladiri mari , albe. Deasupra usi mari , se afla o placuta pe care scria mare: ,,Sectia de politite Nr 23 Tokio". Intru cu pasi grabiti in centru. Toate privirile erau atintite asupra mea. Toata lumea ma cunostea , sau macar auzise de mine , din multe puncte de vedere: ma imbracam nu tocmai adecvat unei reprezentante a justitiei , mereu intarziam , si totusi eram una dintre cele mai mari detective. Daca vreti sa stiti cum ma imbrac , va pot spune: port un maieu roz , mulat , si o fusta scurta de aceeasi culoare. In picioare port o pereche de sandale negre cu un toc destul de mare. Ma prefac ca ii ignor , pastrandu-mi tinuta de ingamfata. Eu nu sunt deloc asa , dar meseria mea ma obliga sa fiu cine nu sunt. Sa-mi ascund sentimentele fata de toata lumea. Nu pot fi o persoana publica. Aceasta este viata unui detectiv. Sunt cunoscuta doar in sectie , mai mult nu. Am mers spre biroul detectivilor. Ce sa spun... Niste oameni care habar n-au ce-i aia justitie. Au ajuns aici doar pentru ca au dat bani sa treaca examenele de la facultate. Sunt asa de enervanti , mai ales cand se lauda ca au gasit nu stiu ce indiciu. M-am asezat la biroul meu , priviindu-i pe ceilalti fara sa scot vre-un sunet. Lor nu le pasa ca sunt si eu aici , prezenta mea nu este interesanta. Le place doar sa barfeasca si sa fumeze , nimic mai mult. Dar eu , niciodata nu ma bag in discutia lor , ii las in prostia lor.
______________________
cam atat...scz. daca acest cap. este scurt dar este doar inceputul
poze:
Bonnie: http://i184.photobucket.com/albums/x230/...Hinote.jpg